Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Recent au fost votate modificările la Legea privind procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova în conformitate cu care “Parlamentul de aceeaşi legislatură alege Preşedintele o singură dată, cu excepţia cazurilor de intervenire anticipată a vacanţei funcţiei”. Operarea modificărilor a fost solicitată de opoziţie, însă fracţiunea majoritară a Partidului Comuniştilor a preferat să voteze propriile amendamente, afirmînd că ele au menirea de a “linişti opoziţia”.
Problema apăruse deoarece viitorul Parlament urma a fi ales în perioada 26 februarie — 26 mai, iar Preşedintele ţării — în perioada 22 februarie — 7 aprilie 2005. După modificarea legii menţionate, dacă prevederile acesteia şi cele constituţionale vor fi respectate, alegerile parlamentare ar trebui organizate, ca de obicei, într-o zi de duminică în perioada începînd cu 27 februarie pînă, probabil, cel tîrziu la 13 martie 2005. Aceasta fiindcă e necesar de a dispune de timp suficient pentru întocmirea bilanţului alegerilor, validarea rezultatelor de către Curtea Constituţională, lucruri care pot dura pînă la 2 săptămîni, ţinînd cont că, de obicei, există contestaţii care urmează a fi soluţionate pînă la validarea mandatelor noilor deputaţi. Apoi, în conformitate cu articolul 63(2) din Constituţie urmează a fi convocată de către şeful statului noua componenţă a Parlamentului, care să aleagă propriile organe de conducere, abia după care să fie formată Comisia specială pentru alegerea Preşedintelui. Toate aceste lucruri urmează a fi realizate pînă la data limită a desfăşurării alegerilor Preşedintelui, adică nu mai tîrziu de 7 aprilie 2005.
Pentru a evita încălcarea termenelor prevăzute pentru organizarea alegerilor, forul legislativ ar trebui să anunţe ziua desfăşurării alegerilor parlamentare cel tîrziu la sfîrşitul lunii decembrie a.c., înaintea încheierii sesiunii de toamnă-iarnă, deoarece în conformitate cu legislaţia electorală fixarea datei alegerilor urmează să aibă loc cel puţin cu 60 de zile înainte de ziua desfăşurării lor, iar sesiunea următoare a Parlamentului, în conformitate cu prevederile Constituţiei, va putea începe abia în luna februarie. Nu este exclusă posibilitatea convocării unei sesiuni parlamentare speciale imediat după sărbătorile de iarnă pentru a numi data alegerilor în termenele prevăzute de articolul 76 al Codului electoral.
Consecutivitatea alegerii Parlamentului şi Preşedintelui poate avea un impact hotărîtor asupra rezultatelor alegerilor. Astfel, dacă alegerea Preşedintelui ar preceda alegerile parlamentare, atunci realegerea Preşedintelui în exerciţiu în funcţia pe care o deţine ar ridica semne de întrebare în privinţa posibilităţii participării ulterioare a acestuia la alegerile parlamentare în topul listei de candidaţi, lucru care ar fi putut avea un impact negativ asupra numărului total de voturi obţinut de PC.
Din aceste considerente modificarea Legii privind procedura de alegere a Preşedintelui nu contravine intereselor PC. Pe de altă parte, aceeaşi problemă persistă şi în cazul în care alegerile parlamentare le vor preceda pe cele prezidenţiale, deoarece nu este clar dacă şeful statului poate candida pentru o altă funcţie, precum este cea de deputat în Parlament, fără a-şi prezenta demisia din funcţia pe care o deţine. Tocmai această neclaritate a generat discuţii în presa de opoziţie potrivit cărora în ajunul alegerilor parlamentare şeful statului ar putea să-şi prezinte demisia pentru a putea fi reales în aceeaşi funcţie de actuala majoritate parlamentară, fără a încălca legislaţia în vigoare, sau pentru a putea candida în topul listei de candidaţi a PC, urmînd ca ulterior să fie reales în funcţia de Preşedinte.
Merită menţionat faptul că varianta de modificare a legii propusă de fracţiunea PC şi votată de Parlament, deşi este binevenită, lasă loc pentru manipulări atît în privinţa fixării datei alegerilor, cît şi în privinţa consecutivităţii desfăşurării alegerilor parlamentare şi celor prezidenţiale, în timp ce varianta propusă de opoziţie de a confirma alegerea Preşedintelui prin lege organică excludea acest lucru. Vorba e că în caz de interes major majoritatea parlamentară oricînd ar putea încerca să argumenteze că prevederile constituţionale referitoare la organizarea alegerilor parlamentare în termen de 3 luni după expirarea mandatului forului legislativ prevalează asupra limitărilor impuse de Legea privind procedura de alegere a Preşedintelui ţării.
Presa afiliată guvernării afirma recent că Serafim Urechean, desemnat drept principalul oponent politic de către Preşedintele Voronin, ar fi minţit cetăţenii atunci cînd a candidat pentru funcţia de primar de Chişinău, ştiind că va candida ulterior şi pentru funcţia de deputat, în calitatea de lider al unei formaţiuni de opoziţie. Evident, situaţia este în mare măsură similară şi în cazul Preşedintelui Voronin, care, pe de o parte, reprezintă statul, iar, pe de altă parte, reprezintă PC în topul listei de candidaţi ai căreia ar dori, probabil, să participe la viitoarele alegeri parlamentare.
Din acest punct de vedere este interesant a examina problema incompatibilităţii. Astfel, oficiul teritorial din Chişinău al Cancelariei de Stat a atacat recent în Curtea de Apel decizia Consiliului municipal Chişinău privind numirea pretorilor propuşi de către primarul Serafim Urechean, considerînd-o ilegală pe motiv că unii consilieri deţineau în momentul votării funcţii incompatibile cu cea de consilier, fiind pretori şi votînd pentru propria reconfirmare în funcţia respectivă. În mod corect, Curtea de Apel a dat cîştig de cauză Cancelariei de Stat, considerînd ilegală alegerea pretorilor, iar Curtea Supremă de Justiţie a confirmat corectitudinea deciziei instanţei inferioare.
Hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) prezintă interes dacă e privită prin prisma principiului constituţional referitor la aplicarea uniformă a normelor de drept, însemnînd că şi eventuala participare a Preşedintelui Voronin la alegerile parlamentare în topul listei de candidaţi a partidului pe care îl conduce ar crea probleme greu de depăşit. Articolul 81 al Constituţiei afirmă: “calitatea de Preşedinte al RM este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite”. Funcţia de deputat este una retribuită. Dacă Vladimir Voronin ar candida pe lista PC păstrîndu-şi funcţia de Preşedinte, atunci fiind ales deputat el nu ar putea să-şi îndeplinească atribuţia constituţională de şef al statului pentru a convoca noua componenţă a Parlamentului din cauza incompatibilităţii funcţiilor de deputat şi de Preşedinte al RM. Evident, imediat după alegerea în calitatea de deputat el ar putea depune mandatul respectiv pentru a putea convoca noua componenţă a Parlamentului. Însă riscul este că în eventualitatea cuceririi de către PC a unui număr insuficient de mandate pentru alegerea Preşedintelui, Voronin ar putea rămîne şi fără mandat de deputat şi nereales în funcţia pe care o deţine.
Dacă Preşedintele Voronin ar recurge la varianta demisiei înainte de alegerile parlamentare, atunci acest plan ar trebui să prevadă “sacrificarea” calităţii de eventual deputat a preşedintelui Parlamentului sau a prim-ministrului care în conformitate cu prevederile constituţionale asigură interimatul funcţiei. De fapt, versiunea lansată de mass-media referitoare la o eventuală demisie a şefului statului în ajunul alegerilor pentru a putea candida în topul listei PC este puţin probabilă. Din punct de vedere politic ea ar avea un impact negativ asupra imaginii lui şi a PC.
Astfel, recenta decizie a CSJ poate servi, cel puţin, drept sugestie pentru deputaţi de a se adresa Curţii Constituţionale cu scopul de a clarifica dacă şeful statului în perioada exercitării mandatului poate candida pentru o altă funcţie. La începutul mandatului prezidenţial al lui Vladimir Voronin Curtea Constituţională a refuzat sub diferite motive să răspundă la întrebarea deputaţilor din opoziţie dacă şeful statului poate fi membru de partid. În eventualitatea participării şefului statului pe listele de candidaţi ale PC, Curţii Constituţionale îi va fi, probabil, greu să evite un răspuns exhaustiv dacă va fi întrebată.