Monitoring→Politica→Comentarii

---

Calitatea legislaţiei electorale

Pregătirile pentru viitoarele alegeri parlamentare au demarat deja, deşi pînă la startul oficial al campaniei electorale a rămas aproximativ un an. Deocamdată, eforturile potenţialilor concurenţi electorali sînt concentrate asupra dezbaterilor privind viitoarele alianţe electorale şi asupra relaţiilor dintre putere şi opoziţie. În aceste condiţii rămîne în afara atenţiei calitatea legislaţiei electorale în baza căreia urmează să fie desfăşurate alegerile.

În primul rînd, merită menţionat faptul că timpul care a mai rămas pînă la alegeri nu este suficient pentru o revizuire cardinală a legislaţiei electorale. Codul electoral, adoptat în noiembrie 1997 şi considerat de către organizaţiile internaţionale specializate în domeniul electoral drept un document relativ bun în comparaţie cu legile electorale din ţările CSI şi cele ale Europei de Sud-Est, în prezent nu mai satisface exigenţele referitoare la administrarea alegerilor, procedurile de vot, transparenţa finanţării campaniilor concurenţilor, reflectarea campaniei în mass-media etc. Pentru comparaţie merită menţionat faptul că în Federaţia Rusia legislaţia electorală este supusă unei revizuiri fundamentale, practic, după fiecare campanie electorală sau ciclu electoral, în timp ce în RM multiplele amendamente la Codul electoral s-au referit preponderent la precizarea normelor existente, crearea unor condiţii favorabile grupărilor politice aflate la guvernare şi la stabilirea unor impedimente pentru eventualii noi concurenţi. În acest sens, spre exemplu, a fost ridicat pragul electoral pentru formaţiunile politice de la 4% la 6%, iar apoi, pentru blocurile electorale, pînă la 9% şi 12%, în dependenţă de numărul formaţiunilor constituente.

Totuşi în timpul care a mai rămas pînă la alegeri ar fi util ca în legislaţia electorală a RM să fie, cel puţin, introduse amendamentele sugerate de către misiunile observatorilor OSCE. Se ştie că reprezentanţii fracţiunii Partidului Comuniştilor (PC) lucrează în prezent asupra amendamentelor la Codul electoral, dar nu se ştie exact care articole vor fi modificate.

În al doilea rînd, după modificarea Constituţiei în iulie 2000 şi transformarea RM într-o republică parlamentară din Codul electoral a fost eliminat Titlul al V-lea privind alegerile pentru funcţia de Preşedinte. În luna septembrie a aceluiaşi an a fost adoptată Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui RM, care nu mai este ales în mod direct, ci de către Parlament. Ultima lege a fost adoptată în mare grabă, doar cu cîteva luni înainte de expirarea mandatului Preşedintelui precedent, de aceea calitatea ei nu a fost testată plenar.

Experienţa alegerii actualei componenţe a Parlamentului şi a celei ulterioare a Preşedintelui în exerciţiu în 2001 nu este tocmai relevantă pentru a admite că pe viitor sînt excluse coliziile de ordin legislativ. Astfel, data alegerii Preşedintelui fusese fixată pentru 1 decembrie 2000, exact în ziua cînd expirase mandatul de 4 ani al Preşedintelui în exerciţiu de atunci. În conformitate cu prevederile articolului 78(5) al Constituţiei modificate, eşecul alegerii noului Preşedinte din două încercări consecutive s-a soldat atunci cu dizolvarea la 31 decembrie 2000 a Parlamentului de către Preşedintele în exerciţiu căruia îi expirase deja mandatul. Deşi intervenise vacanţa funcţiei de Preşedinte (articolul 90(1)) şi acesta urma a fi ales “în termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa” (articolul 90(4)), de fapt, mandatul lui fusese prelungit cu mai mult de 4 luni, “pînă la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou ales” (articolul 80(1)).

Acest exemplul se referă la testarea aplicabilităţii normelor Constituţiei modificate şi a Legii privind procedura de alegere a Preşedintelui în situaţia în care termenul expirării mandatul Preşedintelui diferă substanţial (mai mult de un an) de termenul expirării mandatului Parlamentului. În situaţia în care expirarea mandatului Parlamentului şi cel al Preşedintelui practic coincid, cum se va întîmpla în 2005, lucrurile nu par a fi la fel de clare din cauza discrepanţei dintre normele Constituţiei modificate şi cele ale Legii privind procedura alegerii Preşedintelui RM.

Pericolul cîmpului de manevre prea vast

Pentru a evita potenţialele conflicte dintre forţele politice chiar în preajma alegrilor din 2005, merită ca de pe acum să fie precizate cîteva lucruri. Astfel, în conformitate cu prevederile Constituţiei (articolul 61(3)) şi ale Codului electoral (articolul 76) alegerea Parlamentului urmează să aibă loc în 3 luni după expirarea mandatului, iar alegerea Preşedintelui, în conformitate cu articolul 2(1) al legii respective, urmează să aibă loc cu 45 de zile înaintea expirării mandatului acestuia.

Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.31 din 10.11.1997 stabileşte că “durata mandatului Parlamentului începe în ziua alegerilor şi încetează după expirarea termenului de 4 ani”. Actualul Parlament al RM a fost ales la 25 februarie 2001, de aceea în conformitate cu prevederile Constituţiei şi Codului electoral următoarele alegeri parlamentare ar trebui să fie fixate pentru o zi de duminică, în perioada 26 februarie-26 mai 2005. Pe de altă parte, alegerea Preşedintelui RM, care şi-a început mandatul la 7 aprilie 2001 (ziua depunerii jurămîntului), potrivit legii respective ar trebui fixată în perioada 22 februarie-7 aprilie 2005. Evident, aceste termene ar trebui aduse la un numitor comun, evitînd încălcarea normelor stipulate în Constituţie şi legislaţia privind alegerile.

În condiţii normale, ţinînd cont de faptul că durata mandatelor Parlamentului şi Preşedintelui coincid (4 ani), aceeaşi componenţă a Parlamentului ar fi trebuit să poată alege Preşedintele RM o singură dată. De aceea, dacă se respectă acest principiu, atunci legea privind alegerea Preşedintelui limitează drastic termenul constituţional de 3 luni pentru alegerea Parlamentului. Astfel, viitoarele alegeri parlamentare ar trebui să fie fixate (aproximativ) pentru perioada 27 februarie-27 martie 2005, pentru a reuşi convocarea noii legislaturi a Parlamentului (o lună) şi alegerea de către acesta a noului Preşedinte pînă la 7 aprilie 2005, aşa cum prevede legea respectivă. Aceasta ar fi varianta ideală din punct de vedere legal.

Pe de altă parte, principiul exprimat mai sus (o componenţă a Parlamentului, în condiţii normale, alege doar un Preşedinte) nu este fixat în mod expres nici în Constituţie şi nici în vreo lege, oferind Parlamentului un vast cîmp de manevră pentru a decide ordinea în care urmează a fi aleşi noua componenţă a organului legislativ şi Preşedintele RM.

Acest lucru poate fi folosit de o fracţiune parlamentară majoritară, inclusiv de cea actuală, sau de o coaliţie care nu are certitudinea că după alegerile parlamentare ordinare ar obţine o majoritate calificată de 3/5 de voturi necesare pentru alegerea noului Preşedinte, alegîndu-l pe acesta înainte de alegerile parlamentare în termenele prevăzute de legea respectivă. Într-adevăr, nu există nici un impediment în acest sens. Componenţă Parlamentului căreia i-a expirat mandatul nu poate modifica doar Constituţia şi legile organice, putînd însă adopta legi ordinare şi hotărîri. Potrivit Legii privind procedura de alegere a Preşedintelui RM “Parlamentul adoptă o hotărîre prin care confirmă că Preşedintele RM este ales” (articolului 11). Este adevărat că Curtea Constituţională urmează să valideze rezultatele alegerilor (articolul 79(1)).

Concluzii

În principiu, actuala majoritate parlamentară poate fixa data alegerilor parlamentare (sfîrşitul lunii februarie-martie 2005), astfel încît să evite potenţialele scandaluri legate de termenele şi ordinea desfăşurării alegerilor Parlamentului şi Preşedintelui, respectînd stipulările constituţionale şi cele ale Legii privind procedura de alegere a Preşedintelui RM.

Totuşi experienţa ţărilor din comunitatea CSI, din care face parte şi RM şi unde domină aceleaşi moravuri politice, arată că ispita liderilor politici de a profita de pe urma lacunelor şi stipulărilor vagi ale legislaţiei este extrem de mare. Cel mai recent exemplu este cel al Ucrainei, unde Curtea Constituţională a găsit “argumente” pentru a-i oferi Preşedintelui Kucima posibilitatea de principiu de a candida pentru un al treilea mandat, deşi Constituţia prevede în mod expres că o persoană poate deţine funcţia de Preşedinte doar pe durata a două mandate.

De aceea, cazul menţionat mai sus demonstrează că merită să fie înlăturate orice posibilităţi pentru astfel de ispite, chiar dacă bunele intenţii ale actualei majorităţii parlamentare nu sînt puse la îndoială. Pentru aceasta este nevoie de a modifica doar două articole din Legea privind procedura alegerii Preşedintelui RM.

1. Articolul 2(1) din legea respectivă ar trebui modificat în redacţia: “Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al RM se desfăşoară în termen de 2 luni de la expirarea mandatului”.

2. Articolul 11(2) ar trebui modificat în redacţia: “Parlamentul adoptă o lege organică prin care confirmă că Preşedintele RM este ales”.

Argumente:

1. Actuala redacţie a articolului 2(1) al Legii privind procedura de alegere a Preşedintelui RM, care prevede desfăşurarea alegerilor “cu cel mult 45 de zile înainte de expirarea mandatului”, este arbitrară. Articolul 78(6) din Constituţie afirmă doar că “procedura de alegere a Preşedintelui RM este stabilită prin lege organică”. În situaţia în care Constituţia prevede în mod expres ca alegerea Parlamentului să aibă loc după expirarea mandatului acestuia, nu există temei pentru a impune ca alegerea Preşedintelui să aibă loc înaintea expirării mandatului acestuia.

2. Redacţia propusă a articolului 2(1) al legii ar veni în conformitate cu articolul 90 din Constituţie care prevede că “în termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al RM, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Preşedinte”. Este important de menţionat faptul că vacanţa funcţiei de Preşedinte care intervine în cazul expirării mandatului nu presupune interimatul funcţiei (articolul 91), care intervine doar în cazurile demisiei, imposibilităţii temporare de exercitare a atribuţiilor sau decesului. Din prima parte a acestui comentariu s-a văzut că experienţa aplicării normelor Constituţiei modificate şi a Legii privind procedura de alegere a Preşedintelui RM în 2000 şi 2001 presupune că în cazul vacanţei funcţiei de Preşedinte, cauzată de expirarea mandatului, acesta “îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou ales” (articolul 90(2)).

3. Confirmarea alegerii Preşedintelui prin lege organică exclude posibilitatea alegerii acestuia de un Parlament al cărui mandat a expirat deja.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet