Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Controlul public
|
|
În ultima vreme autorităţile publice, mai ales preşedinţia, au lansat o serie de iniţiative, proiecte de legi asupra cărora ar trebui să fie focalizată atenţia opiniei publice. Printre aceste iniţiative se evidenţiază proiectul legii privind controlul public asupra activităţii de stat etc. Fără îndoială, dorinţa reprezentanţilor autorităţilor publice de a menţine un dialog permanent cu diferite segmente ale societăţii este binevenită. Însă, pe de altă parte, putem constata că, de fapt, iniţiativele utile ale autorităţilor degenerează de foarte multe ori în campanii propagandistice menite să camufleze adevăratele intenţii.
La întîlnirea din cadrul Pactului Social din 22 martie a.c. cu reprezentanţii ONG-urilor preşedintele ţării a venit cu iniţiativa stabilirii unui dialog permanent şi a îndemnat comunitatea ONG-urilor să-şi exprime în mod sincer şi onest punctele de vedere referitoare la diferite chestiuni de interes public pentru ca autorităţile să le poată lua în consideraţie. În realitate însă putem constata că autorităţile publice tind în permanenţă să pună comunitatea ONG-urilor în faţă faptului împlinit. Aşa s-a întîmplat în mai multe rînduri. Spre exemplu, a fost lansat proiectul preşedinţiei privind controlul public asupra activităţii de stat, deşi, din cîte se ştie, comunitatea ONG-urilor nu a solicitat adoptarea unei astfel de legi. Sigur, am putea spune că e o iniţiativă bună, dar nu se ştie dacă ea ar putea fi şi de un real folos. În primul rînd, proiectul este unul declarativ care reiterează prevederi ale unor principii constituţionale, acte internaţionale, legi deja adoptate etc. În al doilea rînd, proiectul conţine prevederi al căror sens este confuz. Spre exemplu, alineatul 5 din articolul 4 stipulează că “Libertatea opţiunii de viaţă este principiul de bază al vitalităţii societăţii civile în Republica Moldova. Pentru acesta, fiecăruia i se garantează realizarea plenară a drepturilor şi a libertăţilor de care beneficiază”. Citind acest alineat, nu poţi înţelege ce e de făcut cu cei care nu sînt mulţumiţi de drepturile de care beneficiază şi ar dori să mai cucerească şi alte drepturi? Sau trebuie să înţelegem că acest alineat se referă doar la cei predispuşi spre suicid (ocroteşte-i Doamne!) despre care se crede că nu pot contribui la asigurarea vitalităţii societăţii civile şi, de aceea, statul nu le garantează după moarte drepturile de care beneficiază atîta timp cît sînt în viaţă? De asemenea, proiectul de lege afirmă din start că “societatea civilă este veriga structurată nestatală autonomă a poporului moldovenesc, constituită din partidele politice, mişcările social-politice, organizaţiile obşteşti şi din alte asociaţii de cetăţeni”. În continuare în proiect se vorbeşte despre anumite drepturi ale societăţii civile şi nu este clar dacă de aceste drepturi pot beneficia şi simplii cetăţeni neafiliaţi unor organizaţii, precum şi organizaţiile propriu-zise care nu fac parte din vreo “verigă structurată”.
Dar să admitem că există verigi structurate cum ar fi, de exemplu, comunitatea ONG-urilor de ziarişti, sau Consiliul ONG-urilor care reprezintă vreo 120 de organizaţii participante la Forumul ONG-urilor, sau chiar Masa Rotundă cu Statut Permanent constituită de partidele politice în conformitate cu recomandarea Consiliului Europei. Cum au fost luate în consideraţie opiniile lor exact în perioada în care experţii de la preşedinţie au lucrat la proiectul menţionat? Nu cred că am greşi dacă am afirma că opinia acestora a fost pur şi simplu ignorată.
De fapt, în cei 11 ani de independenţă a Republicii Moldova organizaţiile din societatea civilă au solicitat doar reguli clare pentru accesul la informaţie de interes public, accesul la mass-media publică pentru a răspîndi diverse puncte de vedere şi accesul la justiţie pentru lezarea drepturilor cetăţeneşti de către organele publice. Or, în proiectul de lege propus de preşedinţie nici nu sînt menţionate legile privind accesul la informaţie sau contenciosul administrativ, care fiind îmbunătăţite ar fi mult mai utile pentru societatea civilă decît amalgamul de fraze şi principii luate din alte documente şi încropite în recentul proiect prezidenţial. Sau să luăm un alt exemplu, atunci cînd comunitatea ONG-urilor de ziarişti a propus un proiect de lege privind transformarea Companiei de Stat Teleradio-Moldova în instituţie publică alături de proiectul prezidenţial, prioritate s-a dat ultimului. Numai avizul Consiliului Europei în favoarea proiectului ziariştilor a determinat deputaţii să-l ia şi pe acesta în consideraţie. Anume proiectul ziariştilor conţinea varianta optimă de reprezentare a intereselor “verigilor structurate ale poporului moldovenesc” în Consiliul de administrare, nu numai ale puterii constituite din majoritatea parlamentară care alege Preşedintele şi numeşte Guvernul.
În acelaşi context merită să fie menţionat faptul că recent Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul au numit membrii Comisiei de certificare a utilităţii publice a ONG-urilor fără să încerce măcar să consulte şi opinia membrilor vechii componenţe a Comisiei respective, sau a Consiliului ONG-urilor, care pot fi şi ele considerate “verigi structurate”. Sigur, este dreptul instituţiilor statale menţionate mai sus să procedeze după cum găsesc de cuviinţă, de asemenea, nimeni nu pune la îndoială calitatea noilor membri ai Comisiei, deşi ei sînt practic necunoscuţi pentru comunitatea ONG-urilor din Moldova, dar totuşi respectarea principiului continuităţii şi transferul de experienţă pot fi lucruri utile în orice situaţie. Sau dialogul permanent perceput ca un mecanism prin care autorităţile îşi demonstrează generozitatea iluministă atunci cînd fericeşte societatea civilă cu tot felul de iniţiative, iar aceasta le răspunde cu plecăciuni de mulţumire?