Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Referendumul privind integrarea în UE
|
|
Vizita oficială a preşedintelui Vladimir Voronin la Washington şi mesajul adresat şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor-membre ale UE, în care se solicită susţinerea eforturilor RM de aderare la această structură, fără îndoială, pot fi considerate cele mai importante evenimente ale anului politic 2002. Ambele evenimente sînt consecinţe ale recentelor summit-uri de la Praga şi Copenhaga în cadrul cărora au fost adoptate decizii istorice privind extinderea NATO şi a UE, cu care RM urmează să devină ţară limitrofă.
Vizita Preşedintelui Voronin la Washington, în perioada 17–20 decembrie, este de importanţă majoră din perspectiva soluţionării unor probleme ce ar putea facilita o eventuală integrare a RM în UE. În acest sens, declaraţia comună a preşedinţilor Bush şi Voronin se referă în mod expres la suportul SUA în soluţionarea conflictului transnistrean, asistenţa în reglementarea problemei datoriilor externe şi îmbunătăţirea situaţiei economice din RM. După toate aparenţele RM, ar putea conta pe sprijinul SUA dacă va continua să promoveze reformele economice şi să observe standardele democratice.
Cît priveşte integrarea în UE, acest deziderat pare a fi de o perspectivă îndepărtată. În mesajul Preşedintelui Voronin adresat oficialilor europeni se afirmă că “ideea integrării în UE are un efect unificator şi mobilizator în cadrul ţării”. Adevărul este însă că ideea integrării în UE are un efect mobilizator doar pentru cetăţenii care au votat partidele de opoziţie. Aceştia reprezintă aproximativ 47% din numărul cetăţenilor care au participat la ultimele alegeri parlamentare. În cadrul aceloraşi alegeri, ideea mobilizatore pentru 50% de alegători a fost integrarea în Uniunea Rusia-Belarus iar promotorul principal al acestei idei a fost Partidul Comuniştilor condus de Vladimir Voronin. Cîteva sondaje de opinie realizate în anul 2002 atestă că numărul cetăţenilor care se pronunţă pentru integrarea în UE este practic egal cu cel al cetăţenilor care se pronunţă pentru integrarea în structurile CSI. Din acest punct de vedere, devine clar că este nevoie de eforturi considerabile pentru a consolida societatea în jurul ideii integrării europene. Fără îndoială, Preşedintele Voronin are autoritatea necesară pentru a-i convinge pe alegătorii partidului său că integrarea în UE deschide o perspectivă reală pentru dezvoltarea normală a RM. Mai complicat stau lucrurile în ceea ce priveşte convingerea opoziţiei că actualele autorităţi sînt sincere în promovarea ideii respective. Opoziţia nu-şi poate permite luxul de a fi naivă.
Pe de o parte, este evident că mesajul Preşedintelui Voronin privind iniţiativa integrării în UE este adresat în exterior. Pe de altă parte, opoziţia consideră că în interiorul ţării a fost instaurat un regim autoritar, de aceea s-a adresat Consiliului Europei pentru a supune RM unui monitoring minuţios pentru a nu admite ceea ce ea numeşte “derapaje antidemocratice”. În sfîrşit, partidul condus de şeful statului rămîne nereformat, continuînd să-şi bazeze activitatea pe principiile marxist-leniniste în conformitate cu programul său politic. Astfel, problemele interne scot în evidenţă faptul că RM este foarte departe de standartele necesare pentru integrarea în UE. De aceea se pare că elanul integraţionist al autorităţilor moldoveneşti a fost potolit niţel de documentul făcut public de către reprezentantul proiectului TACIS al UE la Chişinău, Jo Declercq, chiar în timpul aflării preşedintelui la Washington. Documentul în cauză are o vechime de trei ani şi în el sînt menţionate condiţiile pe care Moldova ar fi trebuit să le îndeplinească pentru a începe procedura de negocieri în vederea integrării în UE. Probabil, documentul a fost elaborat în perspectiva funcţionării Guvernului Sturza, care îşi anunţase drept una din priorităţi integrarea în UE. Acum se constată că, de fapt, RM a pierdut trei ani şi nu este pregătită nici pentru a începe măcar procedura de negocieri.
Sigur, Preşedintele ţării ar putea invita partidele politice de orientare pro-europeană la o consultare în cadrul Pactului Social pe care l-a iniţiat pentru a discuta pe marginea elaborării strategiei de integrare în UE. Dar se pare că opoziţia şi PC au intrat într-o competiţie în ceea ce priveşte contribuţia în promovarea ideii integrării europene. Mai mult, chiar şi partidele din opoziţie se pare că contestă între ele întîietatea în ceea ce priveşte lansarea ideii integrării în UE.
Din acest punct de vedere, pare foarte inspirată ideea PPCD de a iniţia un referendum în vederea consultării opiniei cetăţenilor. Valoarea acestei idei este că doar un referendum ar putea scoate ideea integrării europene din albia speculaţiilor politice şi a bunăvoinţei guvernanţilor pentru a o aduce într-o albie legală, trasată chiar de cetăţenii de la care emană suveranitatea. În plus, după iniţierea referendumului, autorităţilor şi liderilor partidului de guvernămînt le va fi foarte greu să blocheze desfăşurarea referendumului sau să se eschiveze de la implicarea în agitaţia cetăţenilor în favoarea ideii europene. Dacă ar încerca să facă acest lucru, vor fi acuzaţi de lipsă de sinceritate, punîndu-l în mare dificultate pe liderul partidului şi şeful statului, care a emis în luna septembrie decretul privind crearea Comisiei Naţionale pentru Integrarea Europeană. Dar şi angajarea liderilor comunişti în propagarea ideii europene, de asemenea, îi va pune pe comunişti în dificultate, din cauza contrastului izbitor dintre principiile declarate în programul politic al PC şi principiile de integrare în UE. Din acest punct de vedere, iniţierea referendumului seamănă cu un presing foarte dur asupra PC pentru a-l obliga să dea curs intenţiilor anunţate de reformare a PC şi de modificare a programului politic pentru a-l aduce în conformitate cu principiile obligatorii pentru integrarea în UE.
Astfel, iniţiativa respectivă ne apare ca una inteligentă şi cu bătaie foarte lungă. Fără îndoială, ea comportă un anumit grad de “provocare” în raport atît cu partidul de guvernămînt, cît şi cu celelalte partide din opoziţie. Astfel, partidul de guvernămînt ar putea ieşi din această dificultate doar reformîndu-se de urgenţă pînă la declararea referendumului, lucru extrem de greu de realizat din cauza lipsei de timp. Dar dacă s-ar apuca să facă acest lucru nu este exclus că ar pune în pericol unitatea PC.
Şi celelalte partide politice din opoziţie par a fi puse într-o situaţie destul de delicată. Vorba e că deşi împărtăşesc aceleaşi valori, după toate aparenţele, PPCD şi celelalte partide din opoziţie se află într-un fel de “război rece” nedeclarat. Acum cîţiva ani, în cadrul campaniei “mînilor curate”, PPCD a adus acuzaţii grave de corupţie la adresa foştilor parteneri de coaliţie, fapt ce a contribuit la debarcarea guvernului reformist al premierului Ion Sturza. Evident, justiţia nu a confirmat acuzaţiile publice ale PPCD, însă se consideră că acea campanie a “mînilor curate” a contribuit la ruinarea unor partide de opoziţie cu perspective foarte bune.
Animozităţile dintre PPCD şi celelalte partide de opoziţie au ieşit în evidenţă şi anul curent în timpul manifestările de protest iniţiate de PPCD sub formă de “întîlnire cu alegătorii”, formulă care a servit drept motiv pentru învinuirea PPCD de a fi “privatizat microfonul” din Piaţa Marii Adunări Naţionale, locul unde se desfăşurau protestele. Însă după lansarea iniţiativei PPCD de a începe referendumul celelalte partide de opoziţie nu se pot eschiva în principiu de la susţinerea acesteia, fiindcă au fost cele care au lansat ideea integrării europene încă în anul 2000, cînd vreo 20 de partide politice din totalul de 25 au semnat o declaraţie în acest sens. Şi anul curent, în cadrul Mesei Rotunde cu Statut Permanent, partidele din opoziţie au lansat ideea semnării de către toate forţele politice a unui memorandum cu privire la integrarea europeană, dar nu au avut ingeniozitatea de care a dat dovadă PPCD cînd a lansat iniţiativa în vederea începerii referendumului.
Judecînd după modalitatea în care a fost constituit grupul de iniţiativă pentru desfăşurarea referendumului şi apelul către celelalte partide de a colecta cu forţe comune o jumătate de milion de semnături ale cetăţenilor în locul celor 200 000 necesare în conformitate cu legislaţia în vigoare, PPCD se ambiţionează să pretindă că poate deveni o forţă politică cu un mesaj integrator pentru întreaga opoziţie de orientare proeuropenă. Nu încape îndoială că PPCD are capacitatea de a colecta 200 000 de semnături fără suportul altor partide. Astfel, partidele care vor adera la iniţiativa PPCD vor fi nevoite să recunoască întîietatea acestuia, iar cele care o vor ignora vor fi, probabil, ignorate sau acuzate că nu sînt în stare să-şi depăşească invidia chiar şi atunci cînd este vorba despre participarea la realizarea unui proiect de importanţă strategică pentru RM.
Autorităţile şi liderii comunişti nu s-au arătat deloc fericiţi de ideea PPCD, considerînd-o inutilă în situaţia în care practic toate forţele politice susţin ideea integrării în UE. Adevărul însă pare a fi că un referendum le-ar stîmtora comuniştilor cîmpul de manevră sau chiar îi poate lipsi de varianta renunţării la ideea integrării în UE, aşa cum s-a procedat în cazul renunţării la ideea integrării în Uniunea Rusia-Bielarus. O astfel de situaţie nu poate fi exclusă. Spre exemplu, în conformitate cu Tratatul de Bază dintre RM şi Federaţia Rusă aceasta din urmă a devenit garant al soluţionării conflictului transnistrean. Astfel, dacă Transnsitria va deveni subiect cu statut egal cu cel al RM în urma federalizării ţării şi va decide că doreşte să se integreze mai degrabă în CSI decît în UE, atunci garantul va trebui, probabil, să-i asigure acest lucru. Dacă în ajunul alegerilor vor creşte presiunile asupra RM din partea Rusiei pentru plata datoriilor pentru consumul de gaze din partea Rusiei, sau va fi impusă mărirea preţului pentru gaze, nu este exclus că liderii comunişti ar putea supune reviziei strategia de integrarea în UE în favoarea Uniunii Euroasiatice. Din aceste motive, se pare că doar un referendum ar putea aduce claritate în ceea ce priveşte intenţiile de integrare a RM în UE.