Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Republica Moldova — ţara proiectelor, concepţiilor, strategiilor…
|
|
Săptămîna trecută, la 27 august, cu ocazia sărbătoririi independenţei RM Preşedintele Vladimir Voronin a rostit o alocuţiune intitulată “Moldova nu s-a aflat niciodată atît de aproape de participarea la procesul european”. Semnificaţia acestui mesaj poate fi înţeleasă mai bine dacă facem o comparaţie cu discursurile rostite cu aceeaşi ocazie în 2001 şi 2002, intitulate respectiv “Cred în viitorul Moldovei” şi “Independenţa depinde de reîntregirea ţării”.
Este interesant că în toate cele trei discursuri Preşedintele a recurs la comparaţia realităţilor la zi din RM cu cele din perioada sovietică. Astfel, acum doi ani, în 2001, Preşedintele Voronin afirma că “suveranitatea RM trebuia să joace doar un rol distructiv în raport cu statul unional”. De asemenea, el considera atunci că “stihia dezintegrării a luat prin surprindere popoarele URSS”.
Un an mai tîrziu, în 2002, sentimentele nostalgice ale Preşedintelui ţării au ieşit la iveală de o manieră ceva mai atenuată. În alocuţiunea sa din anul trecut el afirma că “în fiecare an întîmpinăm sărbătoarea independenţei cu sentimente neunivoce. Prea dramatică s-a dovedit a fi soarta micii noastre ţări, prea mari şi prea dificile continuă să fie încercările prin care ne este dat să trecem”.
În anul curent însă Preşedintele ţării vede lucrurile de o manieră mult mai optimistă şi univocă, deşi îndoiala persistă. Acum el afirmă că: “Este important să nu uităm că, în primele zile de după puciul din august, această cale a fost aleasă practic de toate republicile fostei URSS. Independenţa a devenit o opţiune comună care, probabil, nu avea alternativă”. Ultimul citat scoate în evidenţă evoluţia viziunilor Preşedintelui faţă de actul de independenţă al RM. Totuşi, cuvîntul cheie aici este “probabil”. Acest “probabil” lasă loc pentru îndoieli, dar mai ales pentru justificarea discrepanţei izbitoare dintre, pe de o parte, mesajele din ultimii doi ani ticsite de îndemnuri de liberalizare a economiei şi democratizare a societăţii pentru a o putea integra în Uniunea Europeană, şi, pe de altă parte, programul politic al Partidului Comuniştilor (PC) pe care îl conduce şi care continuă să îndemne la “edificarea societăţii comuniste” în baza teoriei marxist-leniniste şi la reedificarea URSS-ului.
După ce am apreciat evoluţia perceperii de către şeful statului a actului de independenţă a RM, merită să vedem şi care au fost principalele sarcini stabilite de el pentru consolidarea acesteia. Astfel, în 2001 drept sarcină prioritară a fost declarată realizarea proiectului intitulat “Republica Moldova”, care în linii mari prevedea reunificarea ţării. Un an mai tîrziu, în 2002, printre sarcinile de bază alături de problema reunificării ţării a fost identificată şi cea a combaterii corupţiei. În 2003 problema reunificării ţării continuă să rămînă una prioritară, însă ea este văzută într-o lumină cu totul diferită. Acum se afirmă că integrarea europeană, citez, “este cel mai de nădejde mecanism de dobîndire a integrităţii teritoriale”. Astfel, în fiecare an sînt identificate noi sarcini cele vechi rămînînd din păcate nerealizate.
În acest sens este important să evaluăm care au fost efectele încercărilor de a implementa sarcinile trasate de către şeful statului. Obiectivul proiectului “Republica Moldova”, lansat de către Preşedintele Voronin în 2001 a fost concretizat în scrisoarea sa deschisă adresată scriitorului Ion Druţă, în ianuarie 2002, şi prevedea edificarea “naţiunii moldoveneşti”. În opinia autorului aceasta urma să devină “ideea integratoare” care ar fi trebuit să stea la baza consolidării unei societăţi polietnice, multiculturale şi care ar fi permis ancorarea Transnistriei la statul moldovenesc. Intelectualitatea urma să conştientizeze această “idee integratoare” pentru a o promova şi a o face accesibilă tinerei generaţii şi simplilor cetăţeni. Limba rusă în calitate de cea de a două limbă de stat şi un curs de istorie revizuit urmau să devină pietre unghiulare în realizarea proiectului. Reacţiile opoziţiei la această iniţiativă s-au manifestat prin valul de proteste care a durat 4 luni de zile şi care a fost stăvilit prin rezoluţiile APCE, impunînd introducerea unui moratoriu privind revizuirea politicilor lingvistice şi a celor referitoare la istorie. Lucrurile însă nu s-au limpezit. Cele mai recente consecinţe ale proiectului prezidenţial sînt: lansarea concepţiei politicii naţionale, apariţia dicţionarului moldovenesc-românesc şi înregistrarea unei noi uniuni a scriitorilor care ar trebui, probabil, să contribuie la realizarea proiectului. Evident, reacţiile opoziţiei nu s-au lăsat aşteptate mult. Liderii acesteia au anunţat deja că spre sfîrşitul lunii curente vor fi reluate acţiunile de protest. De fapt, aceasta este logică metodelor de “soluţionare o dată şi pentru totdeauna” a unor probleme extrem de delicate.
În ceea ce priveşte celelalte obiective fixate în discursurile prezidenţiale putem constata că, spre exemplu, reintegrarea ţării a degenerat într-un proces lent şi amorf de federalizare a RM, care comportă imense riscuri. Aceasta fiindcă nu au fost stabilite cel puţin principiile de bază care ar servi la elaborarea preconizatei constituţii federative. Cît priveşte problema combaterii corupţiei ea nici nu a mai fost pomenită în ultima alocuţiune a şefului statului, deşi se ştie că lucrurile în domeniul respectiv au degenerat dramatic. După instaurarea “verticalei puterii de stat” probabil nici nu mai are rost să fie combătută corupţia, toţi funcţionarii publici importanţi făcînd parte din aceeaşi tabără politică.
Acestea sînt circumstanţele în care guvernanţii afirmă că integrarea europeană ar fi principalul scop strategic al RM. Însă pentru oricine este evidentă discrepanţa dintre progresele atinse în retorica pro-europeană a autorităţilor şi practicile pe care le aplică acestea, ultima dovadă în acest sens fiind raportul final al misiunii OSCE privind tendinţele negative ale procesului electoral din RM.
Acum un an, Preşedintele îşi exprima regretul pentru timpul pierdut în promovarea reformelor în anii de independenţă. Într-adevăr, RM a devenit ţara proiectelor, concepţiilor şi strategiilor, elaborate cu duzinile, majoritatea lor absolută chiar de către actualii guvernanţi. Însă practic nici un document nu a fost dus pînă la capăt pentru a fi implementat în interesul stabilizării şi prosperării ţării. Numai în anul curent guvernanţii au amînat de cel puţin 3 ori anunţata facere publică a strategiei de integrare europeană. Mai mult, preconizata strategie a degenerat într-o eventuală concepţie, dar nici aceasta n-a mai fost făcută publică şi nici nu va fi, probabil. Acum se afirmă că ea trebuie consultată mai întîi de Comisia Europeană după care va servi la elaborarea strategiei propriu-zise. Din experienţa anterioară ştim cît poate dura consultarea şi elaborarea, de aceea cetăţenilor nu le rîmîne decît să aştepte noi sarcini pentru societatea moldovenească în următoarele mesaje prezidenţiale.