Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Trei ani de la învestirea Guvernului Tarlev
|
|
La 19 aprilie s-au împlinit 3 ani de la învestirea Guvernului condus de premierul Vasile Tarlev. Programul de guvernare a fost intitulat “Renaşterea economiei — renaşterea ţării” şi avea să contribuie la soluţionarea a trei sarcini majore, identificate de către Preşedintele Vladimir Voronin: conflictul transnistrean, reducerea sărăciei şi combaterea corupţiei. În luarea de cuvînt după votul de învestire al Parlamentului, premierul Tarlev menţiona că o condiţie primordială pentru realizarea programului de guvernare este “colaborarea eficientă cu toate forţele politice şi cu oamenii de bună-credinţă”. Însă după trei ani de guvernare partidul de guvernămînt este în relaţii antagoniste, practic, cu toate formaţiunile politice cu vreo semnificaţie electorală. Doar Partidul Democrat Agrar care la ultimele alegeri parlamentare a acumulat 1% din voturile alegătorilor este identificat de către partidul de guvernămînt drept “formaţiune prietenă”. Eşuarea “colaborării eficiente cu toate formaţiunile politice” a scos în evidenţă incapacitatea autorităţilor moldoveneşti de a stabili şi menţine relaţii normale cu potenţialii parteneri şi oponenţi în interiorul ţării şi în afara ei, indiferent de domeniul acestor relaţii.
Din această cauză, după trei ani de guvernare lucrurile nu au putut fi limpezite în domeniile identificare de către şeful statului drept prioritare. Astfel, în conformitate cu constatările Preşedintelui Voronin din alocuţiunea rostită cu prilejul încheierii sesiuni precedente a Parlamentului aflăm că: “în prezent, atmosfera legată de soluţionarea conflictului transnistrean este deprimantă”. Din păcate, se poate constata că şi starea relaţiilor cu principalii parteneri externi ai RM — România şi Rusia — este la fel de deprimantă.
Realizarea altei sarcini strategice privind reducerea sărăciei a fost subminată, în mare măsură, de incapacitatea Guvernului de a dezgheţa relaţiile cu organismele financiare internaţionale, lucru care nu a permis soluţionarea problemei legate de plata datoriilor externe. În consecinţă, anul trecut RM a fost nevoită să folosească 1/3 din acumulările bugetare pentru achitarea datoriilor externe. Guvernul s-a împotmolit şi în elaborarea Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, care durează deja 3 ani, aprobarea variantei finale fiind amînată în permanenţă.
Merită menţionat faptul că Guvernul anterior, condus de Dumitru Braghiş, adoptase încă în iunie 2000 “Programul Naţional de Atenuare a Sărăciei”. Acel program alături de alte activităţi a permis realizarea unei creşteri economice de doar 1%. Însă efectul a fost că indicele dezvoltării umane în RM, calculat de experţii ONU pentru 175 de ţări ale lumii, a înregistrat în anul 2001, în perioada transmiterii guvernării Partidului Comuniştilor, un salt de pe poziţia 104 tocmai pe poziţia 85. Şi aceasta într-o perioadă în care economia RM îşi revenea după colapsul economic cauzat de criza financiară din Rusia din 1998.
În mod paradoxal, activitatea actualei guvernări, care raportează al treilea an consecutiv o creştere economică anuală de aproximativ 7%, are drept efect prăbuşirea tocmai cu 23 de puncte — pînă pe poziţia 108 — a indicelui dezvoltării umane, care se calculează de către experţii ONU în baza a trei criterii fundamentale: durata vieţii, nivelul de instruire a cetăţenilor şi standardele de viaţă. Evident, acest fenomen necesită o explicaţie: ori s-a întîmplat ceva cu statistica economică moldovenească, ori, dacă creşterea economică este reală, atunci ea este bazată pe factori care nu contribuie la ameliorarea situaţiei majorităţii cetăţenilor. În acest caz, oricine se poate întreba la ce serveşte o creştere economică dacă descresc în mod constant indicatorii dezvoltării umane?
Cît priveşte soluţionarea celei de a treia sarcini majore — combaterea corupţiei, apoi chiar săptămîna trecută Consiliul Suprem de Securitate a aprobat proiectele Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei şi Planului de acţiuni pentru realizarea Strategiei. Este interesant că un program similar fusese adoptat de Guvernul condus de Ion Sturza încă în noiembrie 1999. Mai mult, în anii de independenţă a RM au fost adoptate vreo 30 de acte normative care conţin îmbinarea de cuvinte “combaterea corupţiei” chiar în titluri şi peste 300 de acte în care îmbinarea respectivă de cuvinte se conţine în textul documentelor. Cu toate acestea, şefului statului afirma în cadrul ultimei şedinţe a Consiliului Suprem de Securitate: “Fenomenul corupţiei frînează dezvoltarea social-economică a statului nostru, subminează orice reforme, devenind chiar o problemă a securităţii statului”.
O apreciere mai dramatică a nivelului de răspîndire a corupţiei nici nu poate exista, dacă se afirmă că proporţiile acesteia ameninţă însăşi securitatea statului. Numai că lupta cu corupţia se reduce la demonstrarea periodică, în fiecare săptămînă, la televiziunea de stat a secvenţelor despre prinderea în flagrant a unor funcţionari amărîţi care sînt mituiţi cu cîteva zeci sau sute de dolari, sau a unor comercianţi mărunţi, implicaţi în acte de contrabandă cu bunuri a căror valoare nu depăşeşte cîteva mii de dolari. Nu încape îndoială că acest gen de corupţie curentă este cel mai răspîndit şi merită combătut cît se poate de hotărît. Totuşi este curios că actualii guvernanţi vorbesc deja de trei ani despre necesitatea combaterii contrabandei cu carburanţi a cărei proporţii este exorbitantă şi care, în mod evident, nu ar putea exista fără implicarea înalţilor funcţionari publici. Recent au început discuţiile şi despre contrabanda cu zahăr, proporţiile căreia subminează ramura respectivă a industriei naţionale. La aceste niveluri rezultatele combaterii corupţiei lipsesc cu desăvîrşire, deşi numai în ultimele cîteva luni de zile cetăţenii au aflat din surse oficiale că în RM există o reţea de mafii. După descoperirea mafiilor în organele de ocrotire a normelor de drept şi în structurile de asigurare cu produse alimentare, cetăţenii au aflat săptămîna trecută tot de la şeful statului că există şi mafia pădurarilor.
Curiozitatea constă în faptul că şef al pădurarilor este dl Anatol Popuşoi, director-general al Agenţiei de Stat pentru Silvicultură “Moldsilva”, care mai este şi liderul Partidului Democrat Agrar (PDA). Partidul respectiv a fost identificat de către şeful statului, acum o jumătate de an, într-o alocuţiune rostită cu prilejul sărbătoririi celei de a 10-a aniversări de la restabilirea PC, drept singura formaţiune prietenă a PC. Afirmaţiile şefului statului nu pot fi puse la îndoială, mai cu seamă că PDA, formaţiune constituită de către reprezentanţii fostei nomenclaturi rurale, a substituit, de fapt, PC la guvernare în perioada interzicerii acestuia. După restabilirea poziţiilor PC, aceste două formaţiuni au format chiar un bloc electoral, participînd în comun la alegerile locale din 1999.
Aceste lucruri explică, pe de o parte, relaţiile de prietenie dintre PC şi PDA şi incapacitatea de a menţine relaţii normale cu alte formaţiuni, pe de altă parte. Dacă privim lucrurile prin prisma prieteniei declarate, atunci observăm că, de fapt, PC care guvernează de trei ani şi “formaţiunea prietenă” PDA, care a guvernat timp de 6 ani, din 1992 pînă în 1998, luate împreună au guvernat mai mult de 2/3 din perioada de independenţă a RM. Anume în această perioadă a fost adoptată şi implementată legislaţia referitoare la privatizarea patrimoniului public. Anume în această perioadă RM a primit cea mai mare parte a creditelor externe, care în opinia liderilor actualului partid de guvernămînt, au fost furate sau folosite inadecvat.
Astfel, o bună parte a necazurilor cetăţenilor şi ale actualei guvernări în realizarea sarcinilor pe care şi le-a trasat se trag inclusiv şi din politica de cadre, înşurubată în “verticala puterii”, pe care a promovat-o, precum şi din prieteniile pe care le-a menţinut sau le mai menţine. Totuşi nu se poate afirma cu certitudine că în cazul respectiv este aplicabil proverbul: “Spune-mi cine este prietenul tău ca să-ţi spun cine eşti tu”.