Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Revizuirea administraţiei publice locale
|
|
În prezent, printre problemele cele mai dezbătute se numără şi cea referitoare la revizuirea de către autorităţile moldoveneşti a legislaţiei privind administraţia publică locală. Această revizuire a fost previzibilă deoarece că a figurat în lista promisiunilor Partidului Comuniştilor (PC) care a învins la alegerile parlamentare din 25 februarie 2001.
Există temei pentru a presupune că nu considerentele de optimizare a administraţiei publice locale sau cele de adaptare a acesteia la standardele Consiliului Europei au stat la baza promisiunilor PC de revizuire a sistemului de administraţie publică locală, ci o anumită inerţie în schimbarea atitudinilor faţă de unele probleme de maximă importanţă. Acest fenomen reflectă o anumită faţetă a culturii politice moldoveneşti. Pe cînd se afla în opoziţie PC nega utilitatea practic a tuturor iniţiativelor majorităţii parlamentare a Alianţei pentru Democraţie şi Reforme (ADR), printre acestea numărîndu-se şi reforma din 1998 a administraţie publice locale, realizate cu sprijinul unor organizaţii internaţionale specializate. Ulterior, după victoria în alegeri PC a preluat practic în întregime practicile în domeniul economic ale guvernărilor anterioare pe care le critica. Acest lucru se explică în mare măsură prin faptul că reformele economice au fost şi continuă a fi coordonate cu organismele financiare internaţionale IMF şi WB. Reformele din administraţia publică locală nu au fost condiţionate de către aceste instituţii în raporturile cu guvernarea actuală, de aceea se consideră că PC doreşte să demonstreze că este capabil să-şi îndeplinească promisiunile electorale măcar în domeniul respectiv, fără însă a lua în calcul eventualele efecte negative legate de costuri şi asigurarea principiilor constituţionale ale autonomiei locale. Că este aşa reiese şi din spusele purtătorului de cuvînt al Preşedinţiei, care a afirmat că există posibilitatea că Preşedintele ţării să nu promulge Legea privind administraţia locală adoptată săptămîna trecută de către Parlament pînă la consultarea opiniei experţilor de la Congresul Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei.
Dar s-o luăm pe rînd. La 6 noiembrie 1998 Parlamentul de legislatura a XIV-a, cu votul majorităţii Alianţei pentru Democraţie şi Reforme, a adoptat Legea nr.186 privind administraţia publică locală, iar la 12 noiembrie a aceluiaşi an este adoptată Legea nr.191 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, care a statuat reorganizarea teritoriului ţării în judeţe, reducînd de trei ori numărul unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi şi cu peste 200 numărul primăriilor (unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întîi). Prin Hotărîrea nr.293 din 19.02.1999 Parlamentul a stabilit data alegerilor locale generale pentru 23 mai 1999, reforma administrativ-teritorială finalizînd după această dată prin constituirea autorităţilor administraţiei publice de nivel judeţean şi local (municipii, oraşe, comune şi sate).
La 28 decembrie 2001 Parlamentul de legislatura a XV-a, prin votul majorităţii parlamentare reprezentate de Partidul Comuniştilor şi cîţiva deputaţi independenţi, adoptă Legea nr.781 pentru modificarea şi completarea Legii privind administraţia publică locală, după ce cu o zi înainte a adoptat noua Lege cu privire la organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. Esenţa legilor se reducea la revenirea la vechea organizare administrativ-teritorială pe raioane, modificîndu-se şi modalitatea de alegere prin sufragiu direct a primarilor. În conformitate cu aceste legi, la 5 februarie 2002 Parlamentul adoptă Hotărîrea nr.807 cu privire la stabilirea datei alegerilor locale generale pentru data de 7 aprilie 2002. Într-un termen record, după numai 2 săptămîni, Curtea Constituţională declară Hotărîrea respectivă ca fiind în contradicţie cu normele constituţionale, iar ulterior, prin Hotărîrea nr.13 din 14 februarie 2003, instanţa de jurisdicţie constituţională declară neconstituţionale un şir de prevederi din Legea de modificare a Legii privind administraţia publică locală şi Legea de modificare a Codului electoral. În consecinţă, legile respective devin inaplicabile în partea referitoare la alegerile locale şi Parlamentul este nevoit mai întîi să le suspende aplicarea, iar ulterior, să purceadă la modificarea lor substanţială.
Concomitent, reprezentanţii opoziţiei parlamentare au sesizat asupra problemelor respective Consiliul Europei, care, prin intermediul organismelor sale specializate, a recomandat autorităţilor Republicii Moldova să-şi revadă poziţia faşă de legislaţia electorală şi faţă de administraţia publică locală, supunînd proiectele respective expertizei Consiliului Europei.
Recent, Parlamentul a modificat Codul electoral, restabilind în cuprinsul său prevederile referitoare la alegerea directă a primarilor de către comunitatea locală.
Săptămîna trecută Parlamentul a purces şi la examinarea unei noi legi cu privire la administraţia publică locală. În cuprinsul acestei legi sînt preluate majoritatea prevederilor din Legea privind administraţia publică locală adoptată în anul 1998, renunţîndu-se practic totalmente la principiile iniţiale de constituire a “verticalei puterii”.
Deosebirile principale rezidă numai în suprimarea instituţiei prefectului (ceea ce constituie un element esenţial al descentralizării) şi modificarea principiilor de formare şi exercitare a atribuţiilor de către autorităţile executive de nivel local. Totodată, au fost efectuate modificările de rigoare pentru a stabili că autorităţile administraţiei publice locale se vor constitui în conformitate cu noua organizare administrativ-teritorială, legea respectivă fiind apreciată ca fiind conformă Constituţiei.
Deşi există multe critici aduse noii organizări administrativ-teritoriale de către reprezentanţii organizaţiilor nonguvernamentale specializate în probleme de administraţie publică, se pare că în primăvara-vara anului curent se va realiza cu certitudine revenirea la raioane. Principalele probleme vor apărea însă în procesul realizării prevederilor noilor legi. Experienţa demonstrează că orice reformă necesită importante resurse financiare, materiale şi umane. În cei 2 ani de guvernare a PC acesta a făcut mai multe declaraţii publice, precum că nu deţine resursele umane necesare pentru formarea unor organe administrative calificate, şi dacă la nivel central acest neajuns poate fi soluţionat parţial prin schimbarea frecventă a cadrelor (pînă cele devotate puterii acumulează capacităţile şi cunoştinţele necesare), în cazul formării unor organe noi (de 3 ori mai numeroase decît cele existente) ale autorităţilor puterii locale problema pare a fi va fi mult mai complicată.
În concluzie, se poate afirma că în aceste împrejurări eforturile opoziţiei şi ale organizaţiilor specializate sînt doar de avertizare asupra posibilelor consecinţe negative şi a costurilor foarte mari ale revizuirii sistemului de administraţie publică. Este interesant că costurile respective estimate de reprezentanţii guvernării se deosebesc de cele ale organizaţiilor specializate de primari de 5–10(!) ori. Totuşi există temei pentru a presupune că, indiferent de criticile aduse, reorganizarea administrativ-teritorială va avea loc şi împotriva ei nu va insista nici Consiliul Europei şi nici organismele financiare internaţionale. Însă nu este exclus că reacţiile acestor instituţii vor apărea abia în cazul în care reforma şi activitatea noilor autorităţi ale administraţiei publice nu se vor solda cu anumite rezultate ce ar putea influenţa pozitiv parametrii economici, sau vor necesita cheltuieli suplimentare din bugetul central. Aceste lucruri vor putea fi clarificate imediat după alegerile locale generale.
În mod paradoxal, partidul de guvernămînt se lansează într-un proiect de revizuire a administraţie publice fără să aibă certitudinea că acesta va fi unul de succes pentru îmbunătăţirea situaţiei economice. Există riscul că eşecurile în acest domeniu vor genera alte probleme, deja de ordin social, iar ulterior şi de ordin politic.