Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Nemulţumirea victorioşilor
|
|
A trecut mai mult de două săptămîni de la terminarea alegerilor locale generale, însă o analiza complexă a rezultatelor nu este posibilă încă pe motiv că nu au fost publicate rezultatele complete. De obicei, după validarea mandatelor aleşilor locali, mai e nevoie de 2–3 luni de zile pentru publicarea integrală a rezultatelor alegerilor. La etapa actuală sînt cunoscute doar datele generale privind rezultatele votării şi numărul de mandate de consilieri şi primari obţinute de concurenţii electorali la nivel raional/ municipal şi la nivel orăşenesc/ comunal.
Deşi alegerile au trecut se poate constata că spiritele combatante ale unor concurenţi electorali nu s-au potolit încă. Abia pe 19 iunie a.c. au fost validate mandatele consilierilor şi primarului general, aleşi în municipiul Chişinău la 25 mai şi, respectiv, la 8 iunie a.c., însă decizia instanţei de judecată este contestată. Într-un şir de alte circumscripţii au fost făcute, de asemenea, încercări sau chiar au fost contestate rezultatele alegerii primarilor înainte ca mandatele acestora să fie validate de către Curţile de justiţie de circumscripţie.
Deşi în declaraţiile publice pe care le-a făcut PC dorea să acrediteze ideea că a obţinut victoria şi este întru-totul mulţumit de rezultatele alegerilor, comportamentul acestuia demonstrează că lucrurile stau tocmai invers.
Cea mai mare curiozitate constă în faptul că rezultatele au fost şi continuă să fie contestate practic în exclusivitate de către Partidul Comuniştilor (PC), care guvernează deja al treilea an şi a instaurat în ţară aşa-numita “verticală a puterii de stat”. Acest fapt este cel mai elocvent indice că guvernanţii nu sînt mulţumiţi de rezultatele alegerilor locale şi ar dori să le revizuiască, verificînd în acelaşi timp cum funcţionează mecanismul “verticalei puterii” pe care l-au instituit. În special, pare a fi testat faptul cît de fidelă îi este justiţia partidului de guvernămînt după ce a fost modificat sistemului judecătoresc.
În general, comportamentul PC nu este surprinzător. Pe parcursul campaniei electorale cele mai multe contestări au fost făcute de către PC. Abia adresarea în justiţie după primul tur de scrutin din municipiul Chisinău pentru a obţine verificarea tuturor buletinelor de vot şi a documentaţiei electorale i-a pus în gardă pe unii analişti. Judecînd după modul abuziv de desfăşurare a campaniei electorale ei au presupus că PC doreşte să smulgă victoria cu orice preţ.
Problema este însă că neregulile invocate de către PC sînt exact aceleaşi pe care misiunea OSCE le observa în RM începînd cu 1994 şi care au fost considerate că nu au un impact hotărîtor asupra rezultatelor finale. În fond este vorba despre întocmirea incorectă a listelor de alegători; “votul de familie” care vine în contradicţie cu principiul asigurării secretului votului şi alte încălcări de acest gen. Însă tocmai Departamentul pentru Tehnologii Informaţionale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a avut obligaţia să susţină organele administraţiei publice locale pentru întocmirea corectă a listelor electorale, lucru confirmat şi de contractul semnat de către Comisia Electorală Centrală cu Departamentul respectiv. În al doilea rînd, Televiziunea de Stat a avut obligaţia să ofere destul timp de antenă pentru punerea pe post a spoturilor informaţionale despre procedura corectă de vot, lucru care nu a fost prea observat. În schimb, Televiziunea de Stat s-a remarcat abuziv în campania de defăimare a oponenţilor partidului de guvernămînt. În plus, care pot fi cerinţele înaintate voluntarilor, angajaţilor birourile electorale, dintre care doar 1–2 au fost plătiţi pentru munca lor, iar ceilalţi 6–10 nu au fost plătiţi decît în ziua alegerilor în limitele a 3$.
Sigur, toţi aceşti factori nu pot servi drept scuze pentru greşelile comise, cert este însă că aceste greşeli nu pot influenţa rezultatele alegerilor. Cel puţin nu au fost aduse dovezi care să demonstreze că încălcarea procedurilor tehnice au influenţat rezultatele alegerilor în careva circumscripţii. Dacă ar fi altfel, atunci victoria PC de la alegerile parlamentare din 2001 ar fi fost contestată de către oponenţii acestuia, neajunsurile din acea campanie electorală fiind exact aceleaşi pe care le contestă în prezent PC. Pentru a ne convinge este suficient să recitim rapoartele de monitorizare ale OSCE.
Acţiunile PC de contestare a rezultatelor alegerilor în circumscripţiile în care au dorit foarte mult, dar nu au obţinut victoria avea efectul deschiderii Cutii Pandorei. Reprezentanţii opoziţiei se pot adresa cu acelaşi succes în instanţele de judecată pentru a contesta rezultatele alegerilor din circumscripţiile în care a învins PC, cerînd să fie aplicat principiul constituţional de aplicare uniformă a legislaţiei pe teritoriul RM. Este o cale sigură spre destabilizarea situaţiei politice din RM.
Un alt indicator care scoate în evidenţă insatisfacţia guvernanţilor este efortul pe care l-a întreprins mass-media de stat pentru justificarea abuzurilor comise de aceasta, dar care nu au putut asigura victoria candidatului comunist la funcţia de primar general al municipiului Chişinău.
În acest sens observatorii au remarcat două lucruri semnificative. Primul, tonalitatea ameninţătoare a mass-media de stat la adresa cetăţenilor din circumscripţiile în care candidaţii PC au pierdut alegerile. Acestora li se sugerează că ar putea să se confrunte cu probleme pe motiv că culoarea puterii locale nu coincide cu cea a actualului partid de guvernămînt, lucru care ar putea să se manifeste la formarea bugetelor locale. Al doilea ţine de adresarea Preşedintelui Vladimir Voronin către cetăţeni, adresare în care primarul ales al municipiului Chişinău este, de fapt, avertizat că va avea mari probleme de înfruntat în exercitarea noului mandat. Este semnificativă menţiunea pe care a făcut-o Preşedintele ţării, precum că diferenţa de voturi care a adus victoria actualului primar nu este prea mare şi, de aceea, activitatea acestuia se va afla sub supravegherea autorităţilor centrale.
Presa municipală, care l-a susţinut pe primarul de Chişinău în recenta campanie electorală a reacţionat sarcastic la evenimentele care au relevat nemulţumirea guvernanţilor, afirmînd că “cei care nu ştiu a face campanie corectă, nu ştiu nici să piardă cu demnitate”. Într-adevăr, diferenţa dintre voturile acumulate de candidatul comunist şi contracandidatul acestuia este de 7,8%. În acelaşi timp, victoria absolută pe care a obţinut-o la alegerile parlamentare din 2001 PC este de 50,07%. În mod normal acest scor nu era suficient nici pentru acordarea unui vot de încredere Guvernului, nici vorbă de alegerea Preşedintelui sau de obţinerea unei majorităţi constituţionale de către PC. Cu toate aceste sistemul electoral defectuos a oferit PC 40% de mandate în plus din contul partidelor democratice care nu au trecut pragul electoral de 6%. Acest lucru i-a asigurat PC o guvernare confortabilă cu o majoritate constituţională. În mod evident, PC ar fi trebuit el însuşi să ia în consideraţie interesele opoziţiei, respectînd întocmai normele legale, lucru pe care, de fapt, evită să-l facă.
În acest sens, culmea curiozităţii a constituit-o afirmaţia Preşedintelui Voronin din adresarea sa către cetăţeni în care el a confirmat că anume “în calitate de Preşedinte al ţării” i-a îndemnat pe aceştia să voteze împotriva contracandidatului comunist la funcţia de primar al Chişinăului. Articolul 77 din Constituţie stipulează că “Preşedintele RM reprezintă statul”. Adică, însuşi statul moldovenesc prin intermediul reprezentantului său suprem s-a exprimat împotriva unuia dintre cetăţenii săi care a candidat la o funcţia publică. Or, Codul electoral chiar în preambul stipulează că “statul garantează exprimarea voinţei libere a cetăţenilor prin apărarea principiilor democratice şi a normelor dreptului electoral”. Curiozitate se amplifică dacă luăm în consideraţie că acest lucru s-a produs după ce reprezentanţii CEC au depus eforturi pentru a respinge contestările altor concurenţi electorali împotriva implicării Preşedintelui ţării în campania electorală de partea candidaţilor comunişti, invocînd dreptul cetăţeanului Vladimir Voronin de a face agitaţie electorală, aşa cum poate face agitaţie electorală orice cetăţean al RM. Şi acest argument nu a fost în măsură să liniştească contestatarii, dat fiind faptul că nu orice cetăţean are acces nelimitat la instituţiile publice ale audiovizualului pentru a face agitaţie electorală după cum a avut cetăţeanul Vladimir Voronin.
Mai există un factor care scoate în evidenţă motivul nemulţumirii PC de rezultatele alegerilor. Astfel, pe de o parte, rezultatele alegerilor atestă că PC a acumulat la nivel raional 48%, la nivel sătesc şi orăşenesc 45% din voturile participanţilor la alegeri, iar cît priveşte alegerea primarilor doar 41% din mandate. Pentru comparaţie vom aminti că în 1995 Partidul Democrat Agrar, care guverna ţara la alea etapă, obţinuse la nivel raional şi sătesc/ orăşenesc peste 50% din voturi şi tocmai peste 60% de mandate de primar. În mod curios unul din liderii PC a confirmat în public că şi în recenta campanie electorală sondajele efectuate la comanda PC atestau o victorie a acestuia în limitele a 60%. Realizatorii sondajelor au dat greş, spulberînd nişte aşteptări exagerate cărora tot ei le-au dat naştere.
În afara acestor statistici, reprezentanţii PC au tot temeiul să fie nemulţumiţi de rezultatele alegerilor. Probabil, rezultatele obţinute nu li se par suficiente pentru aşezarea unui fundal trainic al “verticalei puterii”, mai ales că PC au făcut eforturi considerabile şi sacrificii nejustificate. În primul rînd, PC s-a angajat în revizuirea extrem de costisitoare a sistemului de administraţie publică locală şi a organizării administrative a teritoriului ţării, lucru care a subminat relaţia Guvernului RM cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. În al doilea rînd, guvernanţii au adus prejudicii imense imaginii favorabile a RM, pe care aceasta a meritat-o datorită modului în care au fost organizate campaniile electorale precedente.