Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Acordul politic
|
|
După mai bine de un an ce s-a scurs de la lansarea la 3 iulie 2002 a proiectului de la Kiev privind soluţionarea conflictului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova, şeful misiunii OSCE din RM anunţă că este în curs de elaborare un Acord politic de compromis care va crea cadrul necesar pentru soluţionarea definitivă a conflictului.
Această noua abordare a problemei transnistrene demonstrează că abordările anterioare au suferit eşec sau în cel mai bun caz necesită o precizare. Într-adevăr, pentru liderii separatişti de la Tiraspol există un singur document politic care-i satisface. Este vorba despre Memorandumul din mai 1997 care stipulează formarea statului comun de către doi subiecţi egali. Acest document a fost elaborat în cadrul actualului mecanism pentapartid de negocieri şi a fost susţinut de către ţările garante şi OSCE. Tot în acelaşi cadru a fost elaborat proiectul de la Kiev care se aseamănă mai degrabă cu un proiect de constituţie a statului federativ.
Pe de o parte, memorandumul din 1997 este un document foarte general, pe de altă parte, proiectul de la Kiev este un document destul de detaliat. Curiozitatea constă în faptul că în prezent nimeni nu-şi mai aminteşte de acel proiect, iar părţile implicate în conflict s-au angajat într-un proces de elaborare a noii constituţii federative fără a dispune de un acord de principiu privind proiectul de la Kiev. Deşi pentru toată lumea era evident că este imposibil de a elabora un act constituţional fără a avea un acord de principiu asupra noii structuri statale, s-a mers pe calea aprofundării în detalii. A fost nevoie de un an de zile şi de seminare internaţionale sub egida OSCE pentru a ajunge la această concluzie.
Se pare însă că şi noua iniţiativă de elaborare a unui Acord politic nu are sorţi de izbîndă. Este normal ca înainte de a răspunde la întrebarea: “Ce e de făcut cu memorandumul din 1997 şi cu proiectul de la Kiev?” Transnistria şi principalul garant, Rusia, susţin că cadrul de negocieri şi documentele elaborate sînt bune şi nu necesită schimbări. Deşi doreşte să soluţioneze conflictul, conducerea RM evită să ia o poziţie tranşantă, preferînd ocolişurile şi acţiunile prin intermediul instituţiilor internaţionale. Pentru un astfel de comportament există diverse motive, însă cel mai important lucru este că actuala conducere a RM a semnat cu Federaţia Rusă acordul de bază, care îi permite Rusiei să protejeze pe baze legale regimul transnistrean.
În acest sens nu miră de loc respingerea de către majoritatea parlamentară comunistă a propunerii fracţiunii Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) de a adopta o hotărîre parlamentară prin care să fie condamnată perpetuarea prezenţei militare ruseşti în partea de est a RM. Este interesant că, pe de o parte, refuzul a fost motivat de către preşedintele parlamentului prin faptul că nu a fost respectată procedura, iar pe de altă parte liderul fracţiunii parlamentare, Victor Stepaniuc, care acum cîţiva ani opta în mod public în favoarea examinării posibilităţii de a permite crearea bazelor militare ruseşti în Transnistria, a motivat refuzul examinării propunerii PPCD prin faptul că actuala conducere a RM nu doreşte să-şi complice relaţiile internaţionale. Adică, nu respectarea procedurilor parlamentare stă la baza refuzului.
Curiozitatea constă în faptul ca propunerea PPCD se referea la apelul către ţările membre ale OSCE de a exercita presiuni asupra Rusiei pentru a-şi onora angajamentele de la summit-urile OSCE de la Istanbul şi Porto de a-şi retrage trupele militare din RM pînă la sfîrşitul lui 2002, şi respectiv, 2003, iar majoritatea parlamentară comunistă respinge această propunere exact în momentul în care Preşedintele ţării afirmă că Rusia va avea de răspuns pentru angajamentele sale la viitorul summit OSCE de la Maastricht. Adică, conducerea RM ar dori ca asupra Rusiei să fie exercitate presiuni, dar doreşte să evite revărsarea mîniei acesteia asupra sa.
Între timp, şeful misiunii OSCE din RM, William Hill, a declarat că “Rusia nu va izbuti să-şi scoată armamentul din Transnistria în termenele stabilite”.
În acest sens sînt invocate motive tehnice şi financiare. Această explicaţie pare a fi adevărată, numai că în alt sens. Transnistria îi cere principalului său susţinător, Rusiei, ca aceasta să-i plătească recompensa pentru permisiunea de a-şi scoate din RM propriul său armament. Este evident că “litigiul financiar” între Rusia şi Transnistria sub acoperirea Tratatului de bază moldo-rus poate continua oricît de mult. Acest lucru nu face bine imaginii OSCE care se va vedea nevoită să prelungească a treia oară şi, probabil, încă de multe ori, termenul retragerii armamentului rusesc din RM.