Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Îşi va păstra CEC independenţa?
|
|
La 16 decembrie a.c. a expirat termenul primului mandat de 6 ani al Comisiei Electorale Centrale (CEC). Deşi în conformitate cu legislaţia electorală a RM membrii CEC pot deţine cel mult două mandate, autorităţile moldoveneşti au decis să schimbe complet componenţa CEC. Această schimbare radicală nu vine în contradicţie cu legislaţia electorală, însă ea lasă loc pentru bănuieli.
În primul rînd, schimbarea completă a componenţei CEC subminează unul din principiile care a stat la baza elaborării Codului electoral în 1997, şi anume — asigurarea continuităţii activităţii CEC. Continuitatea urma a fi asigurată prin aplicarea unui mecanism de schimbare graduală a componenţei acestei instituţii, tocmai de aceea a fost prevăzută posibilitatea ca cei mai experimentaţi membri să poată activa pe perioada a două mandate. Principiul respectiv a fost aplicat la recomandarea unor organizaţii internaţionale specializate în domeniul electoral: Fundaţia Internaţională pentru Sisteme Electorale (IFES) şi Asociaţia Funcţionarilor Electorali din Europa Centrală şi de Est (ACEEEO). Din lipsă de resurse financiare autorităţile moldoveneşti au acceptat doar parţial recomandările, instituind o CEC în care lucrează permanent doar 3 membri din cei 9 — preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul, ceilalţi 6 membri fiind convocaţi în cadrul comisiei doar în perioadele electorale. În cei 6 ani atît ACEEEO, cît şi alte organizaţii internaţionale au investit semnificativ în CEC din RM, acceptînd-o în componenţa ACEEEO, oferindu-i acces la toată documentaţia şi lucrările conferinţelor acesteia, scutind-o de achitarea taxei de membru.
Investiţiile făcute de instituţiile internaţionale în CEC din RM au avut un impact benefic dacă judecăm după rapoartele OSCE de monitorizare a alegerilor. Pe de altă parte, nu încape îndoială că vechea componenţă a CEC a comis greşeli sau a adoptat decizii care au stîrnit nemulţumiri. În acest sens, ne putem aminti de adoptarea deciziilor privind validarea rezultatelor referendumului consultativ privind schimbarea sistemului de guvernămînt existent în RM în 1999 cu unul prezidenţial. Decizia CEC din 1999 a fost una favorabilă fostului Preşedinte, Petru Lucinschi, care a iniţiat referendumul. Problema consta în faptul că la referendum participase doar 58,5% din alegători, în timp ce legea cerea un prag de validare a rezultatelor referendumului de cel puţin 60%. Atunci CEC şi-a argumentat decizia apelînd la o formulare vagă din legislaţia electorală care în opinia sa doar ar fi recomandat, şi nu ar fi impus pragul de validare de 60%. Un alt exemplu de decizie controversată este refuzul de anul trecut al CEC de a înregistra grupul de iniţiativă pentru desfăşurarea unui referendum consultativ în vederea testării atitudinii cetăţenilor faţă de promovarea unor eventuale politici de aderare a RM la UE şi NATO. Atunci decizia CEC a uimit prin argumentele referitoare la dreptul constituţional care nu ar permite consultarea prealabilă a cetăţenilor în probleme ce presupun desfăşurarea unui referendum constituţional pentru adoptarea unor decizi finale. În ambele cazuri a fost evident că deciziile CEC au fost adoptate sub presiuni administrative din partea guvernanţilor, care-şi etalau în mod ostentativ preferinţele de soluţionare a problemelor ce urmau a fi supuse referendumului.
Deşi exemplele de mai sus arată că presiunile politice au avut un impact asupra activităţii CEC, totuşi trebuie menţionat faptul că deciziile controversate ale CEC au fost ulterior confirmate de către Curtea Supremă de Justiţie şi de către Curtea Constituţională. Cu toate acestea se poate constata că în vechea componenţă a CEC a existat pluralism de opinii, lucru care a contribuit la realizarea unor progrese incontestabile în procesul electoral. Acest fapt a fost remarcat chiar de Preşedintele ţării, care s-a văzut nevoit să aducă vechii componenţe a CEC mulţumiri pentru profesionalismul înalt apreciat de către instituţiile internaţionale specializate în domeniul electoral.
Din cele menţionate mai sus se poate trage concluzia că vechea componenţă a CEC a activat profesionist atunci cînd asupra ei nu s-au exercitat presiuni politice. Prin urmare, pentru îmbunătăţirea procesului electoral din RM era necesar de a găsi un mecanism de excludere a presiunilor politice şi de dezvoltare a experienţei acumulate deja. Autorităţile moldoveneşti au hotărît însă să meargă pe o altă cale — să ignoreze cu desăvîrşire experienţa acumulată în ultimii 6 ani.
Al doilea principiu care a stat la baza elaborării legislaţiei electorale în 1997 a fost cel al imparţialităţii membrilor CEC. Pentru asigurarea unui grad cît mai înalt al imparţialităţii s-a prevăzut ca Parlamentul, Preşedinţia şi Consiliul Superior al Magistraturii să propună cîte 3 membri în componenţa CEC. Dacă în 1997 cele 3 instituţii reprezentau un vast spectru de interese care concurau şi se neutralizau în mod reciproc, atunci în prezent putem constata că toate instituţiile menţionate exprimă un singur interes — pe cel al Partidului Comuniştilor (PC). În acest sens, merită menţionat faptul că fracţiunea majoritară a comuniştilor nici nu a binevoit să se consulte cu fracţiunile de opoziţie atunci cînd a propus cele trei candidaturi noi pentru CEC. Despre luarea sub control de către guvernanţi a sistemului judecătoresc în general şi a Consiliului Superior al Magistraturii în special s-a scris destul în ultimii 2 ani, de aceea şi în cazul candidaturilor din partea acestei instituţii apar dubii. În sfîrşit, ultimele alegeri locale au demonstrat că Preşedinţia este mai degrabă un agent electoral al partidului de guvernămît, decît o instituţie publică. Într-adevăr, în calitatea sa de Preşedinte al ţării, Vladimir Voronin, s-a implicat în mod ostentativ în recenta campanie electorală, făcînd agitaţie electorală în favoarea Partidului Comuniştilor. Aşteptările generatoare de îndoieli se amplifică dacă luăm în consideraţie faptul că printre cei 3 membri numiţi de Preşedintele ţării figurează şi subalternul său — şeful secţiei Control asupra executării dispoziţiilor Preşedintelui. Acest nou membru al CEC s-a făcut remarcat în calitatea sa de reprezentant al PC în consiliul electoral municipal Chişinău la recentele alegeri locale. Cu doar o săptămînă înainte de a fi numit în CEC el a publicat pe paginile ziarului “Comunistul” un raport despre modul în care a ştiut să apere interesele PC în recenta campanie electorală. Judecînd după raport persoana respectivă a fost un excelent apărător al intereselor PC, dar tocmai acest lucru ar trebui să-l descalifice pentru numirea în componenţa CEC, care ar fi trebuit să fie imparţială din punct de vedere politic. În cazul nostru vedem că, dimpotrivă, pentru serviciul făcut PC el a fost remunerat cu funcţia-cheie de secretar al CEC.
Deşi legea electorală prevede că membrii CEC nu pot fi membri ai partidelor politice, acest lucru nu pare a fi un impediment pentru politizarea CEC. Formal, apartenenţa la PC poate fi stopată, dar este puţin probabil că un lucru făcut formal poate pune la îndoială disciplina de partid şi sentimentul gratitudinii pentru promovare. De aceea, în faţă partidelor de opoziţie stă o nouă problemă, cea a reconsiderării principiilor de asigurare a imparţialităţii CEC. Altfel, va fi extrem de dificil să se aştepte că în RM mai pot avea loc alegeri libere şi corecte. Aceasta, mai cu seamă că ultimul raport al OSCE de monitorizare a alegerilor a scos în evidenţă faptul că autorităţile RM au purces pe calea subminării alegerilor libere şi corecte atunci cînd au interesul de a influenţa rezultatul final.