Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Faza finală a campaniei electorale
|
|
Concurenţii electorali
Campania electorală pentru alegerile parlamentare programate pentru 6 martie a intrat în faza finală. În total Comisia Electorală Centrală (CEC) a înregistrat 23 de concurenţi electorali — 11 formaţiuni şi 12 candidaţi independenţi. Dat fiind faptul că alegerile parlamentare se desfăşoară în baza sistemului electoral proporţional deplin (o ţară o circumscripţie electorală), formaţiunile politice şi candidaţii independenţi for fi introduşi în acelaşi buletin de vot, cetăţenii avînd dreptul la o singură opţiune. Concurenţii electorali pot renunţa la participarea la alegeri cu cel tîrziu 5 zile înainte de data alegerilor.
La alegerile din 6 martie pentru prima oară va fi aplicat pragul electoral succesiv pentru reprezentarea în Parlament. Candidaţii independenţi urmează să acumuleze cel puţin 3% din numărul de voturi valabil exprimate pentru a obţine mandate de deputaţi. Nouă formaţiuni politice înregistrare în calitate de concurenţi electorali urmează să obţină cel puţin 6%, Blocul “Patria-Rodina” (BPR) format din două partide socialiste — 9%, iar Blocul Moldova Democrată (BMD) format din trei formaţiuni — 12% din voturile valabil exprimate pentru a fi reprezentat în Parlament. Distribuirea mandatelor se va face în conformitate cu formula lui Victor d’Hondt.
Desfăşurarea a campaniei
Campania electorală se desfăşoară în două etape. Prima etapă a început o dată cu anunţarea datei alegerilor la 24 decembrie 2004 şi s-a încheiat o dată cu terminarea înregistrării concurenţilor electorali, adică cu 23–30 de zile înaintea de ziua alegerilor. Ea a fost caracterizată printr-un comportament relativ pasiv al formaţiunilor de opoziţie, care au preferat preponderent să conteste comportamentul partidului de guvernămînt, învinuindu-l de abuzuri în mass-media publice, de utilizarea resurselor administrative pentru: a-şi promova imaginea şi oferta electorală; a intimida şi obstrucţiona prin intermediul poliţiei concurenţii electorali din partea opoziţiei, întîlnirile acestora cu alegătorii; a influenţa deciziile instanţelor de judecată în cazul litigiilor cu caracter electoral. Multe din aceste aprecieri s-au regăsit şi în rapoartele de monitorizare ale Coaliţiei 2005, instituite de 152 de ONG-uri din RM.
A doua fază a campaniei electorale a început cu aproximativ 3–4 săptămîni înaintea zilei alegerilor, caracterizîndu-se prin trei factori:
- în conformitate cu articolul 47 al Codului electoral, pentru această perioadă sînt planificate dezbateri publice ale concurenţilor electorali la radio şi televiziune, nefiind admisă reflectarea la televiziune a “vizitelor de lucru” ale candidaţilor deţinători de funcţii publice din partea partidului de guvernămînt. Tocmai “vizitele de lucru” ale guvernanţilor reprezentau principalul instrument de abuz la televiziune prin care aceştia îşi promovau imaginea şi oferta electorală în afara “timpilor de antenă” distribuiţi relativ uniform concurenţilor electorali;
- a început misiunea de observare pe termen lung a OSCE. Dat fiind faptul că şeful statului şi liderul partidului de guvernămînt a promis încă în iulie 2004 că va garanta un proces electoral democratic, iar instituţiile internaţionale şi liderii statelor occidentali au îndemnat şi continuă să îndemne autorităţile moldoveneşti să facă anume acest lucru, autorităţile nu-şi pot permite să continue practicile de pînă la sosirea misiunii OSCE;
- concurenţii electorali din partea opoziţiei s-au activizat substanţial anume în faza finală a campaniei electorale datorită celor doi factori menţionaţi mai sus care le oferă pe o perioadă relativ scurtă condiţii relativ prielnice şi egale pentru o confruntare electorală cu partidul de guvernămînt.
Pentru estimarea potenţialului electoral al concurenţilor pot fi relevanţi trei factori: a) rezultatele ultimelor alegeri din 2003; b) tendinţele desprinse din sondajele de opinie; c) modul în care concurenţii electorali şi-au organizat şi desfăşurat campaniile.
Alegerile din 2003 au fost alegeri locale, avînd specificul de a fi în egală măsură politice şi administrative. În acest sens, pentru estimări sînt relevante rezultatele la nivel raional unde sînt votate listele de partid. În 2003 a fost atestată o descreştere uşoară a rating-ului Partidului Comuniştilor (PC ~ 48%) şi o creştere la fel de uşoară a rating-ului Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD ~ 10%) faţă de rating-urile din 2001. Însă participarea la alegerile locale este de obicei mai mică cu aproximativ 10%, de aceea, fluctuaţia ponderii electorale poate fi explicată şi prin acest factor. Rezultatele alegerilor locale din 2003 ne oferă un punct de reper pentru estimarea potenţialului electoral al Blocului Moldova Democrată (BMD). Formaţiunile constituente ale BMD au acumulat împreună aproximativ 30% din voturi.
Sondajele de opinie efectuate după alegerile din 2003 la comanda Institutului de Politici Publice (IPP) cu o periodicitate de o jumătate de an nu au pus în evidenţă tendinţe de schimbări dramatice ale rating-urilor principalelor formaţiuni politice şi ale liderilor acestora. De aceea, ultima etapă a campaniei electorale în desfăşurare este, fără îndoială, cea mai importantă pentru influenţarea deciziei alegătorilor. De fapt, în afara celor trei formaţiuni menţionate deja ceilalţi 20 de concurenţi pot conta doar pe realizarea unei campanii foarte reuşite care să le permită să depăşească pragurile electorale. Este un lucru extrem de dificil.
Factorii care pot influenţa rezultatele alegerilor
Există un şir de factori care pot influenţa rezultatele alegerilor. Cei menţionaţi mai sus indică faptul că ponderea electorală a PC a atins starea de saturaţie, mai ales că în 2003 PC a utilizat pe larg factorul administrativ care nu a contribuit la ridicarea rating-ului acestei formaţiuni. Dimpotrivă, schimbările substanţiale în promovarea politicilor interne şi externe, a “modernizării formaţiunii”, puteau avea un efect negativ pentru PC, însă acesta a reuşit să intre consolidat în campania electorală, ceea ce este o performanţă incontestabilă.
Dat fiind faptul că PC nu are aliaţi politici cu o anumită pondere electorală şi că “modernizarea formaţiunii” a condus la apariţia “opoziţiei de stînga”, strategia care pare să fi fost adoptată de PC s-a axat pe defăimarea principalilor oponenţi politici, lucru realizat constant prin intermediul mass-media publice, mai ales a audiovizualului, pe parcursul ultimilor ani.
Este dificil de estimat dacă defăimarea oponenţilor i-a adus PC noi aderenţi, însă cu certitudine acest lucru a contribuit cel puţin în mod implicit la dispersarea forţelor opoziţiei. În aceste condiţii, cea mai sigură miză a PC în aceste alegeri poate fi bazată pe repetarea rezultatului mai mult decît satisfăcător din 2001. Atunci din cele 28% de voturi risipite de concurenţii care nu au putut trece pragul electoral PC a primit de pe urma redistribuirii proporţionale 21% şi respectiv 21 de mandate în plus la cele 50 obţinute în mod direct.
În campania curentă numărul de concurenţi electorali este cu patru mai mic, ceea ce nu reprezintă o diminuare semnificativă. Totuşi în competiţie au intrat cu şase formaţiuni politice mai puţin, ceea ce va contribui la micşorarea numărului de voturi pierdute şi redistribuite ulterior. În 2001 segmentelor electorale cărora li se adresa PC li se mai adresau două formaţiuni — Partidul Democrat Agrar şi Mişcarea “Ravnopravie”, care nu erau în relaţii antagoniste cu PC şi care împreună au acumulat doar 2% din voturi. În campania curentă unui segment electoral tradiţional al PC, cetăţenilor rusolingvi, li se adresează trei formaţiuni care sînt în relaţii antagoniste cu PC, contestînd schimbarea vectorului politic al acestuia — din unul declarat proest, în unul declarat proeuropean.
Evident, ultimul factor este o consecinţă a altor factori. În 2001 PC avea suportul autorităţilor Federaţiei Ruse, al liderilor transnistreni şi al Bisericii ortodoxe ruse. În actuala campanie, lucrurile stau exact invers. În primul rînd, Duma de Stat a Federaţiei Ruse nu a găsit nimic mai înţelept decît să recurgă la un şantaj primitiv la adresa RM prin ameninţarea cu introducerea unor sancţiuni economice pe motiv că Preşedintele Voronin nu a semnat Memorandului Kozak de soluţionare a conflictului transnistrean. Chiar dacă această ameninţare este foarte departe de a fi realizată, ea subminează într-o anumită măsură stabilitatea politică din RM şi are un impact negativ asupra poziţiilor PC. În al doilea rînd, şi atitudinea extrem de ostilă a liderilor transnistreani faţă de PC poate avea un impact asupra votului cetăţenilor rusolingvi, votanţi tradiţionali ai PC. În sfîrşit, ierarhii Bisericii Ortodoxe au decis să nu se implice în nici un fel în actuala campanie electorală, deşi anumite feţe bisericeşti au început să publice articole favorabile guvernanţilor în presa de stat.
Cu toate acestea, se pare că PC a calculat posibilele pierderi şi a căutat să le compenseze. Oferta electorală a PC a fost îndreptată mai ales spre pensionari, cea mai masivă şi disciplinată categorie de alegători) faţă de care PC a practicat, de fapt, “psihoterapia politică” prin mărirea pensiilor mizere (anihilată de creşterea preţurilor) şi asigurarea unui cuantum minim de servicii medicale fără plată, lucru pe care guvernările anterioare nu l-au făcut sau nu-l puteau face. În al doilea rînd, PC au avut în obiectiv necesităţile populaţiei rurale (gazificarea, tehnologizarea lucrărilor agricole), care o depăşeşte pe cea urbană. Aceştia ar putea fi nişte factori compensatori semnificativi.
Un alt factor extrem de important este cel al “schimbării” produse recent în urma alegerilor din România şi Ucraina. El ar putea fi unul mobilizator şi pentru RM. Acest lucru a fost sesizat imediat de către PPCD care prin adoptarea culorii oranj, simbol al schimbării în cele două ţări vecine, în calitate de culoare electorală a formaţiunii respective a transmis mesaje foarte clare guvernării. Liderul PPCD Iurie Roşca a afirmat recent într-un interviu pentru oficiosul “Nezavisimai Moldova” că revoluţia oranj nu este iminentă în RM, însă dacă alegerile vor fi fraudate, atunci riposta se va face simţită.
Faptul că şeful statului şi liderul fracţiunii parlamentare ai PC au organizat conferinţe de presă în cadrul cărora s-au referit în termeni persiflanţi la eventuala “revoluţie de popuşoi” denotă că oricum această perspectivă deranjează. Nervozitatea liderilor PC a ieşit în evidenţă mai ales datorită faptului că au atacat “Coaliţia 2005”, o comunitate de ONG-uri susţinută financiar de către fundaţii occidentale pentru monitorizează procesul electoral, pe motiv că ar fi părtinitoare în favoarea BMD şi a liderilor separatişti transnistreni. Concluzia ciudată a liderilor PC nu s-a bazat pe contestarea fraudelor comise de PC care sînt fixate în rapoartele de monitorizare, ci pe pretinsa lipsă a elucidării şi a fraudelor electorale comise de formaţiunile de opoziţie. În consecinţă, PC a primit un răspuns prompt din partea ambasadelor occidentale şi a instituţiilor internaţionale acreditate în RM, trebuind să se resemneze, lucru care vorbeşte implicit despre multe lucruri.
Evident, atacul la adresa Coaliţiei 2005 poate fi motivat de faptul că rapoartele acesteia ar putea fi invocate de către opoziţie pentru justificarea eventualelor proteste postelectorale. Curiozitatea constă în faptul că PC învinuieşte “Coaliţia 2005” de partizanat în favoarea BMD, iar protestele ar urma să fie organizate de PPCD, forţe politice care, potrivit presei guvernamentale, se duşmănesc şi niciodată nu vor putea acţiona şi protesta de comun acord.
Astfel, se poate constata că există un şir de factori care pot avea un impact neaşteptat. Cert este că evitarea comiterii fraudelor este cel mai indicat remediu împotriva unei eventuale instabilităţi.