Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
O nouă criză politică
|
|
Criza politică din RM ia amploare. Dacă am încerca să identificăm parametrii acestei crize, ar trebui să ne referim la formele ei de manifestare, agenţii implicaţi în ea, cauzele care au provocat-o, contextul politic în care se desfăşoară şi impactul pe care l-ar putea avea asupra evoluţiei politice a RM. Dar s-o luăm pe rînd.
Actuala criză politică se deosebeşte în mod cardinal de toate cele precedente, în primul rînd, prin faptul că se manifestă instantaneu în toate formele cunoscute şi imaginabile cu excepţia grevelor foamei: acţiuni stradale şi marşuri de protest, pichetări şi boicotări ale şedinţelor forului legislativ, greve japoneze ale colectivelor de muncă, implicarea instituţiilor internaţionale în medierea conflictului.
Al doilea factor distinct este că practic toate partidele semnificative, indiferent de doctrina politică pe care o împărtăşesc sau de opţiunile geostrategice pe care le promovează, începînd cu creştin-democraţii şi terminînd cu socialiştii, au acceptat să facă front comun împotriva guvernării comuniste. Deci insinuările că ar putea fi vorba despre uneltirile anumitor forţe politice ghidate de scopuri egoiste sau obscure nu mai ţin. Vorba e că forţele politice care îşi exprimă dezacordul cu modalitatea de guvernare comunistă au acumulat împreună la ultimele alegeri parlamentare aproximativ 47% din voturile alegătorilor, ceea ce este comparabil cu cele 50% acumulate de comunişti.
Al treilea factor caracteristic pentru noua criză politică este că parametrii acesteia sînt uşor cuantificabili. Problema subminării libertăţilor de exprimare şi accesului la informaţie a fost reflectată în rezoluţiile anterioare ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, precum şi la recenta sesiune a acesteia. O altă problemă legată de subminarea independenţei justiţiei şi-a găsit de asemenea reflectarea în rezoluţiile APCE, iar cîteva cazuri recente examinate de către justiţia moldovenească au provocat ecouri de rezonanţă în mediile investitorilor străini şi au determinat colective de muncă să recurgă la acţiuni de protest. În sfîrşit, recenta blocare de către guvernanţi a 2 iniţiative de organizare a referendumurilor în probleme de maxim interes pentru societate scot în evidenţă că are loc substituirea normelor legale de soluţionare a problemelor cu măsuri administrative şi voluntariste. Motivele pentru care guvernanţii îşi permit un astfel de comportament rezidă în faptul că sînt obsedaţi de edificarea a ceea ce ei numesc “verticala puterii”, adică de stabilirea controlul total asupra vieţii politice, informaţionale şi economice a ţării în scopul perpetuării la guvernare pe o perioadă indefinit de lungă.
Dar cel mai important motiv care a contribuit la consolidarea forţelor politice extrem de eterogene ale opoziţiei este că guvernarea comunistă a adus atingere intereselor corporative ale liderilor de partid tocmai în momentul cînd aceştia urmau să înceapă pregătirile pentru alegerile locale programate pentru luna mai. Modificarea de către fracţiunea parlamentară a comuniştilor a legii partidelor, obligîndu-le pe acestea să demonstreze anual că au cel puţin cîte 5000 de membri, este interpretată drept o acţiune premeditată menită să hărţuiască formaţiunile politice cu scopul de a nu le permite să se concentreze asupra lucrurilor cu adevărat importante. În primul rînd, guvernul a întîrziat să introducă modificări în regulamentul privind colectarea semnăturilor membrilor de partid, răpind astfel 30% din timpul oferit pentru colectarea semnăturilor. În al doilea rînd, cerinţele de a prezenta liste dactilografiate şi versiunea lor electronică necesită mijloace tehnice, timp şi resurse umane importante, or dreptul la asociere în partide nu poate fi condiţionat de existenţa resurselor tehnice şi financiare, mai cu seamă că legea nu prevede suportul financiar al partidelor de către stat aşa cum se întîmplă în alte ţări. În al patrulea rînd, o parte semnificativă din cetăţenii activi, membri de partid, se află temporar la munci peste hotare. Lipsa semnăturilor reînnointe ale acestora ar echivala cu excluderea lor din partide, subminînd astfel unul dintre drepturile fundamentale ale omului. În sfîrşit, introducerea noii proceduri de prezentare a listelor membrilor de partid în ajunul modificării organizării teritoriale a ţării provoacă doar nedumeriri şi nervozitate dat fiind faptul că un cuantum minim de membri de partid trebuie să existe în cel puţin jumătate din unităţile teritoriale de nivelul doi. Este evident că doar peste două luni de zile numărul de unităţi administrative, precum şi cuantumul minim de membri de partid în fiecare unitate vor fi altele, atrăgînd după sine noi circumstanţe pentru hărţuiala partidelor.