Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Integrarea europeană — scop strategic?
|
|
La 31 iulie s-a încheiat sesiunea de primăvară-vară a Parlamentului. Cu această ocazie Şeful statului, Preşedintele Parlamentului şi Prim-ministrul au ţinut alocuţiuni în faţa forului legislativ. Discursul Preşedintelui Voronin a fost calificat de către mass-media oficială drept unul de program, care fixează noi jaloane pentru atingerea obiectivul major — integrarea RM în Uniunea Europeană. Aceeiaşi presă de stat s-a arătat nedumerită că iniţiativele din discursul şefului statului nu sînt dezbătute şi comentate. Într-adevăr, discursul şefului statului şi iniţiativele lui comportă o încărcătură pozitivă şi merită o atenţie deosebită. Astfel, el a stabilit drept sarcină intermediară ca pînă în 2007 RM să devină membru asociat al UE. Pentru aceasta este, într-adevăr nevoie de înţelegere între forţele politice şi coerenţă în acţiuni.
În virtutea conflictului permanent, ambele fracţiuni din opoziţie, cea a Partidului Popular Creştin Democrat şi cea a Alianţei Social Democrate, au boicotat şedinţa Parlamentului în cadrul căreia şeful statului şi-a pronunţat discursul. Oricum, acest fapt nu poate submina în nici un fel o eventuală cooperare a partidului de guvernămînt cu opoziţia pentru atingerea scopului trasat de şeful statului pe motiv că ambele formaţiuni de opoziţie au fixate în programele lor politice drept obiectiv strategic anume integrarea RM în UE. Pe de altă parte, absenţa formaţiunilor de opoziţie în aula parlamentului a fost una simbolică dacă constatăm că ultima şedinţă în plen a Parlamentului nu s-a deosebit prin nimic de un for al partidului de guvernămînt. Tocmai de aceea lucrurile capătă o conotaţie cu totul deosebită.
Vorba e că acum o lună, în cadrul ultimei plenare a partidului de guvernămînt, Vladimir Voronin, în calitate de preşedinte al partidului s-a adresat practic aceleiaşi componenţe. În discursul său din cadrul plenarei Preşedintele a menţionat că “activitatea parlamentară este doar o parte subordonată a muncii de partid. Aşa şi trebuie să fie. Şi aşa e drept. Dacă această regulă este încălcată, devine inevitabil haosul lipsei de răspundere, care conduce la apolitism şi autodistrugere”.
Această afirmaţie a Preşedintelui Voronin ar trebui să pună în mare încurcătură membrii partidului de guvernămînt care au şi calitatea de deputaţii ai fracţiunii majoritare. Îndemnul şefului statului de a întreprinde eforturi pentru integrarea RM în UE vin în contradicţie flagrantă cu îndemnul preşedintelui PC. Vorba e că principalul document al partidului — programul lui politic — adoptat în aprilie 2001, imediat după victoria absolută la ultimele alegeri parlamentare, prevede foarte clar că eforturile trebuie îndreptate spre integrarea RM în Uniunea Rusia — Belarusi şi spre edificarea unei noi federaţii a fostelor republici sovietice.
Mai mult, în cadrul ultimului său discurs adresat Parlamentului, Preşedintele Voronin accentua că “dacă ne considerăm politicieni, dacă sîntem gata să răspundem în faţa poporului nostru pentru fiecare cuvînt rostit, atunci, cred, a venit timpul să trecem la fapte concrete”. Vom aminti aici că în calitate de preşedinte al partidului, în luna mai a anului trecut, în cadrul lucrărilor plenarei partidului, care după cum am văzut subordonează activitatea parlamentară a fracţiunii majoritare, Vladimir Voronin afirma că este necesar de a modifica programul şi de a moderniza partidul, lucruri care nu au fost realizate încă.
Cu toate acestea, Preşedintele Voronin a insistat în cadrul ultimului său discurs asupra unor noi schimbări, pe care el le califică drept revoluţionare, îndreptate spre modernizarea RM. În acest sens el se întreabă pe sine şi pe camarazii săi dacă RM are vreo alternativă afară de cea a integrării în UE: “Acum, cînd procesele globale de integrare au depăşit hotarele propriu-zise ale Uniunii Europene, poate oare ţara noastră să rămînă ostatică a unor particularităţi autohtone, poate pretinde la o cale istorică deosebită de cea pe care o urmează în prezent toate statele moderne? Nu trebuie să ne facem iluzii! Nu există o alternativă!” Aici merită amintit faptul că unica particularitate a RM este că partidul care o guvernează s-a ambiţionat acum 2 ani să-şi fixeze în programul politic scopul strategic de a construi comunismul, iar în cadrul congresului la care a fost adoptat programul respectiv s-a insistat pe convingerea că RM va deveni un epicentru al renaşterii mişcării comuniste internaţionale. Acum, dacă se constată că nu există alternativă la integrarea în UE, iar hotărîrile de partid au prioritate şi trebuie implementate prin instituţiile statului, atunci, pentru a da coerenţă acţiunilor, ar fi logic să fie modificat programul partidului, astfel ca acesta, la fel ca şi cele ale formaţiunilor din opoziţia parlamentară, să prevadă în mod expres că obiectivul strategic este integrarea RM în UE. După o astfel de modificare îndemnurile la o cooperare dintre partidul de guvernămînt şi opoziţie ar putea deveni mult mai credibile.
Dacă am încerca să evaluăm concordanţa dintre vorbe şi fapte, aşa cum îndeamnă Şeful statului, atunci am observa că chiar la recenta plenară a partidului de guvernămînt, într-o atmosferă solemnă, a fost dată în exploatare “verticala puterii”. Or, se ştie că de construirea “verticalei puterii” sînt obsedate regimurile autoritare. Nici o ţară membră a UE, sau aspirantă la integrarea în această structură nu este preocupată de acest lucru. Cum ar putea partidul de guvernămînt să fie credibil atunci cînd îndeamnă la implementarea standardelor democratice ale UE dacă consecinţe ale instaurării “verticalei puterii” sînt subminarea independenţei sistemului judecătoresc şi subminarea integrităţii procesului electoral, fapt fixat în raportul misiunii de monitorizare a OSCE? În acelaşi context cum ar putea PC să fie credibil dacă pînă în prezent contestă victoria aliatului său din Uniunea de centru-stînga — Partidul socialiştilor — care a obţinut mandate de primar în două localităţi din regiunea găgăuză?
Vorbind despre succesele remarcabile în sfera economică şi cea socială, care ar trebui să ne apropie de UE, reprezentanţii partidului de guvernămînt evită să explice de ce al treilea an consecutiv în raportul ONU privind indicii dezvoltării umane RM este în descreştere, lucru care cu certitudine depărtează RM de UE. Cauza poate fi că vorbind despre necesitatea implementării standardelor economice ale UE, partidul de guvernămînt continuă să hărţuiască investitorii strategici, să submineze activitatea autonomă a instituţiilor abilitate să reglementeze politica preţurilor în domeniul energetic. Se ştie că toate aceste lucruri au efecte negative asupra relaţiilor cu instituţiile finanţatoare internaţionale, fapt care se răsfrînge în mod negativ şi asupra relaţiilor cu ţările donatoare din UE. Dar dacă privim lucrurile mai atent, atunci observăm că aşa ar trebui să fie în virtutea faptului că aşa prevede programul politic al PC, care, după cum am observat din lucrările ultimei plenare a PC trebuie să aibă prioritate.
Astfel, devine evident că înainte de a propune societăţii noi obiective, liderii partidului de guvernămînt ar trebui să realizeze un lucru foarte simplu — să-şi aducă propriul program politic în conformitate cu obiectivele anunţate în ultimul discurs al Preşedintelui.