Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Congresul al V-lea al Partidului Comuniştilor
|
|
La 11 decembrie a.c. şi-a desfăşurat lucrările cel de al V-lea Congres al Partidului Comuniştilor (PC) din Republica Moldova. O particularitate distinctă a acestui eveniment a fost că pregătirile pentru el au fost, practic, ţinute în secret. Şi anterior informaţiile despre forurile partidului de guvernămînt erau destul de lapidare. Faptul că PC îşi camuflează tot mai sîrguincios activităţile a ieşit la iveală acum două luni. Astfel, PC a evitat să informeze opinia publică şi proprii membri despre lucrările plenarei Uniunii Partidelor Comuniste din fosta URSS (UPC-PCUS), la care urma să participe în octombrie a.c. şi delegaţia PC din RM. Un alt exemplu uimitor a fost că PC a evitat să publice discursurile liderilor săi din cadrul mitingului organizat la 7 noiembrie a.c. cu ocazia aniversării revoluţiei comuniste din octombrie, alocuţiuni în cadrul cărora liderii şi-au reconfirmat fidelitatea faţă de marxism-leninism.
Comportamentul respectiv a fost specific şi pregătirilor pentru cel de al V-lea Congres. Proiectele de documente (programul politic şi statutul modificate), precum şi locul desfăşurării congresului nu au fost făcute publice pînă în ziua congresului. Accesul mass-media a fost extrem de limitat, fiind admisă preponderent presa de stat şi cea afiliată partidului de guvernămînt. Secretomania s-a extins pînă la limita care a făcut ca ediţia organului de presă al PC, ziarul “Comunistul”, ce urma să apară chiar în ajunul congresului şi care conţinea un minimum de informaţie privind agenda şi locul desfăşurării acestuia, nu a fost distribuită beneficiarilor ca de obicei, ci abia peste două zile după consumarea evenimentului.
Nici deciziile plenarei Comitetului Central din 7 decembrie a.c. care a confirmat agenda congresului nu au fost mediatizate. De aceea, cei interesaţi au trebuit să caute deciziile plenarei Comitetului Central al PC din 15 mai a.c, cînd fusese fixată data desfăşurării congresului şi făcută publică şi agenda (în conformitate cu statutul PC, agenda congresului se face publică cu cel puţin 3 luni înainte de desfăşurarea evenimentului). Agenda cuprindea: a) raportul politic al Comitetului Central; b) raportul Comisiei Centrale de Revizie; c) raportul cu privire la programul PC; d) raportul cu privire la modificările, completările şi statutul PC; e) alegerea preşedintelui PC; f) alegerea Comitetului Central; g) alegerea Comisiei Centrale de Revizie. Plenara din mai a.c. stabilise şi norma de reprezentare la congres — un delegat de la 30 de membri de partid.
Care au fost motivele pentru adoptarea unui astfel de comportament, caracteristic mai degrabă unui partid clandestin, care practică conspiraţia, decît unui partid de guvernămînt care deţine majoritatea constituţională în Parlament? Răspunsul poate fi următorul: evitarea unui eventual scandal legat de discuţiile privind evoluţiile din cadrul partidului. Într-adevăr, fluctuaţiile ideologice din PC au început imediat după accederea la guvernare în februarie 2001. Un an mai tîrziu, chiar Preşedintele ţării şi al partidului de guvernămînt, Vladimir Voronin, a fost citat de către oficiosul “Moldova suverană” din 21 februarie 2002, afirmînd că “eu nu vreau să construiesc în Moldova comunismul şi nici socialismul dezvoltat. Ar fi o utopie în timpurile noastre”. Aceasta în pofida faptului că statutul şi programul politic al PC prevăd tocmai construirea socialismului şi a comunismului în baza doctrinei marxist-leniniste. Ulterior, necesitatea modernizării PC fusese discutată la plenara Comitetului Central din mai 2002. În sfîrşit, în cadrul ceremoniei de sărbătorire a celei de a 10-a aniversări de la reînfiinţarea PC din octombrie anul trecut, preşedintele partidului a încercat să răspundă la întrebările “Cine sînt comuniştii moldoveni de astăzi? În ce constă viitorul lor?”. Preşedintele Voronin afirma atunci că “adevărata forţă politică a PC rezidă în forţa ideilor, în priceperea de a le argumenta şi de a le apăra”. El a criticat “radicalii de stînga” care au fost învinuiţi de “miopie politică şi naivitate”. În opinia lui aceştia nu înţeleg că “revenirea la socialism” prin naţionalizarea proprietăţii private este imposibilă, deoarece “în RM subiect al proprietăţii private a devenit, practic, fiecare cetăţean”. Şi reproşurile referitoare la lipsa din programul politic al PC a tezei cu privire la dictatura proletariatului au fost combătute: “Despre care proletariat, despre care clasă muncitoare se putea vorbi în anii cînd industria republicii a fost, practic, distrusă? Numai nişte orbi nu puteau să constate un lucru absolut obiectiv, şi anume că, într-un răstimp foarte scurt, la noi însăşi noţiunea de clasă muncitoare s-a devalorizat definitiv”. Aceste răspunsuri doar i-au convins pe “dogmatici” că liderii PC urmează traiectoria “oportunismului şi revizionismului”.
Este un fapt că retorica şi reperele ideologice ale comunismului au fost substituite cu altele. În prezent, PC vehiculează preponderent un amalgam de idei îndreptate spre “consolidarea statalităţii” RM şi integrarea acesteia în Uniunea Europeană, deşi statutul şi programul politic prevăd în mod expres “constituirea pe principii noi a Uniunii frăţeşti a popoarelor din CSI”. Adevăratul pivot ideologic al PC a devenit “moldovenismul”, iar principalele eforturi sînt îndreptate spre demonstrarea continuităţii edificării statului moldovenesc: de la marii înaintaşi, în special domnitorul Ştefan cel Mare, pînă la actualul Preşedinte al RM, Vladimir Voronin. Rolul principalului liant dintre verigile istorice pare să-i fie atribuit creştinismului ortodox. Astfel, Ştefan cel Mare construia lăcaşe sfinte, iar actualii guvernanţi le repară sub obiectivele camerelor de luat vederi ale televiziunii naţionale. Fără îndoială, cetăţenii RM au observat nenumărate faţete ale metamorfozelor PC, cel mai înduioşător exemplu fiind mediatizarea de către televiziunea naţională a organizării de către fracţiunea parlamentară comunistă a unui subotnik la Mănăstirea Căpriana, unde doamnele curăţau geamurile, iar domnii deputaţi comunişti săpau şanţuri pentru comunicaţii. Mesajul a fost cît se poate de accesibil: aşa se asigură continuitatea istorică şi se “construiesc comunicaţiile strategice” pentru unirea ateilor şi crendincioşilor în jurul partidului de guvernămînt.
Congresul al V-lea urma doar să fixeze în documentele de partid “schimbarea la faţă”, lucru ce comporta anumite riscuri. Aceasta fiindcă vreun delegat, adept al “purităţii ideilor”, ar fi putut face referinţă la statutul formaţiunii, în conformitate cu care pentru acţiuni ce vin în contradicţie cu programul şi statutul PC, membrii acestui pot fi pedepsiţi sau chiar daţi afară din partid. Analiştii şi observatorii locali consideră că pentru evitarea unor surprize legate de eventuala principialitate a unor membri de partid, cu cîteva luni înaintea congresului au fost organizate adunări ale membrilor structurilor teritoriale în cadrul cărora au fost schimbaţi masiv liderii teritoriali, fiind înlocuiţi cu alţii flexibili la oscilaţiile ideologice, iar pregătirile pentru congres au fost ţinute în secret.
În situaţia în care liderii PC, pe de o parte, reclamă necesitatea modernizării formaţiunii, iar, pe de altă parte, nu doresc să renunţe la denumirea, simbolurile şi idolii PC, pe care le-ar fi putut recupera extrem de rapid potenţialii concurenţi din “opoziţia de stînga”, probabil, s-a decis adoptarea unui comportament care ar atenua efectele unor eventuale discuţii pe marginea discrepanţei dintre prevederile documentelor de partid şi faptele liderilor acestuia, dintre aspiraţiile de viitor şi simbolurile învechite, inadecvate noilor aspiraţii, dar aducătoare încă de profit electoral într-o ţară bîntuită de sărăcie. În acest sens, este curios că reprezentanţii blocului politic Uniunea Cetăţenilor “Patria-Rodina” (UCPR), constituit din două partide socialiste înregistrate la Ministerul Justiţiei şi din cîteva formaţiuni de orientare comunistă neînregistrate, s-au văzut nevoiţi să ceară autorităţilor municipale permisiunea de a organiza mitinguri în cîteva locuri din preajma unor edificii unde s-ar fi putut desfăşura forul PC. Scopul manifestărilor reprezentanţilor UCPR a fost apelarea la conştiinţa celor 641 de delegaţi la Congresul al V-lea al PC pentru a-i determina să se opună liniei promovate de liderii PC.
Manevrele politice ale PC pot fi înţelese. Totuşi este uluitor faptul că partidul de guvernămînt care şi-a supus, practic, cele mai importante mijloace media din RM a ţinut cetăţenii mai multe zile în necunoaştere a deciziilor congresului sau chiar au fost dezinformaţi. Spre exemplu, agenţia “Novosti-Moldova”, care poartă pe frontispiciu drapelul cu stema de stat a RM, a anunţat că după congres a avut loc plenara Comitetului Central care l-a reales în calitate de preşedinte al partidului pe Vladimir Voronin. Acest lucru contravine prevederilor statutului, care stabileşte că doar congresul poate alege preşedintele, informaţia respectivă putînd însemna că au fost adoptate modificările statutului. Patru zile mai tîrziu, comentarea lucrărilor congresului de către presa de stat, care a avut acces la eveniment, a lăsat fără un răspuns clar întrebarea legată de modificările programului şi statutului. Spre exemplu, oficiosul “Moldova suverană” a comunicat că “congresul a adoptat cîteva modificări la statut pentru a moderniza organismul partinic şi l-a reales în funcţie de preşedinte al PC pe Vladimir Voronin”, însă nici nu a pomenit despre modificarea programului politic. Pe de altă parte, un alt ziar guvernamental “Nezavisimaia Moldova” a procedat invers, subliniind că “Victor Stepaniuc le-a comunicat delegaţilor la congres despre activitatea comisiei speciale privind elaborarea noii redacţii a programului PC”. În pofida faptului că studierea şi elaborarea problemei nu a fost încă terminată, Comitetul Central a decis să facă publică în cadrul congresului atitudinea PC faţă de principiile de bază referitoare la construcţia statală, renaşterea social-economică şi spirituală a ţării. Neabdicînd de la ideile şi scopurile precedente, astăzi partidul demonstrează noi abordări. Astfel, este recunoscut drept incontestabil dreptul ţăranilor de a dispune de pămîntul aflat în proprietatea lor privată. Partidul pledează pentru asigurarea dezvoltării culturii naţionale moldoveneşti, studierea largă a limbii şi istoriei moldoveneşti. A fost subliniat că aceste şi alte principii vor fi puse la baza programului reînnoit al PC. Presă a mai comunicat că textele documentelor de partid modificate vor fi date publicităţii mai tîrziu, iar adoptarea lor va avea loc după alegerile parlamentare din primăvara anului viitor. Lucru realizabil doar la un alt congres.
În aceste circumstanţe, se poate concluziona că partidul de guvernămînt a ezitat sau s-a temut să-şi modifice programul politic în ajunul alegerilor, ceea ce înseamnă că prevederile programului politic şi ale programului electoral vor fi într-o vădită contradicţie. Care a fost sensul convocării congresului dacă nu au fost adoptate modificările la principalele documente de partid? Răspunsul poate fi doar unul — scopul primordial a constat în remanierea organelor de conducere ale partidului. În primul rînd, componenţa reînnoită a organelor de conducere va putea promova mai activ modificarea documentelor de partid. În acest sens, este sugestivă afirmaţia preşedintelui Voronin din cadrul congresului: “a fost o greşeală a majorităţii parlamentare de a-l alege în funcţia de lider al fracţiunii pe secretarul executiv al Comitetului Central. Aceste două funcţii nu pot fi îndeplinite de aceeaşi persoană, oricît de eficientă ar fi aceasta”. Evident, este vorba despre exprimarea insatisfacţiei faţă de activitatea lui Victor Stepaniuc, care a avut sarcina “revizuirii arsenalului ideologic al PC, aducerea acestuia în conformitate cu realităţile moderne”. În al doilea rînd, anume noua componenţă a organelor de conducere a PC va fi cea care va accepta lista de candidaţi ai PC pentru viitorul scrutin parlamentar. După un eventual succes la viitoarele alegeri modificarea documentelor de partid nu va întîmpina nici un fel de obstacole. Pe de altă parte, un eventual eşec ar putea fi explicat prin opunerea “dogmaticilor” de a modifica programul partidului, răspunzînd astfel sfidărilor moderne. În aceste circumstanţe ne putem aştepta la reacţii de răspuns ale camarazilor de partid debarcaţi.
Precum era de aşteptat, presa admisă la congres a comentat cu precădere raportul preşedintelui Voronin, care, ca de obicei, s-a referit la moştenirea grea lăsată de guvernările precedente şi la succesele actualei guvernări. El a stabilit jaloanele eventualului program politic reînnoit, acestea se vor regăsi, probabil, în programul electoral şi se vor referi la: consolidarea suveranităţii şi independenţei RM, caracterul polietnic al poporului RM, ridicarea calităţii vieţii, combaterea corupţiei, integrarea în UE etc., lucruri reiterate de nenumărate ori.
Ceea ce a devenit evident este că pînă la anunţata modernizare a PC mai e mult. Nu încape îndoială că înseşi încercările de modernizare a PC reprezintă un lucru pozitiv. Însă caracterul secret de organizare a congresului, aflat în plină consonanţă cu caracterul netransparent de guvernare, cînd proiectele principalelor documente, precum Concepţia de integrare a RM în UE, Declaraţia de Stabilitate şi Securitate pentru RM etc. nu sînt accesibile pentru cetăţeni nici înainte şi nici după consumarea anumitor evenimente de importanţă majoră pentru destinul RM, este într-o disonanţă absolută cu pretenţia de modernizare.
Nu ar trebui să existe nici aşteptări exagerate legate de faptul că după accederea PC la guvernare acesta a ajuns să împrumute, practic, cele mai importante idei şi lozinci ale opoziţiei referitoare la: dreptul la proprietate; soluţionarea conflictului transnistrean; integrarea europeană; apelarea la valorile creştine etc. Comportamentul liderilor PC vorbeşte cel mai elocvent despre esenţa formaţiunii. Din acest punct de vedere imaginea PC este departe de una modernă. Spre exemplu, Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD), unul dintre principalii oponenţi politici ai PC, şi-a organizat ultimul congres la 16 mai a.c. în Piaţa Marii Adunări Naţionale, pentru a demonstra coeziunea aderenţilor care subscriu la aceleaşi valori şi scopuri, lăsînd pe oricine să audă şi să participe la ele. În contrast, partidul de guvernămînt a ascuns pînă în ultimul moment chiar şi locul desfăşurării congresului. Cît mai are PC pînă se va moderniza, devenind un veritabil partid de stînga european, care să-şi convoace congresele fără utilizarea artei conspiraţiei, în spaţii libere, accesibile pentru cei interesaţi? Cînd vor putea şi membrii PC să asculte rapoartele liderilor lor cu o halbă de bere în mînă, avînd în faţă chipuri senine, şi nu feţe crispate de ură faţă de duşmani politici?