Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Modificarea legislaţiei electorale
|
|
După adoptare, în noiembrie 1997, a Codului electoral au fost adoptate vreo 15 legi în vederea modificării lui. În total, dintre cele 205 articole ale Codului electoral au suferit schimbări peste 90 de articole în care s-au introdus aproximativ 250 de modificări. Unele articole au fost modificate de 5 ori. Curtea Constituţională a declarat 10 dintre aceste modificări ca fiind neconstituţionale.
Această statistică scoate în evidenţă faptul că legislaţia electorală este cea mai frecvent dezbătută în cercurile politice. Există mai multe motive pentru o astfel de atenţie sporită faţă de legislaţia electorală. În primul rînd, fiecare ciclu electoral scoate în evidenţă anumite carenţe care urmează a fi înlăturate. În acest caz modificările sînt pregătite şi propuse parlamentarilor spre examinare de către Comisia Electorală Centrală (CEC), care ia în consideraţie şi sugestiile parvenite din partea organizaţiilor internaţionale specializate (OSCE, Consiliul Europei, IFES etc.), precum şi din partea ONG-urile locale antrenate în misiunile de monitorizare a procesului electoral. Acest gen de modificări sînt cele care îmbunătăţesc cu adevărat legislaţia electorală.
Al doilea gen de modificări este iniţiat şi operat de către reprezentanţii partidelor ce formează majoritatea parlamentară. De obicei, acest gen de modificări se operează pentru a crea avantaje în viitoarele alegeri pentru cei aflaţi la guvernare. Cazuri de rezonanţă de acest fel au avut loc: în 1997, cînd la redactarea variantei finale a Codului electoral a fost exclusă sintagma din articolul 86 care afirma că pragul electoral de 4% se aplică numai partidelor politice, nu şi candidaţilor independenţi; în 1998, cînd modificările în articolul 13 au fost operate pentru a ridica bariere candidaţilor la funcţia de primar al municipiului Chişinău care deţineau funcţii de deputat în Parlament; în 2000, cînd a fost mărit pragul electoral de la 4% pînă la 6% (ulterior s-a dovedit că în urma unor calcule greşite au avut de suferit mai ales formaţiunile care au întreprins aceste acţiuni în dorinţa de a îngrădi calea potenţialilor concurenţi); în 2002, reprezentanţii actualului partid de guvernămînt au introdus pragul electoral succesiv de 6% pentru o formaţiune politică, 9% — pentru un bloc electoral din 2 partide, şi 12% — pentru blocurile electorate formate din 3 şi mai multe partide pentru a împiedica formarea coaliţiilor şi a beneficia şi mai mult de pe urma redistribuirii proporţionale a mandatelor. Tot la începutul anului 2002 au fost operate modificări pentru a nu admite alegerile directe ale primarilor, urmînd ca aceştia să fie aleşi de către consiliile alese în baza listelor electorale. Raţionamentul este ca în buletinele de vot să apară doar sigla şi denumirea partidelor asupra cărora se extinde transferul de autoritate a liderilor de partid aflaţi la cîrma statului. De asemenea, s-a dorit limitarea dreptului de a fi alese pentru persoanele care au deţinut mandatul de primar două termene. Această inovaţie a fost considerată de către opinia publică drept un pas îndreptat împotriva unei singure persoane — primarul de Chişinău, Serafim Urechean.
Al treilea gen de propuneri în vederea modificării legislaţiei electorale vine din partea partidelor de opoziţie, care încearcă să repare efectele modificărilor operate de către reprezentanţii partidelor de guvernămînt. De obicei, aceste modificări sînt respinse de către majoritatea parlamentară, chiar dacă acestea sînt de natură să îmbunătăţească în mod cardinal procesul electoral. Astfel, în 2000 a fost respinsă iniţiativa de a trece la un sistem electoral proporţional limitat (o unitatea administrativă — o circumscripţie electorală cu mai multe mandate), care urma să înlocuiască actualul sistem proporţional absolut (o ţară — o singură circumscripţie electorală). Scopul modificărilor propuse era de a asigura o relaţie mai strînsă între deputaţi şi alegători şi de a consolida filialele regionale ale partidelor.
Şi în prezent problemele legate de legislaţia electorală reprezintă “mărul discordiei” dintre autorităţi şi un şir de partide de opoziţie. Două fracţiuni parlamentare chiar boicotează şedinţele plenare ale Parlamentului.
Merită menţionat faptul că în scrisoarea deschisă a Secretarului General al Consiliului Europei, Walter Schwimmer, referitoare la mecanismul soluţionării conflictelor politice în cadrul Mesei Rotunde cu Statut Permanent (MRSP) se recomandă între altele că pentru depăşirea confruntărilor politice din Republica Moldova este necesară modificarea sistemului electoral. Aceste modificări sînt necesare pentru a egala şansele concurenţilor electorali, eliminînd distorsiunile provocate de actualul sistem din cauza cărora partidul de guvernămînt a obţinut un adaos de 40% de mandate. Deşi autorităţile moldoveneşti au declarat că acceptă să implementeze recomandările Consiliului Europei şi ale Secretarului General, Walter Schwimmer, în acelaşi timp ele au respins cîteva iniţiative de modificare a Codului electoral elaborate de către Alianţa Social Democrată (ASD) care veneau exact în albia recomandărilor menţionate mai sus.
Modificările propuse de opoziţie se refereau la schimbarea actualului sistem electoral proporţional cu unul mixt, sau modificarea sistemului proporţional în sensul oferirii posibilităţii partidelor politice participante la alegeri să anunţe Comisia Electorală Centrală şi alegătorii cărui partid politic ar preferă să-i transfere voturile acumulate în cazul imposibilităţii de a trece pragul electoral. Menirea acestei propuneri era de a substitui actualul sistem de redistribuire proporţională mecanică a voturilor acumulate de partidele incapabile de a depăşi pragul electoral către partidele cu programe şi viziuni politice similare. În acest caz alegătorii ar fi avut posibilitatea să voteze partidele preferate, cunoscînd şi cărui partid le-ar putea trece voturile lor în cazul insuccesului partidului pentru care au votat. Majoritatea parlamentară a respins ambele iniţiative. Prima pe motiv că ar fi lipsit cetăţenii din Transnistria de posibilitatea de a-şi exercita dreptul de vot, iar pe cea de a doua pe motiv că practica electorală internaţională nu cunoaşte astfel de proceduri de redistribuire a voturilor.
Ambele argumente nu par a fi tocmai corecte. Sistemul mixt presupune păstrarea circumscripţiei naţionale la fel ca şi în cadrul celor trei cicluri electorale care au avut loc începînd cu 1994, aşa că nu există temei pentru a pune la îndoială faptul că alegătorii din Transnsitria n-ar putea să-şi exercite dreptul de vot. În al doilea rînd, alegătorii din Transnstria ar fi putut vota chiar şi în circumscripţiile uninominale limitrofe localităţilor în care locuiesc la fel de bine ca şi în cazului votului în circumscripţia naţională. Chiar a fost elaborată o procedură foarte clară în acest sens.
Cît priveşte argumentul că nu se pot adopta anumite modalităţi de redistribuire a mandatelor pe motiv că nu sînt cunoscute de practica internaţională, aici trebuie menţionat faptul că el nu este aplicat în mod uniform. Spre exemplu, majoritatea parlamentară a modificat recent legea partidelor, obligîndu-le sub pericolul lichidării să-şi reconfirme anual numărul minim de 5000 de aderenţi, deşi practica internaţională nu cunoaşte astfel de exemple. Deci acelaşi principiu este utilizat de către majoritatea parlamentară din considerente ce ţin de propriile avantaje. Sigur, ar fi logic ca parlamentarii moldoveni să recurgă la inovaţii în cazurile cînd efectele acestora pot fi benefice, iar procedurile de implementare sînt clare şi realizabile. Într-adevăr, dacă există votul preferenţial pentru candidaţi, de ce n-ar exista votul preferenţial şi pentru partide, mai cu seamă că Codul electoral specifică foarte clar principiul egalităţii concurenţilor electorali, fie că este vorba despre partide, fie că este vorba despre persoane care candidează. Important este ca alegătorului să i se ofere mai multe şanse şi posibilităţi de a decide.
Dacă în cazul modificării sistemului electoral există totuşi temei de a manifesta prudenţă, apoi în ceea ce priveşte asigurarea securităţii şi transparenţei votării nu pot exista nici un fel de scuze. Faptul că majoritatea parlamentară a respins propunerea de a modifica forma buletinului de vot astfel încît acesta să aibă un cupon detaşabil de control este dificil de justificat. În primul rînd, experienţa internaţională atestă astfel de tehnici. În al doilea rînd, acest lucru permite un control mult mai riguros al eventualelor manipulări cu buletinele de vot. Justificarea pe care a făcut-o reprezentantul majorităţii parlamentare a fost că introducerea acestei proceduri ar răpi alegătorilor destul de mult timp. Experienţa a 7 campanii electorale desfăşurate în Republica Moldova demonstrează că un alegător are nevoie în medie de 10 minute pentru a-şi exercita dreptul de vot. Detaşarea unui cupon nu poate lua mai mult de cîteva zeci de secunde, deci criză de timp pentru exercitarea dreptului de vot nu ar putea apărea. Mai cu seamă că în jumătate din timpul rezervat votării secţiile de votare sînt practic pustii, iar în orele de vîrf se pot organiza măsuri pentru un parcurs ordonat al alegătorilor prin secţia de votare.
În situaţia de criză în care se află Republica Moldova pare a fi extrem de important de a oferi temei oponenţilor politici pentru mai multă încredere. Acest lucru este cu atît mai important cu cît se preconizează organizarea unui referendum privind adoptarea unei noi Constituţii, după care ar urma alegerile generale în noile structuri ale statului. Din păcate, cum după s-a văzut, există mari probleme în ceea ce priveşte procedurile legate de desfăşurarea alegerilor, cît şi a procedurilor referitoare la organizarea referendumurilor. Totuşi semnele bune sînt că Parlamentul a început modificarea Codului electoral în sensul revenirii la procedurile privind alegerile directe ale primarilor care au existat înainte de modificările disputate, precum şi renunţarea la limitarea dreptului de a candida la funcţia de primar pentru persoanele care au deţinut 2 mandate în funcţia respectivă.