Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Schimbări în politica economică?
|
|
După numirea lui Marian Lupu în funcţia de ministru al Economiei un şir de observatori şi-a exprimat convingerea că activitatea blocului economic al Guvernului s-ar putea schimba în bine. Într-adevăr, noul ministru posedă pregătirea profesională şi experienţa necesară pentru a face faţă lucrurilor. Din acest punct de vedere, el face parte din categoria “tehnocraţilor”, bunilor profesionişti pentru care puţin contează culoarea politică a guvernării.
Totuşi numirea lui Marian Lupu în funcţie nu pare a fi legată de vreo schimbare cardinală a politicii economice a Guvernului, ci mai degrabă de prestaţia nesatisfăcătoare a predecesorilor lui care au deţinut funcţia respectivă. Că este aşa o confirmă chiar noul ministru, care într-un interviu acordat oficiosului Moldova suverană la 27 august a.c., afirmă că priorităţile activităţii ministerului pe care îl conduce “decurg din principiile declarate de şeful statului şi echipa prezidenţială privind promovarea unei politici economice active…” Ministrul Economiei a reiterat sarcinile care îi stau în faţă: crearea unui regim liberal pentru producere şi comerţ, crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea sectorului real şi atragerea investiţiilor străine şi autohtone în economia RM.
Într-adevăr, în ultimii 2 ani aceste obiective au figurat pe agenda actualilor guvernanţi. Ne amintim că în alocuţiunea adresată deputaţilor Parlamentului cu ocazia încheierii primei sesiuni parlamentare din legislatura curentă Preşedintele ţării a afirmat că RM nu are o strategie de dezvoltare şi pentru ca o astfel de strategie să apară este necesară liberalizarea economiei RM. Acea alocuţiunea a şefului statului din vara lui 2001 a şocat fracţiunea majoritară comunistă, care în conformitate cu programul politic şi electoral al partidului de guvernămînt avea cu totul alte sarcini — edificarea socialismului, iar apoi chiar şi a comunismului. Se pare că din acel moment observatorii i-au conferit şefului statului epitetul de “pragmatic”, însemnînd că acesta face abstracţie de conţinutul documentelor oficiale ale partidului pe care îl conduce şi se ghidează în adoptarea deciziilor după criterii ce pot asigura supravieţuirea politică şi perpetuarea la putere.
Metamorfozei liberale a şefului statului i-a precedat acceptarea, cîteva luni mai înainte, aderării RM la OMC şi la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est pregătite de guvernările anterioare. Acest lucru era considerat la acel moment un act de curaj din partea şefului statului, presa partidului pe care îl conduce continuînd la acel moment să numească structurile respective drept instrumente de promovare a intereselor imperialismului american şi ale NATO.
În aceeaşi manieră au evoluat relaţiile cu organismele financiare internaţionale FMI şi WB, care, de asemenea, erau etichetate acum doi ani şi jumătate drept instrumente ale imperialismului american. Totuşi, încetul cu încetul, constatarea absenţei unei strategii pentru dezvoltarea RM a fost schimbată cu constatarea faptului că este necesară elaborarea unei Strategii de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS) după principiile elaborate de Banca Mondială (BM). Pentru ca SCERS să fie implementată în mod adecvat Preşedintele ţării a anunţat în alocuţiunea sa de la sfîrşitul anului trecut că este necesară şi o modernizare a administraţiei publice.
Fostul ministru al Economiei, Ştefan Odagiu, a fost responsabil de elaborarea SCERS, care trebuia să fie pregătită pînă la sfîrşitul lunii martie a.c. Acest lucru nu fusese realizat în termenele prevăzute. În plus, experţii consideră că Odagiu nu avea calificaţia adecvată pentru a negocia eficient cu reprezentanţii BM şi FMI, relaţiile cu care au fost îngheţate în vara anului curent.
Din acest punct de vedere se poate presupune că schimbarea lui Ştefan Odagiu cu Marian Lupu face parte din intenţia “modernizării administraţiei publice”. De fapt, se ştie că “modernizarea administraţiei publice” presupunea modificarea structurii cabinetului de miniştri, lucru de care s-a ocupat viceprim-ministrul, Vasile Iovv. El posedă deja laurii revizuirii sistemului de administraţie publică locală, care s-a produs o dată cu alegerile locale din mai a.c. Probabil, guvernanţii realizează că modificările şi revizuirile permanente afectează în mod negativ activitatea aparatului de stat. Spre exemplu, resursele financiare pe care le necesită finanţarea revizuirii sistemului de administraţiei publică locală ar fi acoperit de cîteva ori resursele necesare pentru reparaţia şcolilor. Guvernul însă se lamentează că nu are suficiente resurse pentru reparaţia şcolilor şi nici pentru majorarea salariilor mizere ale bugetarilor aşa cum o cer sindicaliştii.
De aceea sarcina de “modernizare a administraţiei publice” se va realiza doar parţial şi se va referi la modificarea structurii ministerului Economiei care după afirmaţiile noului ministru “trebuie să corespundă blocurilor funcţionale de dirijare a sistemului economic”.
Ministrul Economiei s-a referit în detalii la acţiunile concrete care urmează a fi întreprinse pentru a realiza sarcinile enunţate mai sus. Astfel, în opinia lui urmează a fi “diminuată presiunea fiscală asupra mediului de afaceri pentru a scoate la suprafaţă economia subterană”. Pentru ca acest lucru să se producă urmează ca “acţiunile autorităţilor să devină credibile”.
Este interesant că acum doi ani de zile în cadrul alocuţiunii rostite de către prim-ministrul Vasile Tarlev la congresul oamenilor de afaceri din RM se afirma exact acelaşi lucru. Însă nu s-a schimbat nimic. Dimpotrivă, sondajele realizate special în mediul businessmen-ilor au arătat că lucrurile în domeniul respectiv s-au deteriorat dramatic. Mai mult, oamenii de afaceri au făcut multiple declaraţii despre presiunile care se exercită asupra mediului de afaceri, mai ales după instituirea Departamentului pentru Combaterea Corupţiei şi Crimei Organizate, care a făcut exces de zel pentru a-şi justifica crearea. În acelaşi timp merită să menţionăm că trei ani la rînd primul-ministru anunţă că se preconizează aplicarea unor măsuri de combatere a business-ului subteran din domeniul importului carburanţilor, acţiune care ar aduce suplimentar în bugetul de stat un miliard de lei. Nu este clar ce împiedică realizarea acestui deziderat, mai ales după instaurarea “verticalei puterii de stat”.
Acestea fiind practicile, putem admite că ridicarea gradului de “credibilitate a autorităţilor” poate fi o problemă de lungă durată. În plus, potenţialii creditori străini cunosc foarte bine atitudinea autorităţilor moldoveneşti faţă de investitorii strategici cum ar fi Union Fenosa etc. Recentul caz legat de naţionalizarea hotelului “Dacia” pune capac la toate.
Una din sarcinile prioritare identificate de noul ministru al Economiei este reluarea dialogului cu FMI, suspendarea programului căruia “a creat dificultăţi în procesul negocierilor asupra restructurării datoriei externe a ţării noastre la Clubul Creditorilor de la Paris”. El consideră că va fi dificil de a menţine stabilitatea macroeconomică, pentru aceasta impunîndu-se “o consolidare a eforturilor organelor publice centrale, o mobilizare dură a resurselor interne”. Între timp guvernanţii şi-au pus la dispoziţie două surse pentru acoperirea necesităţilor — împrumuturile de la Banca Centrală şi tipărirea banilor fără vreo acoperire reală. Experţii financiari au început deja să bată alarma cu ocazia semnalelor de creştere semnificativă a inflaţiei. După toate aparenţele, în lipsa unui acord cu FMI, ei au hotărît să-şi rezolve în acest mod unele probleme urgente, fără a se îngriji prea mult de consecinţe de durată.
Probabil, noului ministru al Economiei are dreptate atunci cînd afirmă că “nu face să ne grăbim să finalizăm negocierile cu FMI în detrimentul calităţii documentului negociat, ca mai apoi să apară diverse neclarităţi şi divergenţe de opinii”, dar problema este să nu fie şi prea tîrziu. Este interesantă şi menţiunea lui că “dialogul purtat cu FMI poate fi dur pe plan profesional şi nu psihologic”. Am putea înţelege că pînă acum era invers. Nu ar trebui să mire pe nimeni acest lucru. Vorba e că recentul pragmatism liberal al Preşedintelui ţării nu poate anula în mod automat dogmatismul camarazilor săi de partid. Acesta din urmă însă posedă o forţă de inerţie imensă care ar putea acţiona de-a curmezişul direcţiilor trasate de către noul ministru al Economiei.