Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Eclectism generator de confuzii
|
|
În ultima vreme s-au produs un şir de evenimente care au scos în evidenţă eclectismul politic şi ideologic, generator de confuzii, al guvernanţilor moldoveni. Pe de o parte, reprezentanţii actualei guvernări în relaţiile lor cu omologii străini preferă să se erijeze în postură de promotori ai doctrinei social-democrate. Aceasta mai ales după ce au anunţat că scopul strategic al RM este integrarea în UE. Fluctuaţiile ideologice ale PC au început după ce chiar Preşedintele ţării şi al partidului de guvernămînt, Vladimir Voronin, a fost citat de către oficiosul “Moldova Suverană” din 21 februarie 2002, afirmînd că “eu nu vreau să construiesc în Moldova comunismul şi nici socialismul dezvoltat. Ar fi o utopie în timpurile noastre”. Afirmaţia Preşedintelui a fost făcută publică doar la un an de la cel de al IV-lea congres al partidului din 22 aprilie 2001 în cadrul căreia a fost reconfirmat ataşamentul pentru doctrina marxist-leninistă ca baza teoretică a PC din RM, a cărui scop este construirea în RM a socialismului şi comunismului.
Pe de altă parte, retorica comunistă s-a arătat a fi extrem de utilă pentru uzul intern. Ea prinde bine la alegătorii de vîrstă înaintată, care nu cunosc o altă experienţă decît cea comunistă. O dovadă în acest sens transpare din alocuţiunile înalţilor demnitari comunişti, inclusiv a Preşedintelui Vladimir Voronin, rostite acum cîteva săptămîni cu ocazia celei de a 10-a aniversări de la restabilirea PC în RM, precum şi cu ocazia celei de a 86-a aniversări a rebeliunii bolşevice din octombrie 1917.
În cadrul ceremoniilor Preşedintele Voronin a încercat să răspundă la întrebarea “Cine sînt comuniştii moldoveni de astăzi? În ce constă viitorul lor?”. Pentru a da pondere răspunsurilor la aceste întrebări, Preşedintelui ţării a afirmat că “adevărata forţă politică a PC rezidă în forţa ideilor, în priceperea de a le argumenta şi de a le apăra”. Forţa argumentelor prezidenţiale a fost îndreptată împotriva dogmaticilor din rîndul partidului şi a “radicalilor de stînga” care au fost învinuiţi de “miopie politică şi naivitate”. În opinia Preşedintelui aceştia nu înţeleg că “revenirea la socialism” prin naţionalizarea proprietăţii private este imposibilă deoarece “în RM subiect al proprietăţii private a devenit, practic, fiecare cetăţean”. Şi reproşurile referitoare la lipsa din programul politic al PC a tezei cu privire la dictatura proletariatului au fost combătute: “Despre care proletariat, despre care clasă muncitoare se putea vorbi în anii cînd industria republicii a fost, practic, distrusă? Numai nişte orbi nu puteau să constate un lucru absolut obiectiv, şi anume că, într-un răstimp foarte scurt, la noi însăşi noţiunea de clasă muncitoare s-a devalorizat definitiv”.
Aici merită menţionat faptul că “orbii şi naivii” din PC ar putea să aibă dreptate. Din punct de vedere istoric cei care au recurs la eliminarea din practica marxist-leninistă a tezelor definitorii pentru această doctrină erau numiţi oportuniştii şi revizioniştii. Mai mult, se ştie că printre principalele teze ale lui Marx sînt cele despre Feuerbach. Cea mai faimoasă dintre acestea afirmă: “Filozofii au căutat doar să explice în mod diferit lumea, sarcina noastră este de a o schimba”. Din acest punct de vedere, Preşedintele Voronin se aseamănă mai degrabă cu un filozof care explică de ce este periculos pentru guvernarea sa să renaţionalizeze proprietatea privatizată, sau de ce proletariatul şi clasa muncitoare din RM au degenerat. În opinia “naivilor” un adevărat lider marxist ar avea sarcina să schimbe starea de fapt, mai cu seamă cînd deţine toate pîrghiile puterii pentru a face acest lucru. În caz contrar, ar fi onest să se renunţe la retorica marxist-leninistă şi să fie realizată anunţată reformă a partidului, adoptînd un program politic adecvat. Acest lucru nu se întîmplă însă din considerente electorale. După toate aparenţele ceea ce Preşedintele numeşte “utopie” aduce mult profit electoral şi politic, chiar dacă generează tot felul de curiozităţi şi confuzii.
Spre exemplu, în conformitate cu unele estimări oficiale mai mult de jumătate de milion de cetăţenii moldoveni sînt adevăraţi proletari, însă ei se află la munci peste hotarele ţării. Agenţii guvernamentale sînt antrenate în negocieri cu agenţii similare din străinătate pentru legiferarea exportul forţei de muncă din RM. În acest sens, se poate afirma că clasa muncitoare din RM care a devenit un articol de export extrem de profitabil, asigurînd faimoasă creştere economică pe care autorităţile moldoveneşti o folosesc în scopuri propagandistice.
În mod normal un partid comunist ar trebui să întreprindă măsuri pentru repatrierea clasei muncitoare, a cărei interese pretinde că le apără. Pentru aceasta ar fi nevoie de promovarea unor politici îndreptate spre atragerea investiţiilor şi pregătirea condiţiilor pentru aplicarea adecvată a forţei de muncă.
Recent s-au produs şi alte curiozităţi generate de oscilaţiile ideologice. Astfel, pe de o parte, fracţiunea parlamentară a PC a semnat împreună cu fracţiunile de opoziţie o declaraţie precum că scopul strategic al RM este integrarea în Uniunea Europeană, iar pe de altă parte presa de partid aduce elogii acţiunilor de renaţionalizare a unor companii şi a luptei pe care PC a dus-o împotriva programelor de privatizare şi a contestării dreptului de proprietate privată asupra pămîntului. Or, se ştie că unul din elementele fundamentale pentru integrarea în UE este existenţa unei economii de piaţă funcţionale. Astfel, rămîne de văzut cum PC va contribui la dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale în baza programului său politic bazat pe doctrina marxist-leninistă.
La fel de curios este şi faptul că exact în perioada cînd ziarul comuniştilor moldoveni aducea elogii comuniştilor chinezi pentru promovarea reformelor în spirit marxist-leninist, presa internaţională a făcut publică declaraţia Preşedintelui Comitetului proprietăţii de stat din China, Li Rongrong, potrivit cărei recenta plenară a partidului a adoptat decizia privind privatizarea totală a întreprinderilor de stat, rezultatele căreia să nu mai poată fi supuse revizuirii, companiilor străine fiindu-le permis să deţină pachetul majoritar de acţiuni ale întreprinderilor privatizate. Evident, controlul statului va fi menţinut doar asupra întreprinderilor de semnificaţie strategică pentru securitatea statului. Deci rămîne să vedem cum vor fi aplicate metodele dialecticii marxist-leniniste pentru explicarea şi acestor evenimente revoluţionare.