Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Reformarea Companiei “Teleradio-Moldova”
|
|
Subiectul referitor la necesitatea reformării Companiei “Teleradio-Moldova” a fost unul dintre cele mai dezbătute în societatea moldovenească în ultimul an. El şi-a găsit reflectarea şi în rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) care a recomandat autorităţilor moldoveneşti să transforme Compania de Stat “Teleradio-Moldova” într-o instituţie publică pentru a dezamorsa conflictul politic dintre partidul de guvernămînt şi opoziţie.
În prezent, subiectul reformării Companiei “Teleradio-Moldova” a reapărut în prim-plan pe motiv că se apropie campania electorală pentru alegerile în organele autoadministrării locale. Un alt motiv este că expiră termenul rezervat pentru executarea de către Republica Moldova (RM) a măsurilor necesare pentru preluarea preşedinţiei Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei.
La sfîrşitul sesiunii de vară din anul trecut Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la instituţia publică naţională a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova”. Imediat după adoptare urmau să se constituie organele de conducere, inclusiv Consiliul de observatori care, practic, este responsabil de dirijarea activităţii instituţiilor audiovizuale de stat. Legea respectivă a fost adoptată doar cu votul majorităţii parlamentare, opoziţia retrăgîndu-şi din dezbateri propriul proiect de lege.
În urma reorganizării efectuate în baza proiectului partidului de guvernămînt o parte din angajaţi au fost preavizaţi despre concediere în legătură cu adoptarea noii legi şi aprobarea noii concepţii de management şi de reflectare a evenimentelor politice. Ulterior s-au produs cîteva schimbări în programul de transmitere a emisiunilor televizate: înlocuirea emisiunii de ştiri “Mesager” cu “Ştirile serii”, renunţarea la emisiunile “Ora Parlamentului”, “Ora Guvernului” şi “Ora Preşedintelui”, care pentru o perioadă urmau să fie înlocuite de emisiunea “Aleşii poporului”. Dar şi ultima a fost sistată, provocînd un scandal legat de cenzura politică. Astfel, dacă anterior reprezentanţii opoziţiei parlamentare aveau ocazia de a apărea la TV de 2–3 ori pe an, după anularea emisiunilor sus-numite, nici ei, nici reprezentanţii puterii nu mai apar în emisiuni televizate în direct. Totuşi reprezentanţii partidului de guvernămînt apar în cadrul emisiunii “Ştirile serii” în care se reflectă în amănunte activitatea organelor centrale ale puterii de stat, vizitele de lucru şi de documentare, declaraţiile şi conferinţele de presă, şedinţele de lucru, primirea delegaţiilor străine etc. Cît priveşte opoziţia, aceasta este nevoită să negocieze cu reprezentanţii partidului de guvernămînt dreptul de a-şi expune punctul de vedere la TV, recurgînd în caz contrar la boicotul şedinţelor plenare ale Parlamentului.
S-a anunţat şi despre faptul că preşedintele Companiei a negociat credite de zeci de milioane de lei pentru renovarea utilajului, deşi nu s-au făcut publice informaţiile despre gajul care a fost depus pentru aceste credite, precum şi faptul că ulterior creditele urmează a fi achitate din bugetul de stat din care este finanţată Compania de Stat (spre exemplu, în anul 2002, datoria de 17 milioane de lei a Companiei faţă de întreprinderea de Stat “Radiocomunicaţii”, acumulată pe parcursul anilor 1997–2001, a fost anulată printr-o simplă modificare a bugetului de stat). Trebuie remarcat faptul că în anul 2003 bugetul Companiei a fost majorat comparativ cu anul trecut de la 33 la 47 milioane de lei, dintre acestea 6 milioane urmînd a fi venituri extrabugetare, deci nesupuse controlului de stat. Şi toate acestea au fost însoţite de declaraţii că instituţia publică va fi finanţată limitat de la buget, pentru a evita exercitarea în scopuri politice a presiunilor asupra politicilor şi conţinutului programelor Companiei.
Organismele specializate ale Consiliului Europei, sesizate de reprezentanţii opoziţiei parlamentare şi extraparlamentare, recomandă în continuare autorităţilor de la Chişinău să perfecţioneze legislaţia ce reglementează activitatea instituţiei audiovizuale de stat, în conformitate cu normele democratice şi cu necesitatea respectării principiilor pluralismului politic. Recent, s-a sugerat chiar că aceste modificări vor constitui o condiţie pentru preluarea de către Republica Moldova a preşedinţiei în Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.
Probabil că această ultimă supoziţie l-a determinat pe Preşedintele ţării să convoace de urgenţă reprezentanţii din toate instituţiile publice antrenate în procesul de executare a recomandărilor şi rezoluţiilor Consiliului Europei, cărora le-a cerut să execute necondiţionat, în termen de 15 zile, toate măsurile stabilite de organismul parlamentar european.
Parlamentul a reacţionat imediat la îndemnul şefului statului, procedînd la examinarea în regim de urgenţă a proiectelor de legi privind modificarea statutului Companiei “Teleradio-Moldova”.
Toate proiectele înaintate spre examinare Parlamentului au conţinut prevederi referitoare la aceeaşi temă — desemnarea membrilor Consiliului de observatori. Fără îndoială, anume formarea acestui organ de conducere a fost punctul-cheie în jurul căruia se duc toate luptele. Aceasta s-a produs fiindcă de competenţa sa ţin următoarele atribuţii: desemnarea directorului general al companiei; confirmarea componenţei nominale a consiliului de administraţie; aprobarea statutului companiei; exercitarea supravegherii respectării de către companie a prevederilor legislative şi statutare, precum şi ale actelor normative de uz intern, care reglementează, în conformitate cu legislaţia, activitatea companiei; sesizarea în scris a directorului general al companiei asupra încălcărilor legislaţiei, îl obligă să le curme şi să ia măsuri în vederea excluderii lor pe viitor; examinarea chestiunilor ce ţin de activitatea de creaţie şi de grila de emisie etc.
Evident, controlul asupra Consiliului de observatori înseamnă controlul asupra întregii Companii şi, implicit, asupra unicelor mijloace de informare în masă cu acoperire de emisie a întregului teritoriu al ţării şi a căror influenţă în cadrul alegerilor este decisivă.
Este curios că recent parlamentarii au mers pe aceeaşi cale pe care au urmat-o şi în vara anului 2002, cînd au fost examinate 3 proiecte de legi, adoptînd în prima lectură doar două dintre ele, iar pentru lectura a doua a fost propusă o simbioză care conţinea majoritatea propunerilor opoziţiei, cu excepţia celor referitoare la modul de formare a conducerii Companiei, a Consiliului de administraţie şi a Consiliului de observatori.
Însă de această dată legislativul a decis ca proiectul de lege elaborat de către deputaţii din fracţiunea de opoziţie “Alianţa Social-Democrată” (ASD) să fie adoptat în prima lectură în calitate proiect “de bază”, iar celelalte 2 proiecte să fie considerate “de alternativă”. Regulamentul Parlamentului nu interzice ca în proiectul de bază să fie substituite orice prevederi, acestea putînd fi preluate din proiectele de alternativă sau din amendamentele deputaţilor (desigur, cu o singură condiţie obligatorie — ca aceste modificări să fie acceptate de autorii proiectului de bază).
Intenţia majorităţii parlamentare a devenit evidentă. Votarea proiectului ASD s-a efectuat doar după lungi interogatorii ale reprezentantului autorilor, care a fost întrebat de numeroase ori dacă acceptă alte modalităţi de formare a Consiliului de observatori (spre exemplu, ca în Franţa, unde 1/3 se desemnează de Parlament) şi dacă autorii nu-şi vor retrage proiectul în cazul în care pentru a doua lectură se vor supune votării alte modalităţi decît cele propuse de ei.
De aceea, era de aşteptat că majoritatea parlamentară nu va accepta integral propunerile opoziţiei, mai ales că unele dintre acestea lăsau destul loc pentru manevre (în partea referitoare la desemnarea membrilor Consiliului de observatori de către asociaţii obşteşti).
Fracţiunile de opoziţie şi majoritatea parlamentară au încercat să negocieze pentru lectura a doua o variantă de lege care ar conveni atît din punctul de vedere al scopurilor urmărite de autori, cît şi pentru a asigura realizarea prevederilor rezoluţiilor şi recomandărilor Consiliului Europei. Reprezentanţii majorităţii parlamentare au declarat în şedinţa plenară că sînt de acord ca guvernarea să reprezinte în Consiliul de observatori 1/3 din numărul membrilor, celelalte locuri fiind oferite reprezentanţilor opoziţiei şi organizaţiilor neguvernamentale cu o pondere deosebită în rîndul populaţiei.
Pînă la urmă însă reprezentanţii fracţiunii Alianţa Social-Democrată şi-au retras proiectul, protestînd astfel ca şi anterior împotriva faptului că nu li s-au acceptat integral propunerile. În această situaţie majoritatea parlamentară a procedat similar situaţiei din vara anului trecut, cînd a fost votat un alt proiect de alternativă. Conform propunerilor făcute de preşedintele Comisiei parlamentare pentru mijloace de informare în masă, în componenţa Consiliului de observatori vor intra: cîte 2 reprezentanţi ai Preşedintelui RM, ai Guvernului şi Parlamentului (1 reprezentant al opoziţiei sau al deputaţilor independenţi); 2 reprezentanţi ai minorităţilor naţionale; 1 reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii; 1 reprezentant al colectivului Companiei “Teleradio-Moldova” şi cîte un reprezentant al diferitelor organizaţii obşteşti (sindicate, uniuni de creaţie, organizaţii mass-media, de veterani, culturale etc.). În total, în componenţa Consiliului de observatori vor intra 5 reprezentanţi ai puterii, proporţia de 1/3 fiind astfel formal respectată.
Majoritatea parlamentară a căzut de acord cu propunerea ca preşedintele Companiei să nu fie confirmat de Parlament, numirea acestuia în funcţie devenind prerogativa exclusivă a Consiliului de observatori. În această privinţă, se poate constata că Parlamentul actual a mers totuşi sub presiunea rezoluţiilor APCE şi a opoziţiei, mult mai departe decît predecesorii săi, care au modificat de cîteva ori Legea audiovizualului cu scopul de a păstra posibilitatea numirii în funcţie nu numai a directorului Companiei, ci şi a vicedirectorilor acesteia, responsabili, respectiv, de radiodifuziunea şi televiziunea naţională. Atît Parlamentul condus de majoritatea Partidului Democrat Agrar din Moldova, cît şi cel în care majoritatea o deţinea Alianţa pentru Democraţie şi Reforme nu au admis posibilitatea delegării împuternicirilor de numire a conducerii Companiei, introducînd în legislaţie chiar şi prevederi speciale referitoare la posibilitatea eliberării din funcţie a acestora “la decizia Parlamentului”.
Acum, după toate aparenţele, lupta pentru controlul Companiei “Teleradio-Moldova” va continua, încercîndu-se influenţarea reprezentanţilor organizaţiilor nonguvernamentale (sindicate, uniuni de creaţie, organizaţii mass-media, de veterani, culturale etc.). Există deja semne foarte clare în acest sens. Nu este greu de ghicit cine va învinge în această luptă.