Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Foc asupra statelor-majore!
|
|
Context
Deşi acţiunile întreprinse de opoziţie în vederea constituirii unor coaliţii preelectorale nu inspiră optimism, totuşi guvernanţii au declanşat o campanie masivă de dezbinare şi defăimare a acesteia.
Aceasta fiindcă, aşa slabă şi răzleţită cum este, opoziţia revendică alternanţa la guvernare într-o perioadă de deteriorare a situaţiei social-economice legate de majorarea semnificativă a preţurilor la agenţii energetici şi la produsele alimentare. Lucrurile menţionate se produc pe fundalul risipei finanţelor publice de pe urma creşterii îngrijorătoare a costurilor de întreţinere a aparatului birocratic ca urmare a revizuirii sistemului de administraţie publică locală.
Politicile economice ale guvernanţilor au un impact negativ şi asupra imaginii externe, a climatului investiţional din RM. În acest sens este simptomatic că recent 10 ambasadorii şi reprezentanţi din SUA, ţările UE, instituţiile financiare internaţionale, Consiliul Europei s-au văzut nevoiţi să-şi exprime în public îngrijorarea faţă de strangularea activităţii companiilor private din RM. Mai mult, gestul solidar al diplomaţilor străini intervine la scurt timp după escapada agresivă a aparatului prezidenţial la adresa şefului misiunii OSCE din RM.
S-au deteriorat grav relaţiile cu principalii parteneri externi, inclusiv Rusia, Preşedintele căreia, Vladimir Putin, preferînd de curînd să discute despre perspectivele soluţionării conflictului transnistrian cu liderul separatist, Igor Smirnov, şi nu cu Preşedintele RM, Vladimir Voronin.
Toate aceste lucruri au loc după alegerile locale din anul trecut care au arătat că ratingul PC era într-o uşoară descreştere în condiţii economice şi politice mult mai favorabile. Dacă tendinţele respective se vor păstra, atunci PC riscă să nu poată acumula la viitoarele alegeri parlamentare numărul necesar de voturi pentru menţinerea întregii puteri de stat. În aceste circumstanţe singurele surse care pot asigura succesul PC sînt: utilizarea factorului administrativ şi menţinerea opoziţiei în stare fărîmiţată şi frustrată.
De aici rezultă şi sarcinile pe care şi le-a trasat PC. Ele au fost enunţate chiar de Preşedintele Voronin la una din plenarele partidului încă în vara anului trecut. Atunci, referindu-se la “Alianţa «Moldova Noastră»” (AMN), şeful statului afirma: “Pentru noi ar fi de neiertat să stăm cu braţele încrucişate şi să aşteptăm pînă cînd oponenţii noştri politici vor începe a se certa. Capacitatea lor de a se uni împreună în momentele critice o pot subaprecia doar oamenii naivi din punct de vedere politic, iar naivitatea politică totdeauna e pasibilă de pedeapsă”. Referindu-se recent la PPCD, şeful statului a fost mult mai explicit, spunînd că această formaţiune “urmează a fi neutralizată”.
Aceste afirmaţii sînt, de fapt, îndemnuri la acţiuni. În acest sens, actuala situaţie din RM se aseamănă cu cea din China, cînd Marele Cîrmaci Mao a lansat în ajunul plenarei PC din 1966 lozinca: “Foc asupra statelor-majore”, după care detaşamentele de aşa-zişi “hunveibini” înarmaţi cu citatele lui Mao au purces la neutralizarea oponenţilor acestuia. Ca urmare, numai în Comitetul Central al PC chinez au fost “neutralizaţi” 90 din cei 170 de membri.
Tehnici
Actualii propagandişti din mass-media de stat şi cea afiliată partidului de guvernămînt din RM acţionează la fel. Comportamentul lor induce reacţii de răspuns, mai ales din cauza faptului că mass-media de stat n-ar trebui sub nici o formă să se implice în războiul informaţional dintre partidul de guvernămînt şi cele de opoziţie. Dimpotrivă, se poate constata că atacurile mass-media de stat la adresa opoziţiei sînt metodice şi coordonate pentru a obţine un efect maxim în ridiculizarea, defăimarea şi dezorientarea ei.
Spre exemplu, după ce guvernarea le-a intentat liderilor PPCD dosare penale pentru organizarea protestelor neautorizate, mass-media de stat îi atacă sistematic, prezentîndu-i drept un grup de extremişti pentru faptul că protestează împotriva neîndeplinirii de către Federaţia Rusă a obligaţiilor de evacuare a muniţiilor şi trupelor de pe teritoriul Transnistriei, separat de RM şi controlat de cetăţeni ai Rusiei. Este interesant că atitudinea autorităţilor Rusiei faţă de cetăţenii săi — adică faţă de liderii separatişti de la Tiraspol, care au uzurpat puterea pe o parte a teritoriului RM şi cărora li se acordă susţinere şi încurajare, lor oferindu-li-se şi tot felul de înalte distincţii — contrastează mult cu atitudinea autorităţilor RM faţă de cetăţenii săi care protestează împotriva unei astfel de stări de fapt. Efectul este că celor acuzaţi în permanenţă de extremism li se reduce dramatic cîmpul de manevră în procesul de formare a coaliţiilor.
Pe de altă parte, în cazul celor trei copreşedinţi ai AMN se urmăreşte dezbinarea lor printr-un tratament diferenţiat. În acest sens, copreşedintele AMN Veaceslav Untilă este ridiculizat îndelung şi în unison de către aceleaşi mass-media de stat pentru nişte afirmaţii fără vreo relevanţă deosebită sau pentru faptul că a lucrat cîndva în poliţia rutieră.
În acelaşi timp, altui copreşedinte al AMN, Dumitru Braghiş, deşi este şi el ridiculizat pentru afirmaţii făcute tocmai cu 4 ani în urmă, i se oferă generos posibilitatea de a-şi împărtăşi prin intermediul mass-media de stat aspiraţiile sale social-democrate, scoţînd astfel în evidenţă lipsa unităţii de idei din cadrul AMN. Recentul tratament preferenţial la care a fost supus Braghiş, precum şi declaraţia unuia dintre membrii importanţi ai AMN privind o eventuală părăsire a formaţiunii de către aripa social-democrată, condusă de Braghiş, au generat zvonuri precum că acestuia i s-ar fi propus recent să-l înlocuiască pe Vasile Tarlev în funcţia de prim-ministru. Zvonurile de acest gen subminează dramatic capacitatea AMN de a deveni un centru de atracţie stabil pentru constituirea unui puternic bloc electoral. Ele au la bază faptul că Braghiş îşi exprimase cu diferite ocazii dorinţa de a rămîne în funcţia de prim-ministru după victoria PC în alegerile parlamentare din 2001.
Cel de al treilea copreşedinte al AMN, Serafim Urechean, este în permanenţă atacat foarte dur. Atacurile sistematice şi coordonate la adresa lui au început acum doi ani. Atunci, după anunţarea alegerilor locale anticipate (anulate ulterior printr-o hotărîre a Curţii Constituţionale), presa de stat a republicat un articol defăimător la adresa lui Urechean, în care acesta era învinuit de corupţie şi de alte lucruri obscure. În paralel, TV de stat a pus pe post un reportaj despre copiii străzii, învinuindu-l pe Urechean că ignoră problemele acestora, spre deosebire de Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin (?!), care îşi propusese în acea perioadă să soluţioneze problema copiilor străzii în ţara sa. De asemenea, Urechean a fost prezentat drept o persoană conservativă, care nici măcar nu are o opinie despre piesele muzicale ale celei mai populare formaţii din RM “Zdop şi Zdup”, în timp ce Preşedintele Voronin tocmai le conferise membrilor acestei trupe distincţii de stat.
Pentru Serafim Urechean, care pînă la acel moment era răsfăţatul presei de stat, de serviciile căreia chiar a abuzat în campania electorală din 1999, a fost primul semnal că actuala guvernare nu-l agreează şi că ar dori substituirea lui din funcţia de primar de Chşinău, deşi, iniţial, Urechean se arăta cooperant cu guvernarea comunistă. În conformitate cu afirmaţiile lui Urechean, un an mai tîrziu, în 2003, şeful statului i-ar fi propus un post de ambasador numai să nu candideze la funcţia de primar al municipiului Chişinău.
De atunci primarul de Chişinău este menţinut în permanenţă în vizorul propagandiştilor din mass-media de stat, care acţionează cu insistenţă şi regularitate în vederea discreditării imaginii personale şi a capacităţilor manageriale. Recent a fost făcută publică informaţia precum că sînt practic finalizate cîteva dosare penale care i-au fost intentate lui Urechean şi anturajului acestuia. Ba mai mult, presa guvernamentală a lansat ipoteza, bazată pe cercetările preliminare ale unei comisei speciale, precum că “mafia pîinii”, care şi-ar fi propus să submineze actuala guvernare prin majorarea preţurilor la produsele de panificaţie şi pe care Preşedintele Voronin a identificat-o chiar în cadrul recentei şedinţe a Consiliului Superior de Securitate, ar fi condusă de Serafim Urechean.
La toate acestea, se adaugă impedimentele de ordin administrativ care i se creează cu aceeaşi regularitate. Ultima declaraţie a fracţiunii comuniste din consiliul municipal, care deţine jumătate din mandatele de aleşi locali, despre trecerea în opoziţie intransigentă faţă de primar, promite desfăşurarea unei noi faze de perpetuare a confruntării dintre partidul de guvernămînt şi liderul AMN.
Posibile consecinţe
Ţinînd cont de comportamentul autorităţilor în campania electorală din anul trecut, cînd au fost arestaţi cîţiva candidaţi la funcţii de primar, care după alegeri au fost eliberaţi, ne putem aştepta la acţiuni similare şi pe viitor. Astfel, în cazul unei eventuale coalizări a opoziţiei, considerate periculoase pentru actualii guvernanţi, dosarele intentate liderilor PPCD şi lui Serafim Urechean ar putea fi utilizate, spre exemplu, pentru a-i condamna cu suspendarea condiţionată de executare a pedepsei, încît opoziţia să fie decapitată chiar în preajma alegerilor prin interzicerea includerii liderilor nominalizaţi în listele de candidaţi.
Evident, un astfel de tratament al liderilor opoziţiei induce stări de nervozitate şi suspiciune în relaţiile reciproce. În plus, este greu de presupus că în astfel de condiţii liderii opoziţiei se pot ocupa de “construcţia de partid” sau de constituirea blocurilor electorale printr-un dialog eficient cu potenţiali parteneri din formaţiunile cu o pondere mai mică.
Este adevărat că şi fără hărţuirea guvernanţilor acţiunile liderilor AMN chiar generează destule confuzii. Astfel, pentru constituirea anunţatei coaliţii sub egida AMN era suficient să fie deschis un cadru de dialog cu o singură condiţie, şi anume ca participanţii să nu facă declaraţii necoordonate pînă la terminarea negocierilor sau pînă la părăsirea definitivă a acestora. În mod normal, principiile de bază pentru coalizare şi algoritmul listei de candidaţi urmau să fie formulate pe parcursul negocierilor. AMN însă a pus din start condiţii privind algoritmul constituirii listei de candidaţi în care figurează criterii precum numărul de partide care au fuzionat cîndva. Drept urmare, guvernanţilor li s-a sugerat să verifice modalitatea de constituire a AMN prin fuziune, descoperind că pînă în prezent această procedură nu a fost finalizată, deşi a trecut aproape un an. După acest caz potenţialii parteneri de coaliţie nu-şi pot face iluzii despre potenţialul de organizare al AMN.
Nici comportamentul potenţialilor parteneri de coaliţie ai AMN nu pare a fi prea inspirat. Ei îşi demonstrează nemulţumirea faţă de condiţiile apriorice înaintate de AMN prin intermediul conferinţelor de presă în cadrul cărora anunţă despre imposibilitatea coalizării. Este exact ceea ce confirmă că “focul asupra statelor-majore” ale opoziţiei îşi atinge ţintele. Mai mult, elementele opoziţiei riscă să se angajeze într-un “schimb de focuri” între ele, lucru care se profilează în presa afiliată PPCD şi AMN şi care ar fi de mare utilitate pentru strategii guvernamentali.
Urmează să vedem ce regrupări de forţe vor avea loc. Deocamdată, se poate afirma că opoziţia riscă să se confrunte cu o criză de timp pentru a reuşi să se regrupeze, să se coalizeze şi să se lanseze pentru a fi recunoscută drept forţă organizată şi competitivă de către alegători.