Anul politic 2003 / e-democracy.md

Anul politic 2003

Igor Boţan / 14 decembrie 2003

Cele mai importante evenimente şi procese care au influenţat viaţa politică a Republicii Moldova în 2003 au fost: alegerile locale din luna mai a.c.; eforturile de federalizare a RM; campania de integrare a RM în UE; promovarea de către guvernanţi a naţionalismului moldovenesc etc. O analiză sumară a acestor evenimente şi procese arată că anul politic 2003 poate fi considerat anul curiozităţilor şi confuziilor politice.

Alegerile locale

Unul dintre cele mai importante evenimente politice ale anului 2003 a fost fără îndoială desfăşurarea alegerilor locale. În urma alegerilor locale a fost construită “verticala puterii de stat”. O sinteză a practicilor pe care le-a utilizat guvernarea în cadrul alegerilor locale o găsim în raportul final al OSCE dat publicităţii în luna august a.c. Raportul OSCE a fost însoţit de o notă informativă intitulată “Tendinţele negative depistate în cadrul alegerilor locale trebuie inversate”. Experţilor OSCE le-a trezit îngrijorare faptul că tendinţele negative au ieşit la iveală după ce în campaniile precedente s-au înregistrat progrese în dezvoltarea procesului electoral. Vicedirectorul Biroului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului al OSCE s-a văzut nevoit să îndemne în mod public autorităţile moldoveneşti să întreprindă eforturi pentru a schimba acest curs negativ. Astfel, putem constata că autorităţile moldoveneşti au adus o gravă atingere imaginii externe a RM într-un domeniu dintre cele mai sensibile, ce ţine de dezvoltarea democraţiei. Curiozitatea constă în faptul că acest lucru s-a produs pe fundalul unei campanii “de îmbunătăţire a imaginii RM”, lansate de şeful statului şi prim-ministru prin intermediul presei de stat. Vedem că imaginea ţării contează mai puţin atunci cînd în joc este pus controlul asupra administraţiei locale prin intermediul “verticalei”, care fără îndoială poate servi drept unul dintre cele mai eficiente mecanisme pentru aplicarea “resurselor administrative” în vederea organizării alegerilor parlamentare din 2005.

Cum pot fi aplicate pîrghiile administrative din dotarea “verticalei puterii” ne-o demonstrează recentele alegeri parlamentare din Rusia. Puţine au fost încălcările înregistrate de către observatorii pe termen scurt ai OSCE la secţiile de votare în ziua alegerilor. În schimb, raportul preliminar al OSCE bazat pe observaţiile monitorizării pe termen lung a fixat foarte clar că abuzurile cu cel mai semnificativ impact au fost comise anume prin aplicarea pîrghiilor administrative şi prin mass-media controlată de stat. Din aceste motive Rusia s-a arătat incapabilă să se înscrie în standardele OSCE pentru alegeri libere şi corecte. Acest lucru este susţinut şi confirmat de către observatorii din partea Partidului Comunist din Federaţia Rusă (PCFR) — cel mai important partener al partidului de guvernămînt din RM.

Acelaşi lucru poate fi considerat valabil şi în cazul recentelor alegeri în Adunarea Populară a autonomiei găgăuze din RM, în cadrul cărora a fost testată în mod curios “verticala puterii”. Vorba e că partidul de guvernămînt nu a avut încredere în funcţionalitatea “verticalei” şi pentru a cîştiga alegerile a promis în recenta campanie electorală din Gagauz-Yeri acordarea acesteia a statutului de subiect al unei eventuale federaţii moldoveneşti, lucru care nu se înscrie în vreo “verticală a puterii”.

Campania de integrare a RM în UE

Degradarea procesului electoral din RM a venit în contradicţie vădită cu campania de integrare europeană, declanşată de către şeful statului. În luna februarie a.c. Preşedintele Voronin a convocat corpul diplomatic acreditat la Chişinău pentru a-l informa că scopul strategic al RM este integrarea în UE. În primul rînd, este curioasă evoluţia “strategiei” de integrare europeană, care pînă la urmă s-a transformat într-o simplă “concepţie”. În al doilea rînd, anunţata publicare a concepţiei pentru dezbateri publice a fost amînată pe parcursul anului de cel puţin trei ori pentru ca în sfîrşit să se afirme că ea a fost trimisă spre examinare la Bruxelles, fără ca cetăţenii RM să aibă posibilitatea de a face cunoştinţă cu conţinutul documentului. Acest gen de atitudine scoate în evidenţă faptul că abordarea problematicii de integrare a RM în UE este mai degrabă o acţiune propagandistică. Spre exemplu, în timpul recentei campanii electorale pentru alegerea organelor administraţiei publice locale televiziunea naţională a ţinut să anunţe cetăţenii în permanenţă despre faptul că “RM nu i-a rămas decît să depună cerere de aderare la UE”. Pe de altă parte, pînă în prezent principala instituţie a statului — Parlamentul — nu a adoptat nici un document oficial prin care ar fi confirmat că scopul strategic al politicii externe a RM este integrarea în UE. Mai mult, evoluţia evenimentelor din domeniul economiei şi a dezvoltării democraţiei are un sens negativ celui de apropiere de standardele UE.

Eforturile de federalizare a RM

O confuzie totală a fost provocată de lansarea, la mijlocul lunii noiembrie a.c., a “Memorandumului Kozak” de federalizare a RM. Autorii Memorandumului pretind că formula federalistă propusă oferă cadrul necesar pentru soluţionarea conflictului transnistrean. Într-adevăr, faptul că s-a mers pe formula elaborării şi semnării de comun acord de către Chişinău şi Tiraspol a textului Memorandumului în bază căruia urma să fie elaborată o nouă Constituţie a RM, scoate în evidenţă că dorinţa liderilor de la Tiraspol de a constitui o “federaţie contractuală” a fost satisfăcută pe deplin. Pe de altă parte, preconizata federaţie are un pronunţat caracter asimetric, exact aşa cum insista Preşedintele Voronin. S-ar părea că a fost găsit un compromis, însă s-a dovedit că asimetria este la modul absolut în favoarea Tiraspolului, care obţinea recunoaşterea statalităţii Transnistriei, precum şi dreptul absolut de a controla şi influenţa prin mecanismul vetoului procesul legislativ, promovarea cadrelor guvernamentale la nivel federal, precum şi politica externă a RM.

Preşedintele Voronin a anunţat opinia publică locală şi cea internaţională că va semna Memorandumul, convocînd corpul diplomatic acreditat în RM. În cadrul întîlnirii cu diplomaţii străini aceştia au fost pusi în faţa faptului că Memorandumul a fost pregătit în secret pe la “spatele Europei” în care RM afirmă că vrea să se integreze. Probabil, după această întîlnire cu corpul diplomatic, Preşedintelui Voronin i s-a dat de înţeles că Occidentul nu acceptă varianta “Priştinei moldoveneşti”, adică să fie pus în faţa faptului împlinit fără a putea interveni ulterior. Vorba e că acceptarea de către RM a “Memorandumului Kozak” ar fi anulat din start orice pretenţii ulterioare ale RM de integrare în UE. Ne putem doar imagina ce sentimente au avut diplomaţii străini care în februarie a.c. au fost rugaţi de către preşedintele Voronin să informeze guvernele lor despre intenţiile de integrare a RM în UE.

În astfel de condiţii, Preşedintele ţării s-a văzut nevoit să renunţe la intenţia sa, anunţînd că amînă semnarea Memorandumului pînă la ministeriala OSCE de la Maastricht. În prezent el afirmă deja că pregăteşte un document nou. Evident, un astfel de comportament îi aduce prejudicii RM atît în relaţiile cu Occidentul, cît şi în relaţiile cu Rusia, lucru care a ieşit în relief la Maastrichit. În interiorul ţării comportamentul respectiv a generat protestele opoziţiei şi radicalizarea poziţiei liderilor transnistreni.

Creşterea economică

Nu se poate face abstracţie nici de realizările economice din 2003. Statistica oficială raportează o creştere economică considerabilă (de aproximativ 7%) al 3-lea an consecutiv. Evident, guvernanţii afirmă că creşterea economică este rodul activităţii lor. Scepticii afirmă că deşi există o creştere economică, ea se datorează mai curînd creşterii economice regionale şi a creşterii consumului favorizat de transferurile băneşti ale cetăţenilor moldoveni plecaţi la munci peste hotare. Aşa s-au altfel, este un fapt că creşterea economică nu contribuie la ridicarea nivelul de trai. În primul rînd, în cei trei ani de guvernare a Partidului Comuniştilor RM a continuat să rămînă cea mai săracă ţară din Europa. Adică, se poate afirma că este administrată cel mai prost. Raportul UNDP din 8 iulie a.c. intitulat “2003 Human Development Index Reveals Development Crisis” constată că “declinul indicelui dezvoltării umane a fost deosebit de prăpăstios în cazul RM…”. Deşi la calcularea indicelui dezvoltării umane se foloseşte un şir de parametri şi metode speciale, în raport se afirmă răspicat că în cazul RM scăderea indicelui este provocat de descreşterea venitului pe cap de locuitor. Acest lucru îl sesizează şi fără rapoarte oamenii simpli, care au de suportat efectele creşterii galopante a preţurilor. În plus, de unde să se ia creşterea nivelului de trai dacă în lipsa propriilor resurse financiare guvernanţii subminează climatul investiţional din ţară. Intimidarea investitorilor străini este un proces permanent în RM. În acest sens este proaspăt cazul naţionalizării cu scopul reprivatizării Hotelului “Dacia”. În lipsa investiţiilor forţa de muncă nu poate fi aplicată în ţară, fiind nevoită să plece peste hotare.

Evoluţia drepturilor omului

În 2003 violarea drepturilor omului a avut specificul său, manifestîndu-se prin prismă electorală. În topul celor mai curioase cazuri se situează fără îndoială adresarea lui Vladimir Voronin către alegători — “în calitatea mea de Preşedinte al RM vă îndemn să nu-l votaţi pe …” Implicarea publică a celei mai prestigioase instituţii de stat într-o campanie politică împotriva unui cetăţean care este considerat principalul oponent politic al Preşedintelui ţării este incalificabilă. Arestarea concurenţilor electorali sau a persoanelor afiliate acestora, lucruri confirmate în raportul final al OSCE şi punerea lor ulterioară, după terminarea campaniei electorale, în libertate este, de asemenea, incalificabilă.

A fost atestată intimidarea şi prigonirea ziariştilor, cenzurarea materialelor acestora. Dreptul cetăţenilor de a fi informaţi a fost pur şi simplu ignorat, prin metodele substituirii informaţiei cu acţiuni propagandistice. În exemplele de mai sus s-a arătat cum au fost informaţi cetăţenii privind conţinutul concepţiei de integrare europeană, despre elaborarea “Memorandumului Kozak” etc. Pe de altă parte, presa de stat dorind să-i creeze şefului statului imaginea unei persoane infailibile îl pune adesea pe acesta în situaţii comice. Astfel, Preşedintelui ţării i se aduc elogii pentru curaj şi înţelepciune, atunci cînd întreprinde vreo acţiune, în mod curios aceleaşi epitete i se atribuie şi atunci cînd sub presiunea realităţilor Preşedintele este nevoit să-şi anuleze iniţiativă elogiată anterior. Acest lucru s-a reliefat deosebit de clar în cazurile “Memorandumul Kozak” şi al “războiului telefonic” cu Transnistria.

Cu astfel de abordări şi evoluţii RM intenţionează să continue în 2004 anunţatul său curs de integrare europeană. Anul viitor promite să fie mult mai interesant, dat fiind faptul că va fi un an preelectoral, campania pentru alegerile parlamentare urmînd să înceapă în decembrie 2004.

Efectele “planului Kozak”	Îşi va păstra CEC independenţa?