Monitoring→Politica→Comentarii

---

Relaţiile Moldovei cu UE numără deja 10 ani, dar evoluţia lor a fost mult mai lentă decît în cazul altor ţări europene. De cele mai dese ori se spune că de vină este conflictul transnistrean şi implicarea Rusiei, precum şi faptul că Moldova aparţine spaţiului postsovietic.

Dar conflictul transnistrean nu este o piedică de netrecut pe calea aderării la UE. Ciprul are un conflict care durează de mult mai mult, şi chiar recent o nouă tentativă de reunificare a Ciprului, întreprinsă de Secretarul General al ONU Kofi Annan a eşuat. Însă în pofida acestui fapt partea greacă a Ciprului este acceptată în UE ca stat membru cu drepturi depline, ceea ce ne-ar da argumente serioase în discuţia cu Uniunea Europeană.

Bosnia şi Herţegovina este de fapt un protectorat al ONU, în care sînt trei guverne, trei armate etc., şi există o republică separatistă sîrbă. Dar această ţară este inclusă în Procesul de Stabilizare şi Asociere, ceea ce-i deschide o perspectivă clară de integrare în UE. Federaţia Serbia şi Muntenegru include regiunea Kosovo, care este şi ea sub autoritatea ONU şi a OSCE.

Implicarea Rusiei nu poate fi exclusă total, dar ea poate fi diminuată, ţinînd cont de de următorii factori:

• intensificarea eforturilor Rusiei de a pătrunde pe pieţele europene şi mondiale, inclusiv prin tendinţa de a crea un spaţiu economic unic european şi de a adera la OMC;
• intensificarea dialogului politic dintre UE şi Rusia face posibilă plasarea pe agenda discuţiilor a problemelor de interes comun, cum ar fi soluţionarea conflictului transnistrean.

Deşi Moldova este membră a CSI, dar totodată face parte din Pactul de Stabilitate, Iniţiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est, Planul de acţiune al SUA pentru Europa de Sud-Est, şi membră a OMC, calităţi pe care nu le întrunesc ceilalţi membri occidentali ai CSI. Mai mult decît atît, pentru poporul moldovenesc este firesc să se afle anume în mediul latin şi francofon, deci cel european.

În această ordine de idei este foarte importantă reacţia ţării noastre la recenta Comunicare a Comisiei Europene cu titlul “Europa lărgită — vecinătatea: un nou cadru propus pentru relaţiile cu vecinii UE de la est şi sud”, adoptată la 11 martie a.c. Conform acestui document, în deceniul ce vine UE ne propune colaborarea în următoarele domenii:

• extinderea pieţei interne şi a structurilor de reglementare;
• relaţii preferenţiale comerciale şi deschiderea pieţei;
• perspective pentru migraţie legală şi circulaţia persoanelor;
• cooperare mai intensă în prevenirea şi combaterea riscurilor la adresa securităţii;
• implicarea politică mai activă a UE în prevenirea conflictelor şi aplanarea crizelor;
• sporirea eforturilor în vederea promovării drepturilor omului şi a cooperării culturale, precum şi consolidarea înţelegerii reciproce;
• integrarea în reţelele de transport, energetice şi de telecomunicaţii, precum şi în sectorul european de cercetări;
• noi instrumente de promovare şi protecţie a investiţiilor;
• sprijinirea în procesul de integrare în sistemul mondial de comerţ;
• intensificarea asistenţei, ajustată mai bine la necesităţi;
• noi surse de finanţare.

Sigur, faţă de APC, viitorul statut de vecin al Moldovei cu UE pare să fie mai avansat. Problema însă constă în aceea că UE propune toate acestea nu numai nouă, ci şi Ucrainei, Rusiei şi Belarusi, deci nu ia în considerare eforturile noastre de a ne afirma ca stat din Europa de Sud-Est, şi nu ne deschide perspectiva de a deveni cîndva membru al UE.

Iar acest factor extern este foarte important. Apropierea de UE este un stimul puternic şi o contribuţie esenţială la promovarea reformelor. Astfel, ca o reacţie în lanţ, obţinerea de către ţările Europei Centrale şi de Est a statutului de membru asociat a adus la o atragere masivă a investiţiilor. În ultimii 10 ani Polonia a atras investiţii în valoare de 38 miliarde dolari, Cehia — 28 miliarde, România — 10 miliarde. Dacă Moldova ar deveni acum membru asociat al UE, aceasta ar spori enorm încrederea învestitorilor şi ar avea efecte benefice asupra dezvoltării economice, sociale şi politice a ţării.

De aceea, Moldova nu trebuie să se mulţumească cu ceea ce i se propune, ci să ceară să i se deschidă perspectiva de aderare. Această poziţie se bazează pe faptul că Moldova a fost şi este situată în Europa, este stat sud-est european, angajat în cooperarea regională din această parte a continentului. Moldova este o ţară mică, pentru care factorul extern la etapa actuală joacă un rol decisiv, şi includerea căreia în UE nu poate provoca probleme de ordin financiar, politic sau social.

Pe de altă parte, UE nu poate evita încă o extindere (în afară de cele din 2004 şi 2007), cînd în UE probabil se vor integra Croaţia, Albania, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina şi Federaţia Serbia şi Muntenegru.

Concluzia este că Republica Moldova trebuie să depună cererea de asociere, şi dacă va îndeplini condiţiile de rigoare, poate deveni membru asociat al UE către perioada anului 2007. O altă variantă ar fi semnarea unui Acord de Stabilizare şi Asociere cu UE, luînd în considerare faptul că următoarea extindere a UE ar putea fi anume pe această filieră. În ambele cazuri, este necesară o analiză a situaţiei şi o motivaţie pentru alegerea variantei propuse. Dacă va implementa cu stricteţe prevederile Acordului de Asociere, sau ale Acordului de Stabilizare şi Asociere, Moldova poate deveni membră a UE către perioada anilor 2010–2014.

Un pas extrem de util pentru noi ar fi acum deschiderea asimetrică a pieţei UE pentru mărfurile moldoveneşti. În prezent comerţul Moldovei cu UE constituie o parte extrem de mică din totalul comerţului comunitar (în 2000 volumul schimburilor comerciale ale Moldovei cu UE alcătuia 336 mln Euro, sau 0,04 % din comerţul extern al UE). Dacă astăzi piaţa UE ar fi deschisă pentru toate produsele agricole ale Moldovei, chiar şi în acest domeniu Moldova ar ocupa un segment egal cu numai 0,006 %. Aceste cifre ar deveni mult mai mici începînd cu luna mai 2004, cînd în UE vor apărea mulţi producători agricoli incomparabil mai mari faţă de Moldova.

Un moment aparte îl constituie faptul, că Moldova este admisă în Pactul de Stabilitate, dar nu şi în Procesul de Stabilizare şi Asociere (de fapt, nici măcar în Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est), ceea ce reduce substanţial din valoarea cooperării noastre în Pact. Se cunoaşte faptul că celelalte ţări acceptate în Pact apreciază deosebit de mult anume perspectiva de aderare la UE care se deschide prin implementarea Acordului de Stabilizare şi Asociere. Semnarea de către Moldova a unui astfel de acord ar duce la aceea că UE nu ar mai trebui să facă excepţii pentru Moldova şi să semneze un Acord de Asociere, trezind astfel speranţe pentru Ucraina (şi eventual Belarusi, după plecarea lui Lukaşenko de la putere).

În afară de toate acestea, Uniunea Europeană poate folosi autoritatea ei internaţională şi resursele financiare (care nu trebuie să fie deloc mari, mai ales în comparaţie cu efectul pe care îl pot produce) pentru a se implica alături de OSCE în soluţionarea conflictului transnistrean şi în reabilitarea postconflictuală. UE are o astfel de experienţă pozitivă din 2001, cînd a participat alături de NATO la soluţionarea conflictului din Macedonia.

Concluzia generală este că nu există obstacole care ar face imposibilă integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Este drept că sarcina noastră este foarte grea, ideea aderării Moldovei la UE trebuie să se transforme din declaraţii în acţiuni concrete, susţinute de societate în cadrul unui consens naţional. Pe de altă parte, Uniunea Europeană trebuie să trateze Moldova fără discriminare, pornind de la faptul că Republica Moldova este un stat european, care are tot dreptul să se integreze în Uniunea Europeană.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet