Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Propunerea de federalizare a Republicii Moldova
|
|
Două săptămîni mai tîrziu, după ce la întrunirea de la 2 iulie de la Kiev a reprezentanţilor ţărilor garante (Rusia şi Ucraina), OSCE, Republicii Moldova (RM) şi Transnistriei, a fost propus pentru dezbateri proiectul de Acord dintre Republica Moldova şi Transnistria, preşedintele ţării, Vladimir Voronin, a adresat un mesaj cetăţenilor ţării în care a salutat propunerea OSCE şi a ţărilor garante de federalizare a RM. Preşedintele Voronin a îndemnat cetăţenii “să fie înţelepţi, să nu se lase influenţaţi de cei care, timp de mai mulţi ani, au contribuit la procesele de dezbinare şi destrămare a ţării”.
Este semnificativ că preşedintele ţării şi-a făcut publică propria poziţie după ce, timp de o săptămînă, opoziţiei parlamentare şi celei extraparlamentre i s-a oferit posibilitatea de a-şi expune punctele de vedere vis-a-vis de proiectul de acord în presa guvernamentală şi la televiziune. Există semne clare că preşedintele ţării a dorit să beneficieze de pe urma expunerii mai întîi a poziţiei partidelor de opoziţie, majoritatea cărora şi-au declarat dezacordul cu propunerea de federalizare a RM. Calculul preşedinţiei şi a presei guvernamentale a fost ca iniţiativa de federalizare a RM să fie susţinută de către preşedintele ţării după ce opoziţia se va exprima împotrivă. Astfel, pe de o parte, se scoate în relief poziţia retrogradă a opoziţiei care pledează de fapt pentru conservarea conflictului, iar pe de altă parte, poziţia novatoare a preşedintelui ţării “susţinut de Europa” pentru reîntregirea “pămîntului scumpei noastre ţări”. Această poziţie a preşedinţiei, anticipată de presa guvernamentală, scoate oarecum în evidenţă o lipsa de “fair play” a echipei prezidenţiale. Că este aşa a ieşit în evidenţă atunci cînd s-a văzut că au fost supuse unor critici abuzive în mass-media guvernamentală nu numai formaţiunile care s-au exprimat împotriva federalizării, dar şi Alianţa Social Democrată din Moldova (ASDM), condusă de fostul prim-ministru, Dumitru Braghiş, care a salutat iniţiativa de federalizare a RM. A devenit evident că presa guvernamentală regretă faptul că ASDM susţine federalizarea RM şi pentru a critică această formaţiune laolaltă cu toate celelalte n-a găsit nimic mai bun decît să-l învinuiască pe Dumitru Braghiş că a fost cîndva lider comsomolist.
De fapt, formaţiunile de opoziţie au procedat absolut corect, dar din păcate isteric, atunci cînd s-au angajat să-şi facă public punctul de vedere faţă de federalizarea RM. Multe din argumentele aduse de opoziţie sînt corecte, iar temerile exprimate sînt bine fundamentate. În primul rînd, opoziţia a atras atenţia asupra faptului că în procesul de reglementare a conflictului transnistrean este necesară respectarea necondiţionată a Constituţiei şi legislaţiei RM. Din acest punct de vedere, propunerea federalizării RM implică desfăşurarea unui referendum şi adoptarea unei noi Constituţii federale. Adevăratele probleme pot începe imediat după o eventuală semnare a acestui Acord între părţile implicate în conflict, statele garante şi OSCE. Vorba este că articolul 42 al proiectului de Acord prevede că acesta are putere juridică supremă. Dacă Acordul este conceput ca un document intern al RM, atunci el este menit să substituie Constituţia ţării, lucru greu de imaginat. Constituţia RM este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu poate avea putere juridică. Doar prevederile tratatelor internaţionale la care RM este parte pot avea supremaţie asupra prevederilor constituţionale. Dar Acordul nu poate fi un tratat internaţional. De asemenea, reacţia partidelor de opoziţie a fost negativă şi din motivul că proiectul de Acord conţine un mare număr de articole care pur şi simplu au fost copiate din Constituţia Rusiei. Argumentele opoziţiei nu pun la îndoială calitatea Constituţiei Rusiei, deşi aceasta a fost adoptată în condiţii de criză politică, după puciul din octombrie 1993 fără a fi dezbătută în mod public. De fapt, proiectul de Constituţie a Rusiei a fost elaborat sub conducerea consilierului preşedintelui rus, Serghei Şahrai, pentru a asigura supremaţia puterii prezidenţiale a lui Boris Elţin în lupta sa cu opoziţia. Opoziţia moldovenească a pus doar la îndoială faptul că prevederile Constituţiei ruse ar putea fi adecvate pentru situaţia din RM.
Totuşi, opoziţia moldovenească a avut un comportament parţial isteric. Învinuirile la adresa OSCE nu sînt tocmai corecte din simplul motiv că şefii misiunii OSCE la Chişinău au declarat cu numeroase ocazii că vor susţine doar acele proiecte de reglementare a conflictului transnistrean pe care îl vor aproba părţile implicate în conflict.
În situaţia în care preşedinţia acceptă proiectul de Acord privind federalizarea RM şi doreşte implicarea opoziţiei cu idei de îmbunătăţire, ea ar fi trebuit să fie interesată de instaurarea unui climat de cooperare. De fapt, s-a întîmplat invers, opoziţia a fost învinuită de “dezbinare şi confruntare”. Este evident că în condiţii extrem de dificile, în care este nevoie şi de potenţialul opoziţiei, puterea rămîne singură să decidă paşii pe care-i va întreprinde mai departe. După lecţia primită opoziţia va preferă să aştepte acţiunile puterii, iar apoi să le supună criticilor, mai ales că liderii partidului de guvernămînt au recunoscut cu diferite ocazii că nu au suficiente cadre pregătite.
Astfel, ne putem aştepta că din cauza unei goane după profit politic puterea şi opoziţia sînt pe cale să rateze colaborarea într-o problemă de maximă importanţă pentru RM.