Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Subminarea integrităţii procesului electoral
|
|
Modalitatea desfăşurării alegerilor poate fi evaluată doar prin prisma principiului “integrităţii procesului electoral”. Acest principiu impune respectarea în egală măsură a nomelor etice şi a prevederilor legislaţiei electorale pentru a asigura exprimarea liberă a voinţei alegătorilor. Adică, este vorba despre impunerea examinării problemelor prin prisma “unităţi materiei” pentru a evita o examinare abstractă, în afara unui context real. Din acest punct de vedere, toate procedurile legate într-un fel sau altul de desfăşurarea alegerilor, fie că e vorba de colectarea semnăturilor în vederea înregistrării candidaţilor sau alte proceduri, trebuie privite ca părţi componente ale integrităţii procesului electoral. Articolul 1 al Codului electoral al Republicii Moldova (RM) defineşte noţiunea de “alegeri” drept una ce se referă în egală măsură şi la referendumuri. Aceasta înseamnă că toate procedurile — începînd cu cele referitoare la înregistrarea diferitelor grupuri de iniţiativă pentru colectarea semnăturilor, la reflectarea proceselor legate de alegeri în mass-media etc. şi terminînd cu contestarea deciziilor organelor electorale -, trebuie privite, de asemenea, prin prisma integrităţii procesului electoral.
Începînd cu primele alegeri pluripatide din 1994 şi pînă la victoria Partidului Comuniştilor (PC) în alegerile din 2001, procesul electoral din Republica Moldova (RM) a fost considerat de instituţiile internaţionale specializate, mai ales de către OSCE, drept unul relativ democratic şi onest. Sigur, în toate cele 6 campanii electorale începînd cu 1994 au existat încălcări şi abuzuri însoţite de scandaluri electorale, dar ele nu au fost considerate de natură să influenţeze în mod decisiv rezultatele alegerilor. Corectitudinea relativă a procesului electoral din RM a fost reflectată şi în declaraţia comună din 17 decembrie 2002 a preşedinţilor George W. Bush şi Vladimir Voronin. Dar se consideră că această menţiune a fost mai degrabă un mesaj adresat conducerii comuniste a RM pentru ca aceasta să nu admită deteriorarea climatului electoral dacă doreşte să obţină suportul SUA în probleme de maximă sensibilitate pentru RM.
Pentru astfel de constatări referitoare la deteriorarea climatului electoral din RM există temei. Primul semnal clar în acest sens ţine de modalitatea în care s-au desfăşurat în octombrie 2002 alegerile pentru funcţia de başcan (guvernator) în regiunea autonomă Gagauz Yeri. Observatorii locali au scos în evidenţă un şir de nereguli în desfăşurarea campaniei electorale cum ar fi: constituirea comisiilor electorale după criteriul loialităţii faţă de autorităţi, intimidarea alegătorilor şi a concurenţilor electorali prin utilizarea aparatului administrativ, colectarea actelor cetăţenilor în scopuri obscure prin minţirea acestora, tipărirea buletinelor de vot prin intermediul unor persoane interesate direct în rezultatul alegerilor, oferirea unui suport publicitar candidatului susţinut de către autorităţi în mass-media finanţată din surse publice etc. Toate aceste lucruri au fost fixate de cîţiva observatori străini care au reprezentat Ambasada SUA în RM şi OSCE.
Al doilea exemplu de subminare a integrităţii procesului electoral din RM se referă la acţiunile autorităţilor vis-a-vis de iniţiativa Alianţei Social Democrate (ASD) de a desfăşura un referendum legislativ în vederea schimbării actualului sistem electoral proporţional absolut cu unul mixt. Aceste acţiuni au culminat cu blocarea iniţiativei respective de către fracţiunea parlamentară majoritară a comuniştilor la sfîrşitul anului 2002.
Acum jumătate de an, liderii grupului de iniţiativă pentru desfăşurarea referendumului instituit de către ASD au atras în repetate rînduri atenţia opiniei publice asupra faptului că au avut de înfruntat un şir de piedici din partea autorităţilor locale susţinute şi instigate de către reprezentanţii partidului de guvernămînt. S-a ajuns pînă la un conflict deschis dîntre liderii ASD şi cei ai PC. Astfel, vicepreşedintele Parlamentului, Vadim Mişin, a făcut declaraţii publice, tirajate pe larg de către mass-media de stat, precum că iniţierea referendumului de către ASD ar fi o “provocaţie politică”.
Esenţa conflictului dintre PC şi ASDM a fost o consecinţă a faptului că legislaţia electorală a RM face o distincţie între noţiunile de “iniţiere” şi “declarare” a referendumului. Pentru etapa iniţierii referendumului, inclusiv a colectării semnăturilor, nu sînt prevăzute dezbateri publice pe marginea oportunităţii desfăşurării referendumului. Dacă propunerea grupului de iniţiativă este susţinută de cel puţin 200 mii de alegători, atunci ea urmează a fi supusă votului popular. Aceasta este unica procedură prin care pot fi traduse în viaţă drepturile prevăzute în mod expres de articolul 2 din Constituţia ţării prin care poporului i se oferă posibilitatea de a-şi exercita suveranitatea în mod direct. Oportunitatea iniţierii unui referendum nu poate fi pusă la îndoială, se poate doar face agitaţie pro sau contra susţinerii chestiunilor supuse referendumului, după ce a fost declarată desfăşurarea acestuia. În acest sens, articolul 154 stipulează în mod expres “dreptul de a colecta nestingherit semnăturile susţinătorilor referendumului”.
Într-un fel, procedura iniţierii referendumului este similară cu cea de înregistrare a candidaţilor independenţi. Într-o campanie electorală nimeni nu organizează dezbateri pe marginea oportunităţii colectării semnăturilor pentru înregistrarea candidatului independent, acesta este un drept incontestabil pentru cetăţenii care au atins vîrsta respectivă şi întrunesc alte condiţii prevăzute de lege. Doar după înregistrarea candidaţilor încep dezbaterile pe marginea calităţilor personale şi a programului electoral.
Declaraţiile vicepreşedintelui Parlamentului, Vadim Mişin, au scos în evidenţă faptul că partidul de guvernămînt se opune din start iniţiativei de desfăşurarea a referendumului şi a servit mai degrabă drept îndemn adresat autorităţilor locale de a nu autentifica listele de subscripţie, normă prevăzută în mod expres de legislaţia electorală. În definitiv, tocmai refuzul autorităţilor locale de a autentifica semnăturile colectate în diferite comunităţi a fost considerată de către reprezentanţii ASD drept cea mai dificilă problemă cu care s-au confruntat. Din acest punct de vedere, declaraţia vicepreşedintelui Vadim Mişin, urmată de împiedicarea colectării semnăturilor de către autorităţile locale fac parte din şirul multor altor acţiuni care pot fi calificate drept atentate de subminare a integrităţii procesului electoral.
Este curios că vicepreşedintele Parlamentului, Vadim Mişin, face parte din fracţiunea PC, în a cărui program electoral se afirmă în mod expres că “ieşirea din criza în care se află RM presupune o serie de măsuri urgente, precum: adoptarea unei legi electorale noi, democratice; înfăptuirea referendumului privind cele mai importante probleme”. În acest sens, este interesant cum ar putea fi calificat faptul că PC procedează tocmai invers? În orice caz, polemicile din paginile ziarelor şi altercaţiile din aula Parlamentului dintre reprezentanţii ASD şi ai Partidului Comuniştilor (PC) au stîrnit îngrijorarea opiniei publice în sensul că ele ar putea produce un nou conflict social în Republica Moldova (RM).
Totuşi, în luna iulie 2002, CEC a stabilit că grupul de iniţiativă a colectat 221 de mii de semnături ale cetăţenilor susţinători ai iniţiativei de schimbare a sistemului electoral din RM, dintre care doar 8 mii au fost declarate nevalabile. CEC a transmis toate documentele necesare Biroului permanent al Parlamentului, care a avut sarcina să propună spre examinare Parlamentului proiectul hotărîrii privind declararea desfăşurării referendumului legislativ, ori să decidă asupra modificării legislaţii electorale pe calea votului în Parlament.
Pentru observatorii locali era evident din start că legislaţia respectivă poate fi interpretată astfel încît să nu se mai ajungă la declararea referendumului dacă acest lucru nu-i convine fracţiunii majoritare. Vorba e că în RM s-a stabilit deja o tradiţie că referendumurile se pot desfăşura numai dacă acest lucru este favorabil guvernanţilor. Aşa s-a întîmplat în martie 1994, cînd în baza unei hotărîri a Prezidiului Parlamentului a fost desfăşurat sondajul sociologic republican “La sfat cu poporul”, la fel s-a întîmplat şi în luna mai 1999, cînd fostul Preşedinte al RM, Petru Lucinschi, a dorit să transforme forma de guvernîmînt din RM într-una prezidenţială. Iniţiativa lui Petru Lucinschi a avut drept efect antagonizarea relaţiilor dintre Preşedinţie şi Parlament. În consecinţă, Curtea Constituţională a interpretat prevederile constituţionale referitoare la desfăşurarea referendumului astfel încît a făcut o distincţie dintre noţiunile de “iniţiere” şi “declarare” a referendumului. În conformitate cu prevederile constituţionale referendumul poate fi iniţiat de către grupuri de cetăţeni care au colectat cel puţin 200 de mii de semnături, de către Preşedintele ţării şi de cel puţin 1/3 din deputaţi. Însă desfăşurarea referendumului poate avea loc abia după ce Parlamentul examinează documentele celor care au iniţiat referendumul şi declară desfăşurarea lui. Curtea Constituţională a decis că în cazul referendumurilor consultative Parlamentul este obligat să declare referendumul dacă Comisia Electorală Centrală a verificat corectitudinea celor 200 de mii de semnături. Tocmai aici intră în joc o contradicţie observată de mult. Pe de o parte, Parlamentul este obligat să voteze declararea unui referendum, iar pe de altă parte, articolul 71 din Constituţie se referă în mod expres la libertatea opiniilor deputaţilor exprimate în exerciţiul mandatului. Adică, Parlamentul în ansamblu este obligat să voteze, iar deputaţii în particular nu pot fi obligaţi să facă acelaşi lucru.
Era evident că deputaţii fracţiunii parlamentare a PC care nu mai doreau schimbarea (pe care au promis-o în campania electorală) sistemului electoral proporţional absolut. Utilizarea acestui sistem la ultimele alegeri parlamentare a adus PC un număr suplimentar de mandate de 40% (datorită pragului electoral de 6%). Pentru a-şi justifica acţiunile PC a declarat că prin intermediul Comisiei Juridice a Parlamentului a verificat activitatea CEC de autentificare a semnăturilor grupului de iniţiativă pentru desfăşurarea referendumului şi a descoperit multiple încălcări, în urma cărora au estimat că 45–50% din semnăturile autentificate de CEC au fost falsificate. Extrapolările făcute de către Comisia Juridică ridică un şir de întrebări. Comisia Juridică pretinde că a verificat 12% din numărul celor 213 mii de semnături recunoscute valabile de către CEC, adică 25 560 de semnături. Este sfidătoare aproximaţia cu care operează liderii PC atunci cînd susţin că după estimările lor 45–50% de semnături sînt falsificate. Dacă am admite că acesta este procentajul de semnături falsificate descoperite din numărul celor 25 560 de semnături verificate, acesta ar constitui 11 502–12 780 de semnături false. Aceasta ar înseamna că în urma controlului au rămas totuşi valabile mai mult de 200 de mii de semnături şi nu există temei pentru blocarea declarării referendumului. Este straniu că liderii PC au preferat să se ocupe de extrapolarea rezultatelor controlului aleatoriu şi nu au insistat să mai găsească încă vreo 221–1497 de semnături pentru a aduce numărul valabil de semnături sub limita de 200 de mii, necesară pentru invalidarea declarării referendumului. Trebuie să se ia în calcul că metoda extrapolării este una de estimare aproximativă. De aceea, concluziile făcute de pe urma utilizării acestei metode nu pot fi prezentate în instanţele de judecată în calitate de argumente. Replica ASD nu a fost pe potrivă, atunci cînd s-a insistat că Parlamentul nu are dreptul să se implice în verificarea activităţii CEC. În plus, reprezentanţii fracţiunii ASD au refuzat să participe la activitatea de verificare a semnăturilor în cadrul Comisiei juridice. Problema constă în faptul că majoritatea parlamentară nu doreşte schimbarea sistemului electoral şi nimeni nu poate controla dacă Comisia Juridică a verificat corect activitatea CEC. Fracţiunea parlamentară a PC ar fi procedat corect dacă ar fi oferit membrilor grupului de iniţiativă al ASD posibilitatea unei verificării aleatorii a semnăturilor declarate false pentru a-i lipsi de argumente.
ASD ar fi putut spera cel puţin la un cîştig de cauză moral în confruntarea cu PC doar dacă ar fi colectat semnăturile în mod absolut regulamentar. Însă exemplele de falsificare a semnăturilor făcute publice de către liderul fracţiunii parlamentare a PC, Victor Stepaniuc, pot fi în mare măsură valabile. Dacă luăm în consideraţie termenul restrîns de 2 luni de care a dispus ASD pentru colectarea a 200 de mii de semnături şi piedicile pe care autorităţile le-au ridicat în procesul de colectare a acestora, nu este exclus că unii colectori de semnături au recurs la falsificări. O altă problema este că ASD nu a parcurs în mod sistematic toate căile de contestare a acţiunilor autorităţilor atunci cînd acestea ridicau piedici în mod deliberat. Articolul 12 al Codului Electoral prevede că orice nereguli observate trebuie raportate organelor electorale, care urmează să ia o decizie obligatorie pentru părţile implicate în conflict şi autorităţile publice. Contestarea hotărîrilor organelor electorale poate fi făcută în instanţa contenciosului administrativ care urmează să se pronunţe în timp de 5 zile. Majoritatea încălcărilor comise de către autorităţi au fost raportate opiniei publice, şi nu contestate pe cale legală în contenciosul administrativ. Cele mai grave fiind şi cele referitoare la concedierea de către autorităţi a persoanelor implicate în procesul de colectare a semnăturilor. Astfel, nu este exclus ca în timpul vizitiei de monitorizare a raportorilor pentru RM ai Consiliului Europei, care urmează să aibă loc în luna februarie, ASD şi PC să se învinuiască reciproc de încălcarea legislaţiei electorale. Pare a fi evident că ambele părţi au comis încălcări, deşi este evident că liderii PC au fost cei care au provocat recurgerea la falsificările raportate (dacă acestea au avut loc).
Cea mai periculoasă consecinţă a acestui caz este că fracţiunea parlamentară a PC a învinuit CEC de neglijenţă profesională şi a ameninţat-o cu efectuarea unor controale. În preajma alegerilor locale care urmează să se desfăşoare în luna mai a anului curent aceste ameninţări sînt extrem de semnificative. Liderii unui şir de partide politice bănuiesc că PC ar dori să schimbe în ajunul alegerilor componenţa CEC, care a dat dovadă pe parcursul celor 5 ani de activitate de profesionalism şi de un comportament satisfăcător. În orice caz, se consideră că presiunile PC asupra CEC s-au făcut simţite la 11 ianuarie a.c. cînd CEC a refuzat să înregistreze grupul de iniţiativă a Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) pentru iniţierea unui referendum consultativ privind aderarea RM la UE şi NATO. Autorităţile comuniste şi-au exprimat în public nemulţumirea faţă de iniţiativa PPCD, argumentînd că aderarea la UE este susţinută de toate forţele politice, iar aderarea la NATO este inoportună pe motiv că RM este o ţară neutră. Argumentele de refuz ale CEC pentru înregistrarea grupului de iniţiativă al PPCD a repetat în mare măsură argumentele PC, însă au conţinut şi unele curiozităţi de ordin logic. Astfel, CEC şi-a motivat refuzul să înregistreze grupul de iniţiativă, motivînd că o eventuală aderare a RM la NATO ar presupune revizuirea Constituţiei în cadrul unui referendum constituţional şi, de aceea, populaţia nu poate fi consultată în prealabil în cadrul unui referendum consultativ. Nu este clar de ce un referendum constituţional nu ar putea fi precedat de unul consultativ. Presa guvernamentală s-a angajat imediat în apărarea deciziei CEC. În această situaţie liderii PPCD au declarat că CEC a îndeplinit o comandă politică a PC, şi că PPCD va reîncepe manifestările de protest anticomuniste în regim nonstop pînă la demisia autorităţilor comuniste. Ei au anunţat că poziţia lor se va radicaliza şi nu vor accepta nici o soluţie de compromis pe motiv că guvernarea comunistă nu şi-a onorat obligaţiunile anterioare prevăzute în cele 2 rezoluţii ale Adunării Parlamentare a CE.
Şi acest caz, al treilea la număr în timp de doar un an de zile, scoate în evidenţă că integritatea procesului electoral din RM este subminat. Atît acţiunile guvernanţilor, cît şi cele ale opoziţiei trezesc nelinişte. Astfel, protestele anticomuniste au fost declarate de către opoziţie înainte ca justiţia să-şi fi pronunţat decizi asupra hotărîrii CEC. Or, în conformitate cu legislaţia electorală Curtea de Apel urma să ia o decizie în doar 5 zile.