Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Concepţia integrării europene — în sfîrşit…
|
|
Guvernul a elaborat în sfîrşit proiectul “Conceptul de integrare Europeană al Republicii Moldova”. El urmează încă a fi discutat şi detaliat.
Acest document a întîrziat foarte mult. Şi nu este clar de ce se numeşte “conceptul” şi nu “strategia naţională” după cum este cazul în alte state? Să ne amintim faptul că, încă în noiembrie 1993, Preşedintele Mircea Snegur a trimis o scrisoare către preşedintele Comisiei Europene, Jack Delores, propunînd încurajarea elaborării unei baze legislative şi politice ce ar reglementa relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Comisia a evaluat situaţia şi a apreciat schimbările pozitive care au avut loc în Moldova şi anume: primele alegeri parlamentare cu participarea a mai multor partide, adoptarea unei noi Constituţii, liberalizarea economiei şi realizarea unei stabilităţi financiare de nivel macroeconomic, precum şi democratizarea relaţiilor din societate.
Semnarea Acordului de Parteneriat şi Colaborare (APC) dintre UE şi RM (în 1994) şi intrarea lui în vigoare (în 1998) a însemnat recunoaşterea oficială a Moldovei ca partener al UE în vederea dialogului politic şi al cooperării juridice şi economice.
Totuşi acest acord, spre deosebire de “Acordul de asociere” al Uniunii Europene semnat cu ţările din Europa Centrală şi de Est (de la Estonia pînă la Bulgaria), nu a însemnat în nici un caz o etapă premergătoare aderării de mai departe la Uniunea Europeană. Acesta, mai degrabă, a avut menirea de a “europeniza” tînărul nostru stat şi de a apropia organizarea statală, economia şi viaţa socială de criteriile UE stabilite la Copenhaga (1993) pentru potenţialii membrii ai UE.
Din păcate, pe parcursul anilor 1998–2002 acordul dintre Uniunea Europeană şi Moldova a fost implementat destul de încet. Straniu, dar acordul nu a fost modificat, în ciuda noilor accente în politica şi practica de zi cu zi de transformare a Republicii. Ambele părţi — atît Bruxeles-ul cît şi Chişinăul — recunosc că potenţialul Acordului de Parteneriat şi Cooperare nu a fost exploatat la maxim deocamdată. Iată de ce în anul trecut s-a decis ca colaborarea dintre părţi să se axeze pe 5 domenii: armonizarea legislaţiei, cooperarea vamală şi transfrontalieră, combaterea criminalităţii, studierea posibilităţilor de cooperare în cadrul spaţiului de liber schimb şi investiţiile.
După părerea Occidentului, în ultimul deceniu Moldova a fost în aşa-zisa “zonă cenuşie” — zonă a nedeterminării geopolitice. Dar chiar fiind şi în această situaţie, statul a beneficiat deja de o asistenţă în valoare de 240 milioane de Euro în cadrul programului TACIS şi al altor programe de asistenţă. Apoi s-a anunţat că Moldovei i se vor aloca încă 50 mln Euro în perioada 2003–2004 pentru stabilizarea macroeconomică, asistenţă socială, stimularea sectorului privat şi a exportului, precum şi pentru reforma administraţiei publice şi a sistemului judiciar.
Acum însă conducerea de vîrf a Moldovei ridică această problemă mult mai activ, declarînd că integrarea europeană este o prioritate a politicii externe a ţării. După spusele Preşedintelui Voronin (în cadrul întîlnirii sale cu corpul diplomatic din ianuarie 2003) “conducerea Moldovei vede integrarea europeană drept un proces tridimensional. În primul rînd, reintegrarea Moldovei în baza standardelor juridice contemporane. În al doilea rînd, calea europeană înseamnă pentru Moldova modernizarea economiei ţării în baza mecanismelor folosite pe larg în Europa şi în întreaga lume. În al treilea rînd, integrarea europeană înseamnă consolidarea şi dezvoltarea instituţiilor politice, reformarea administraţiei publice printr-o delimitare clară a funcţiilor şi atribuţiilor ce ar corespunde unui stat democratic cu o economie de piaţă”.
Preşedintele Voronin a fost mult mai explicit la Ziua Independenţei pe 27 august, 2003: “programul de integrare europeană este pentru noi astăzi principalul document strategic mai presus decît programele de partid sau sarcinile curente ale tuturor ramurilor puterii”.
Acestea sunt intenţiile noastre. De aceea Guvernul este convins de faptul că nu există contradicţii fundamentale între politica pro CSI şi cea pro Uniunea Europeană. Se pare că după Summit-ul CSI din Ialta din 18–19 septembrie, încrederea Moldovei în CSI a fost zdruncinată enorm, pe cînd cea în UE, dimpotrivă, a crescut.
Poziţia Comisiei Europene însă este mult mai clară: pe termen mediu (în următorii 10 ani), Moldova nu are şanse de a deveni membru al Uniunii Europene. Pe termen lung acest lucru nu este exclus. Şansele vor creşte o dată cu implicarea republicii în procesele din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. La rîndul său, dorind să încurajeze ţara noastră, Uniunea Europeană a declarat că este gata să elaboreze în 2004 un plan de acţiuni prioritare pentru Republica Moldova.
Opţiunea către Uniunea Europeană este un puternic stimul pentru Moldova, deoarece va contribui la democraţia, stabilitatea internă şi securitatea externă a ţării.
Actualmente Moldova este un stat fărîmiţat, situat la periferiile Europei unite, existenţa căruia este pereclitată de “conflictul îngheţat” din Transnistria. Eforturile de reintegrare a ţării într-un “stat comun” îi vor permite Moldovei să folosească problema transnistreană în calitate de argument constructiv: reglementarea conflictului nu va avea efecte durabile dacă nu va exista perspectiva de integrare europeană a Republicii Moldova, dacă nu va exista speranţa, şi pentru Transnistria inclusiv, de a se bucura pe viitor de beneficiile asocierii politice şi economice la Uniunea Europeană.
Propunînd noi iniţiative în vederea integrării europene, inclusiv în vederea soluţionării conflictului transnistrean, nu trebuie să uităm de realizarea deja existentului Acord de Parteneriat şi Cooperare între Republica Moldova şi UE. Ce poate oferi acest acord Moldovei în eforturile sale de a se apropia de UE? Multe:
- crearea organelor comune (inclusiv la cel mai înalt nivel) pentru examinarea tuturor problemelor legate de parteneriatul şi cooperarea între RM şi UE;
- crearea unui cadru juridic “funcţional” prin racordarea legislaţiei Moldovei la legislaţia UE;
- adoptarea regulilor generale de comerţ internaţional;
- trecerea treptată la condiţii normale de concurenţă, fapt care în final ar trebui să sporească eficienţa economiei;
- suport financiar din partea UE în vederea dezvoltării domeniilor de bază ale statului nostru, ceea ce ar facilita realizarea reformelor economice şi sociale.
Una dintre direcţiile prioritare pentru Republica Moldova în realizarea APC este facilitarea accesului produselor sale pe piaţa europeană, ce s-ar materializa într-o zonă de liber schimb între RM şi UE. Avînd în vedere că la momentul de faţă Moldova nu poate să-şi asume obligaţia de a crea o zonă de liber schimb cu UE (pe motivul concurenţei slabe şi posibilităţilor administrative insuficiente), UE este gata să examineze noi posibilităţi de acces al produselor moldoveneşti pe piaţă sa, în limitele stabilite de OMC.
La moment pentru Moldova este mult mai reală participarea sa la procesul de integrare sectorială în UE. Se are în vederea acordarea Moldovei unor facilităţi comerciale autonome, după care va urma un acord privind zona de liber schimb, dezvoltarea infrastructurii, controlul de frontieră ş.a.
În ceea ce priveşte vectorul european al Moldovei, ar trebui bine cîntărite toate argumentele “pro” şi “contra”. E adevărat că, deja în viitorul apropiat, în calitatea sa de nou vecin al UE, Moldova va putea conta pe creşterea volumului de asistenţă financiară şi tehnică, simplificarea regimului de vize, precum şi accesul la noi pieţe.
În acelaşi timp, în cazul în care Moldova nu va fi “pregătită”, unele dintre aceste facilităţi se pot transforma în probleme.
Astfel, adoptarea unor norme şi standarde tehnice unice în Europa a simplificat circulaţia mărfurilor pe piaţa sa. Avînd în vedere acest lucru, Moldova va trebui să asigure “ajustarea” standardelor şi normelor sale tehnice, precum şi a procedurii de evaluare a conformităţii la cele europene. Tergiversarea acestui proces va împiedica accesul produselor moldoveneşti, în special al produselor alimentare pe pieţele europene.
Un alt moment important ar fi atragerea de investiţii străine. Pentru aceasta este nevoie de a îmbunătăţi urgent climatul de afaceri. În caz contrar, după lărgirea UE, anume vecinii noştri, noile state membre ale UE vor deveni principalii beneficiari ai subvenţiilor europene şi programelor de asistenţă tehnică. Nu este exclus faptul că Uniunea Europeană va încuraja investiţiile anume în economiile acestor noi ţări membri, lăsînd-o pe Moldova “înceată” în umbra atenţiei sale.
Procesul de apropiere al RM de Europa necesită numeroase eforturi şi timp. Din acest motiv deseori se pune întrebarea: este oare aderarea absolut necesară pentru Moldova? Economic vorbind, răspunsul la această întrebare poate fi dat doar după o analiză detaliată a impactului pe care diversele segmente ale politicii economice a UE (politicii agricole unice, politicii sociale şi a pieţei muncii, standardelor şi cheltuielilor pentru protecţia mediului înconjurător etc.) le pot avea asupra interesului naţional al ţării.
Conform afirmaţiei Preşedintelui Vladimir Voronin: “entuziasmul tuturor structurilor puterii este concentrat asupra integrării europene”. Pentru reuşită însă acest entuziasm al puterii trebuie să se bucure şi de o largă susţinere publică, actualmente, aceasta din urmă fiind foarte şubredă. Rezultatele sondajelor sociologice arată că opţiunile pentru (UE? CSI?) sînt la egalitate. Avînd în vedere acest lucru, este nevoie ca UE să aibă o politică bidimensională pentru Moldova — la nivel de Guvern şi la nivel de societate civilă. În acest caz, noţiunea de “integrare” pentru noi se va asocia cu astfel de noţiuni precum “democraţie” şi “dezvoltare”,
În fine, noi toţi avem nevoie de o Moldovă stabilă şi democratică, unită sub aspect politic, social şi teritorial, iar apropierea sa de UE va avea un impact pozitiv sporit asupra calităţii guvernării, a business-ului şi a vieţii în statul nostru.