Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Configuraţia preelectorală
|
|
În luna mai a.c. s-a profilat destul de clar configuraţia principalilor concurenţi electorali pentru alegerile parlamentare din primăvara anului viitor. Astfel, principalele formaţiuni politice reprezentate în Parlament — Partidul Comuniştilor (PC) şi Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) — şi-au desfăşurat adunarea plenară, în primul caz, şi congresul, în cel de al doilea.
În aceeaşi perioadă, au fost constituite două blocuri politice: Uniunea Cetăţenilor “Patria-Rodina” (UCPR), formată din două partide socialiste şi cîteva organizaţii politice neformale, care îşi revendică calitatea de opoziţie de stînga faţă de Partidul Comuniştilor, şi Blocul “Moldova Democrată” (BMD), format din “Alianţa «Moldova Noastră»” (AMN), Partidul Democrat (PD) şi Partidul Social-Liberal (PSL), care îşi revendică statutul de forţă centristă, de asemenea, în opoziţie faţă de partidul de guvernămînt.
Partidul Social-Democrat (PSD), care a renunţat să adere la BMD, şi-a făcut publice tezele viitorului program electoral intitulate “Spre un stat democratic puternic”. După toate aparenţele, aceste cinci formaţiuni vor determina parametrii luptei electorale din 2005.
Celelalte 12 formaţiuni politice înregistrate de Ministerul Justiţiei au o pondere nesemnificativă, şansele lor electorale fiind considerate extrem de reduse în comparaţie cu cele 5 formaţiuni menţionate. Iată cum se prezintă ultimele de la dreapta spre stînga:
Partidul Popular Creştin Democrat
La 16 mai a.c. a fost convocat Congresul al VIII-lea al partidului, desfăşurat în aer liber, pe Piaţa Marii Adunări Naţionale din centrul Chişinăului. Locul neobişnuit de desfăşurare a congresului a oferit creştin-democraţilor posibilitatea de a atrage mult mai accentuat atenţia opiniei publice asupra evenimentului, precum şi de a învinui autorităţile că au împiedicat desfăşurarea congresului într-un local destul de spaţios pentru participarea celor peste 2000 de delegaţi la lucrările forului.
În afara modificării statutului şi alegerii organelor de conducere ale partidului de un interes deosebit au fost rezoluţiile congresului şi Proclamaţia cu privire la strategia electorală, care a desemnat principalele sarcini ale formaţiunii: combaterea corupţiei; depăşirea crizei economice; restabilirea unităţii teritoriale a ţării; părăsirea de către RM a CSI şi integrarea în structurile europene şi euroatlantice — NATO şi UE. Pentru toate aceste probleme au fost schiţate repere de abordare şi sugestii de soluţionare.
Realizarea obiectivelor menţionate este în opinia PPCD strîns legată de necesitatea înlăturării de la guvernare a PC în urma viitorului scrutin parlamentar. În rezoluţiile congresului liderii PC sînt acuzaţi de corupţie, subminarea instituţiilor democratice ale statului, starea proastă a economiei şi a protecţiei sociale a cetăţenilor. În acest sens, este de remarcat faptul că forul PPCD s-a desfăşurat pe fundalul unor acţiuni permanente de blocare a tribunii centrale a Parlamentului de către fracţiunea PPCD pe motiv că i se refuză accesul la rapoartele Curţii de Conturi despre modul de cheltuire a banilor publici de către unele instituţii publice, precum şi pe fundalul unei campanii energice îndreptate spre atragerea atenţiei publice asupra afacerilor profitabile ale liderilor PC şi ai membrilor familiilor acestora, care se presupune că ar fi bazate pe traficul de influenţă.
Totuşi în opinia creştin-democraţilor, guvernarea care se va instaura după viitoarele alegeri parlamentare va fi una de tranziţie, avînd menirea să înlăture efectele guvernării comuniste, adică să realizeze “decomunizarea”, care să asigure condiţiile necesare pentru dezvoltarea democratică ireversibilă a RM.
În acelaşi timp, PPCD a anunţat că va supune unor “critici drastice” BMD, componentele căruia au refuzat să constituie un singur bloc electoral de opoziţie de orientare anticomunistă. Liderii BMD sînt suspectaţi de relaţii obscure cu autorităţile separatiste de la Tiraslol şi de revendicarea suportului autorităţilor Federaţiei Ruse pentru a învinge PC în alegeri. De asemenea, PPCD consideră că renunţarea BMD de a constitui un singur bloc anticomunist este un indicator al predispoziţiei acestui bloc de a prefera în caz de necesitate formarea unui bloc postelectoral mai degrabă cu PC decît cu PPCD.
Blocul “Moldova Democrată”
În aceeaşi perioadă, la 18 mai a.c., liderii AMN, PD şi PSL au reconfirmat în cadrul unei conferinţe de presă constituirea BMD, lucru despre care anunţase la 8 mai a.c. În Declaraţia de constituire a BMD se menţionează că scopul acestuia este “stoparea tendinţelor care ar conduce la distrugerea totală a statului”. Pentru aceasta BMD şi-a fixat următoarele priorităţi: lichidarea sărăciei prin relansarea unei economii funcţionale de piaţă; stoparea degradării morale a societăţii, asigurarea edificării unui stat de drept bazat pe consens şi cooperarea cu societatea civilă, ajustarea legislaţiei RM la standardele europene; asigurarea accesului cetăţenilor la educaţie şi servicii medicale garantate de stat; reintegrarea pe cale paşnică a RM în baza democratizării, demilitarizării şi decriminalizării regiunii transnistrene; apropierea RM de obiectivul strategic al aderării la UE; restabilirea bunelor relaţii cu România şi Ucraina; construirea unor relaţii bazate pe interes reciproc cu UE, SUA şi Rusia.
Din start, liderii BMD şi-au etalat optimismul privind perspectivele electorale de a cuceri o majoritate suficientă pentru formarea organelor statale. Acest optimism contrastează puternic cu scepticismul manifestat de observatorii politici, care scot în evidenţă tratativele extrem de lungi şi anevoioase prin care au trecut componentele noului bloc. Astfel, cel mai important handicap al BMD rămîne a fi considerat eterogenitatea elementelor constituante, lucru care atrage după sine mesaje incoerente faţă de principalele probleme cu care se confruntă RM şi respectiv neîncrederea reciprocă a liderilor noii formaţiuni. Acest lucru se referă mai cu seamă la faptul că PD renunţă să desfacă alianţele postelectorale cu fracţiunile comuniste dintr-un şir de consilii raionale, componentele blocului au viziuni diferite asupra modalităţii soluţionării conflictului transnistrean, precum şi asupra atingerii obiectivelor prioritare ale politicii externe. Se consideră că perpetuarea acestei situaţii ar putea avea drept consecinţă descurajarea potenţialilor votanţi.
O altă problemă importantă a BMD este legată de poziţionarea acestuia pe centrul spectrului politic. În acest sens, BMD reprezintă un fel de tampon între PPCD şi PC, formaţiuni antagoniste şi, practic, ireconciliabile. Deja la această etapă BMD este supus unor atacuri extrem de dure atît din dreapta, cît şi din stînga, fapt care alimentează şi mai mult scepticismul faţă de şansele electorale ale acestei structuri amorfe şi fragile ca să poată rezista presiunilor. Dacă totuşi ar rezista şi s-ar prezenta la viitoarele alegeri ca o entitate electorală relativ închegată, atunci şansele BMD ar creşte semnificativ. Însă şi în acest caz, este destul de înaltă probabilitatea desfacerii coaliţiei după alegeri, inclusiv în fragmente diferite de părţile constituante.
Pentru a-şi crea o perspectivă electorală apreciabilă liderii ar trebui să ajungă la un consens asupra cîtorva lucruri. În primul rînd, este evident că drept sarcină minimă ar trebui să fie stabilită neadmiterea cuceririi majorităţii absolute de către PC, care conform sondajelor de opinie păstrează şanse reale în acest sens. Aceasta i-ar permite BMD să spere să devină stăpîn pe situaţie, în sensul că fără participarea lui va fi imposibilă constituirea oricărei majorităţi parlamentare. De aceea, programul electoral al BMD ar trebui, în mod evident, să fie unul caracteristic unei formaţiuni de centru-stînga, adresat unei părţi semnificative a electoratului cu viziuni moderate, dar care în virtutea unor circumstanţe a preferat la alegerile precedente PC. De fapt, acest lucru îi este sugerat BMD de către PPCD în mod explicit. Principiile în baza cărora a fost constituit blocul arată că liderii acestuia înţeleg acest lucru.
În sfîrşit, pentru a atenua atacurile din dreapta şi din stînga, BMD ar fi trebuit să transmită un mesaj foarte clar că va accepta o coaliţie postelectorală cu formaţiunea care se va arăta mai puţin agresivă faţă de ea în timpul campaniei preelectorale. Acest lucru se pare a fost sesizat de PPCD, liderii căruia după ce au anunţat supunerea BMD unor “critici dure” au revenit la îndemnul de cooperare şi abţinere de la o alianţă postelectorală cu PC. Pe de altă parte, mass-media guvernamentală afiliată PC continuă să bată cu “artileria grea” în BMD, argumentînd că recentele sondaje de opinie îi atribuie victoria absolută PC. De fapt, propagandei oficiale îi va fi extrem de dificil să-şi restructureze prestaţia mediatică extrem de agresivă faţă de BMD după ce a anunţat cu mult fast că sînt, practic, încheiate cîteva dosare penale pe numele unuia din liderii BMD.
Partidul Social-Democrat
În cadrul conferinţei de presă din 18 mai a.c., PSD a făcut publică decizia Consiliului Naţional al partidului de a înainta trei iniţiative: cu privire la consolidarea societăţii, organizarea de stat şi concepţia noii politici social-economice. PSD intenţionează să organizeze discuţii publice pe marginea iniţiativelor sale, care probabil vor lua forma unor documente oficiale de partid la Congresul al IX-lea al formaţiunii, programat pentru luna noiembrie a.c. Din cele trei iniţiative a fost făcută publică doar cea referitoare la organizarea de stat, care presupune o vastă modificare a Constituţiei în scopul realizării controlului societăţii asupra puterii de stat. Esenţa iniţiativei respective se rezumă la introducerea unor noi funcţii eligibile la nivelul administraţiei publice şi sistemului judecătoresc, modificarea sistemului electoral şi a modalităţii de alegere a Preşedintelui, asigurării transparenţei utilizării banilor publici etc. Ca de obicei, iniţiativele PSD sînt foarte interesante, rămînînd să se vadă pe cît de înţelese pot fi simplilor cetăţeni care ar trebui să le susţină prin votul lor.
De la primele alegeri legislative din 1994 PSD are un rating stabil de aproximativ 3%. În ultimele două campanii electorale pentru alegeri legislative PSD a preferat că evite formarea coaliţiilor, lucru care este prognozabil şi pentru viitoarea campanie din 2005. Probabil, în cazul în care PSD ar avea posibilitatea unei estimări credibile a perceperii de către cetăţeni a noilor sale iniţiative, nu ar fi exclusă dorinţa acestuia de a adera la una din formaţiunile cu şanse reale de a fi reprezentată în viitorul Parlament. Este vorba, mai degrabă, de BMD. Evident, ambele formaţiuni vor avea doar de cîştigat de pe urma coalizării, cîştigul fiind direct proporţional cu rating-urile respectivelor formaţiuni.
Partidul Comuniştilor
Deocamdată, şansele PC de a cîştiga viitoarele alegeri parlamentare sînt cotate foarte înalt. Acest lucru este confirmat şi de rezultatele recentelor sondaje de opinie. Poziţiile puternice ale PC se bazează pe doi factori principali: imaginea carismatică a Preşedintelui Voronin şi titulatura formaţiunii care este asociată de către o parte importantă a alegătorilor cu politici sociale îndreptate spre protecţia păturilor vulnerabile.
În plus, în calitate de partid de guvernămînt PC are un variat instrumentariu din aşa-zisul arsenal de resurse administrative pe care în utilizează pentru a-şi menţine şi întări poziţiile. Este vorba despre accesul la importante resurse financiare directe sau camuflate prin diferite acţiuni şi iniţiative filantropice, susţinute de oamenii de afaceri care “nu doresc să aibă probleme cu organele statului”. În aceste sens, se poate observa cum tot mai des importanţi lideri ai PC apar în blocurile informaţionale ale televiziunii de stat alături de oamenii de afaceri care fac acte de caritate etc. Controlul asupra mass-media de stat scrisă şi electronică cu acoperire totală sau parţială a teritoriului RM, care mai degrabă face propagandă în favoarea PC şi defăimează oponenţii acestuia decît informează cetăţenii, are, deocamdată, efectul unuia din factorii determinanţi în menţinerea rating-ului PC. Experienţa alegerilor locale parţiale şi a alegerilor regionale din Gagauz-Yeri au demonstrat cum mecanismul “verticalei puterii” obligă instituţiile statului şi ale administraţiei publice locale să servească interesele PC. Mai mult, PC şi-a asigurat controlul asupra unei părţi considerabile a sindicatelor şi aşa-ziselor GONG-uri prin intermediul cărora se pot influenţa destul de eficient opţiunile electorale ale simplilor cetăţeni etc.
Totuşi există factori care arată că victoria PC nu este “bătută în cuie”. În primul rînd, sondajele de opinie arată că rating-ul încrederii faţă de Preşedintele Voronin este în continuă descreştere — de la 45% în martie 2002 pînă la 29% în mai 2004. În al doilea rînd, rating-urile PC şi ale principalelor partide de opoziţie din mai 2004, practic, coincid cu cele din mai 2003, din ajunul alegerilor locale. Acest lucru oferă posibilitatea identificării unui “factor de corecţie” pentru a estima adevărata pondere electorală a potenţialilor concurenţi electorali. În acest sens, se poate afirma că este incertă capacitatea PC de a obţine victoria absolută la alegerile parlamentare, dat fiind faptul că la cele locale din anul trecut a obţinut sub 50%, deşi sondajele de opinie indicau acelaşi rating pe care îl are în prezent. În al treilea rînd, abuzurile PC de “factorul administrativ” în cadrul alegerilor regionale din Gagauz-Yeri, precum şi în cele locale din anul trecut au focalizat atenţia organizaţiilor internaţionale asupra procesului electoral din RM, lucru care a încurajat partidele de opoziţie să ţintească de pe acum în privilegiile administrative ale PC descrise mai sus. În acest sens, PPCD a elaborat un set de amendamente îndreptate spre diminuarea controlului asupra mass-media de stat şi asupra organelor de ocrotire a normelor de drept etc. Dacă liderii PC se vor opune creării unor posibilităţi echitabile pentru concurenţii electorali, atunci este evident că vor creşte presiunile interne şi externe asupra lor. Deocamdată, este imprevizibil efectul acestora, dar este puţin probabil ca ele să fie favorabile PC. Din aceste considerente, unele voci din opoziţie admit că PC ar fi atins culmea de pe care se poate doar rostogoli îndărăt, ceea ce este încurajator pentru opoziţie.
Şi situaţia internă din PC nu pare a fi ideală din cauza politicilor arbitrare ale şefului statului, în sensul abaterii acestora de la scopurile statutare şi programatice ale partidului. La 15 mai a.c. a avut loc plenara PC care a decis convocarea celui de al V-lea Congres al formaţiunii la 11 decembrie a.c., congres la care urmează să fie revizuite programul şi statutul partidului. Este interesant că data desfăşurării congresului a fost fixată în ajunul sărbătorilor de iarnă, care de obicei paralizează viaţa politică pentru vreo lună şi jumătate. Este foarte probabil ca sfîrşitul sărbătorilor de iarnă să coincidă cu începutul campaniei electorale. Astfel, data tîrzie de desfăşurare a “congresului reformator” poate fi explicată prin dorinţa liderilor PC de a atenua eventualele consecinţe nefaste legate de modificările documentelor de partid. Vorba e că ortodocşii comunişti, nemulţumiţi de posibilele modificări ale programului şi statutului partidului, vor fi pur şi simplu puşi în faţa faptului împlinit, fără a avea timpul şi posibilitatea de a se regrupa pentru o contraofensivă cu caracter electoral.
Că acest gen de presupuneri au temei ne-o demonstrează recentele atitudini ale unor importante figuri din cadrul PC faţă de politicile postmoderniste cu caracter eclectic ale şefului statului, care se presupune că ar fi inspirate de către principalul său consilier, Mark Tkaciuc. Astfel, unul dintre ideologii ortodocşi ai PC, Ivan Grec, a publicat o serie de articole în presa oficială în care, pe de o parte, în vorbe, îi aduce elogii şefului statului, demonstrîndu-şi fidelitatea, iar, pe de altă parte, indică asupra faptului că politica economică şi cea externă promovate de el sînt greşite. Mai mult, ideologul comunist s-a apucat să justifice eşecurile PC, lucru extrem de sugestiv pentru mersul lucrărilor preconizatului congres. Un alt exemplu în acest sens este luarea de atitudine a liderului fracţiunii comuniste din consiliul municipal Chişinău, Valeri Garev, care a declarat recent că modificările programului şi statutului partidului n-ar trebui să se refere la scopul final al acestuia — construirea comunismul. Aceste lucruri scot în evidenţă faptul că PC este dezaxat din punct de vedere ideologic, lucrul nepermis pentru o formaţiune care doreşte cu tot dinadinsul să-şi menţină titulatura de “partid comunist”. Cocteilul intern de opinii are destule ingrediente inflamabile, lucru care, de asemenea, ar putea avea consecinţe greu de subestimat pentru rezultatul final al concurenţilor electorali.
Uniunea Cetăţenilor “Patria-Rodina”
La momentul lansării, UCPR s-a declarat în opoziţie de stînga faţă de PC, care a fost învinuit de trădarea idealurilor de stînga, comuniste. Comitetul organizatoric al formaţiunii a lansat la 21 mai a.c. o declaraţie prin care şi-a “clarificat poziţia”, subliniind că este o formaţiune: eminamente de stînga, dar nu de orientare social-democrată, orientare care doar camuflează o esenţa pur capitalistă; univoc şi radical antioccidentală; de orientare proestică. În acelaşi timp, liderii UCPR nu exclud o colaborare postelectorală cu formaţiunile centriste, dar care nu sînt anticomuniste.
Deocamdată, şansele electorale ale UCPR nu sînt luate în serios, deşi se consideră că ar putea atrage de partea sa cîteva procente din electoratul PC. Slăbiciunile UCPR sînt evidente: structură amorfă, formată din două partide socialiste, fiecare cu rating-ul sub 1%, şi cîteva formaţiuni neformale de stînga, de orientare radicală; lipsa unui lider credibil şi relativ bine cunoscut; lipsa resurselor financiare şi a accesului la mass-media larg răspîndită. Liderii UCPR se arată conştienţi de aceste neajunsuri, dar speră să le înlăture pe cît se poate în perioada de pînă la alegeri.
În primul rînd, pentru a-şi crea cîmp de manevră din contul PC liderii UCPR preiau lozincile şi promisiunile anterioare, nerealizate ale ultimului: de apropiere de Transistria şi soluţionarea conflictului prin crearea “statului comun” federativ; de integrare a RM în spaţiu euroasiatic, mai exact în Spaţiul Economic Unic (SEU) pe care se preconizează să-l formeze Rusia, Belarus, Kazahstan şi Ucraina. În al doilea rînd, pentru soluţionarea problemei liderului UCPR, ziarul Kommersant plus a sugerat, printre altele, candidatura lui Grigori Maracuţă, preşedinte al legislativului autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene. Dacă ar proceda aşa Maracuţă, de fapt, ar urma exemplul fostului lider separatist din Adjaria, Aslan Abaşidze, care a stat în capul unei liste de candidaţi, ajutîndu-i să ajungă în Parlament, dar care niciodată nu s-a prezentat la vreo şedinţă a Legislativului georgian.
Problema este că această sugestie nu poate fi luată în serios, mai cu seamă după ce a devenit cunoscută soarta politică a lui Abaşidze. Totuşi sugestia ziarului a coincis cu o iniţiativă destul de stranie a lui Maracuţă de a întreprinde măsuri pentru ridicarea statutului “limbii moldoveneşti” în Transnistria, lucru care subminează mitul privind armonia lingvistică din regiune. Apoi, a urmat un şir de articole în presa oficială din Transnistria în care se afirma că elita din regiune are un interes special pentru rezultatele viitoarelor alegeri parlamentare din RM. În plus, chiar recent ministrul afacerilor externe din autoproclamata republică declara că are semnale foarte clare că nimeni, niciodată nu va recunoaşte independenţa Transnistriei şi, de aceea, oricum nu există o altă soluţie decît constiturea “statului comun” cu RM. Ultima declaraţie avea, probabil, menirea de a justifica implicarea liderilor transnistreni în eventualul joc electoral din RM.
Evident, dacă liderii Transnistriei ar decide să influenţeze în mod serios rezultatele alegerilor din RM, atunci ei ar putea face acest lucru prin intermediul UCPR, ceea ce ar ridica cumva şansele acestei formaţiuni, inclusiv prin suportul financiar şi informaţional, deschiderea secţiilor de votare pe teritoriul Transnistriei etc. În acest caz, ar fi de aşteptat şi un suport din partea anumitor forţe politice din Rusia. Experienţa anterioară arată însă că toate aceste scenarii sînt puţin probabile, servind mai degrabă drept fundal pentru speculaţii împotriva partidului de guvernămînt.