Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Este posibilă modificarea Constituţiei?
|
|
Presa guvernamentală a lansat săptămîna trecută idea revizuirii Constituţiei Republicii Moldova. După venirea partidului comuniştilor la putere este a doua oră cînd un ziar guvernamental lansează idea revizuirii Constituţiei. În luna noiembrie anul trecut acest lucru a fost făcut pe paginile ziarului Nezavisiamaia Moldova, acum ştafeta este preluată de oficiosul Moldova Suverană. Este evident că asistăm la o încercare coordonată cu autorităţile de A testa reacţiile opiniei publice. Acum două săptămîni în cadrul conferinţei ştiinţifico-practice dedicată unui an de guvernare a Partidului comuniştilor, însăşi preşedintele Vladimir Voronin s-a referit la necesitatea elaborării unei noi redacţii a Constituţiei pentru a stabili un nou cadru de dezvoltarea pentru RM, care ar fi acceptabil pentru oricare din forţele politice ce se vor succede la putere.
În prezent, drept pretext pentru lansarea iniţiativei privind modificarea Constituţiei serveşte ipoteza precum că găsirea unei soluţii pentru conflictul transnistrean este foarte aproape şi se caută formula care ar permite integrarea regiunii separatiste. În acest context amintim că pentru ziua de 1 iulie a fost preconizată reluarea la Kiev a procesului de negocieri între reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului care urmează să se soldeze cu acceptarea de către părţile aflate în conflict a statutului juridic pentru regiunea transnistreană.
Pentru liderii separatişti soluţia de compromis în procesul de edificare a aşa-numitului “stat comun” este cea a unei confederaţii de state suverane, sau una similară cu recentul model oferit de Serbia şi Muntenegru. Însă proiectul de statut elaborat de către partea transnistreană a fost calificat de către şeful misiunii OSCE în Moldova, David Swartz, drept unul lipsit de conţinut. Se cunoaşte, de asemenea, că şi Rusia, ţară garantă în procesul de negocieri, este favorabilă soluţionării conflictului mai degrabă prin federalizarea ci nu confederalizarea Republicii Moldova, formulă exprimată încă anul trecut de către Evegenii Primakov, împuternicit de către preşedintele Vladimir Putin să reprezinte Rusia în procesul de soluţionare a conflictului. Formula propusă de Primacov este: nici Moldova stat unitar, nici Transnistria stat suveran. Vedem că doi din cei trei garanţi ai reglementării conflictului, OSCE şi Rusia, nu agreează varianta de soluţionare a conflictului propusă de liderii de la Tiraspol. Se pare, însă, că liderii separatişti nu-şi pierd optimismul. Ei afirmă că deşi preşedintele Voronin vorbeşte despre reluarea negocierilor doar pentru a discuta statutul juridic al Transnistriei, partea moldovenească nu are elaborat nici măcar vreo schiţă de proiect care ar putea fi prezentată în calitate de subiect pentru discuţiile din cadrul negocierilor. De aceea, pînă va elabora varianta de statut pentru Transnistria, Chişinăul ar trebuie să probeze bunele intenţii oferind Tiraspolului dreptul de a relua activitatea comercială internaţională. În această capcană Chişinăul s-a aflat timp de 10 ani. Imediat ce Tiraspolul capătă posibilitatea desfăşurării unei activităţi economice externe, liderii separatişti pierdeu orice interes pentru elaborarea statutului juridic în cadrul RM.
Din acest punct de vedere, se poate afirma că autorităţile moldoveneşti încearcă să substituie discuţiile pe marginea unui proiect de statut pentru Transnistria cu discuţii privind modificarea Constituţiei care ar permite reintegrarea regiunii separatiste în RM. Într-adevăr, ar fi logic ca opiniei publice să i se prezinte proiectul de statut pentru Transnistria, şi în paralel să se discute despre modificările necesare a fi introduce în Constituţie pentru a găsi o soluţie juridică a conflictului.
Faptul că din start se propune discutarea modificării Constituţiei în sensul instituirii unui Parlament bicameral poate însemna că Chişinăul este pregătit să accepte varianta federalistă de soluţionare a conflictului cu Tiraspolul. Este adevărat, şi în state unitare există Parlamente bicamerale. Drept exemple ne servesc Franţa, România şi alte state. Dar în cazul RM idea parlamentului bicameral poate fi o capcană extrem de periculoasă.
Vom aminti că idea Parlament bicameral în Republica Moldova a fost lansată acum 9 ani de către Mişcare Internaţionalistă Unitatea-Edinstvo. Liderii mişcării insistau atunci asupra faptului ca Parlamentul ţării să fie compus din Camera deputaţilor şi Camera naţionalităţilor. Se preconiza ca ultima să aibă dreptul de veto asupra adoptării legilor care ating interesele minorităţilor naţionale. Această idee este şi acum vehiculată de forţe politice ce pretind că reprezintă interesele minorităţilor naţionale, spre exemplu, Mişcarea socio-politică “Ravnopravie”. Idea respectivă comportă un pericol fiindcă orice proiect de lege important poate fi declarat că aduce atingere intereselor minorităţilor etnice, astfel putînd fi blocată activitatea legislativă. În acest sens, preşedintele ţării ar trebui să fie interesat să-şi adjudece cît mai multe împuterniciri pentru a putea evita blocajele. Experienţa precedentă ne arată însă că acest lucru va fi întîmpinat cu ostilitate de către opoziţie. O altă problemă este cea a proporţiilor de reprezentare a naţionalităţilor. Dacă proporţiile vor fi respectate, atunci existenţa Camerei naţionalităţilor îşi pierde orice sens, acesta din simplul motiv că minorităţile naţionale nu vor deţine majoritatea de voturi pentru a putea impune vetoul, iar în camera deputaţilor reprezentarea proporţională a naţionalităţilor oricum este respectată.
Dacă se presupune că cea de a doua Cameră va reprezenta teritoriile atunci lucrurile se complică şi mai mult. În primul rînd, ne putem aştepta că liderii de la Tiraspol vor face front comun cu cei de la Comrat pentru o reprezentare egală a teritoriilor în Camera Superioară, astfel ca să poată lua cu forţe comune Camera superioară sub control. În caz contrar, iarăşi, instituirea unui Parlament bicameral îşi pierde sensul, putînd să servească doar o nouă sursă generatoare de corupţie. Din acest punct de vedere iniţiativa Alianţei Braghiş de a alege Parlamentul în circumscripţii uninominale şi boicotată de către comunişti ar permite o reprezentare mult mai adecvat a teritoriilor în Parlamentul unicameral.
În acelaşi context, recenta demisie a başcanului autonomiei găgăuze, Dumitru Croitor, este interpretată de experţi ca o excelentă manevră politică pentru a-i permite să revină triumfător cu argumente în favoarea ridicării statutului Găgăuziei pentru a împiedica amestecul autorităţilor centrale în afacerile autonomiei. Nu este întîmplător că premierul Vasile Tarlev îi prezice lui Croitor o ascensiune fulminantă în cariera sa. Se crede că Chişinăul ar dori să scape de Croitor făcîndu-l ambasador în vre-o ţară.
Toate acestea semnifică că există înţelegerea faptului că liderii găgăuzi vor specula recentul conflict pentru a cere un statut similar cu cel ce ar putea fi oferit Transnistriei. După revenirea la raioane a devenit imposibilă oferirea unor statute speciale de autonomie Găgăuziei şi Transnistriei cu împuterniciri mai largi decît cele ale raioanelor, lucru ce putea fi perfect realizat în cazul păstrării unor judeţe puternice. Aceasta fiindcă nu pot să existe într-un stat trei nivele de autonomie cu reprezentare egală în Camera superioară a Parlamentului: raioanele pe care autorităţile centrale încearcă să le refacă în locul judeţelor; autonomia găgăuză şi republica transnistreană. Exemplul Iugoslaviei a demonstrat că federaţiile constituite pe criterii etnice şi cu subiecţi ce deţin împuterniciri asimetrice nu sînt stabile, prăbuşindu-se din cauza celor mai mici tensiuni. De aceea, va trebuie să fie acceptă idea egalităţii relative a celor trei subiecţi: RM, Transnistria şi Găgăuzia.
În acelaşi timp este puţin probabil că autorităţile moldoveneşti vor accepta o federaţie simetrică cu parlamente şi guverne regionale pentru toţi cei trei subiecţi şi cu un Parlament bicameral la nivel naţional.
De aceea, se poate aştepta că idea Parlamentului bicameral va încurca şi mai mult lucrurile în Republica Moldova, generînd în continuare instabilitate politică.