Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Forumul Comunităţii Opţiunii Democratice
|
|
Un eveniment de referinţă sau o nouă iniţiativă sortită eşecului
Republica Moldova a participat la constituirea Comunităţii Opţiunii Democratice (COD) şi a semnat declaraţia adoptată în finalul Forumului care şi-a ţinut lucrările pe 2 decembrie la Kiev (Ucraina). Ţara noastră, reprezentată de Preşedintele Republicii, s-a alăturat Ucrainei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, României, Macedoniei, Sloveniei şi Georgiei, cele nouă ţări convenind la stabilirea cooperării pentru dezvoltare şi consolidare a democraţiei. Declaraţia semnată prevede colaborarea ţărilor semnatare cu instituţii şi organizaţii internaţionale, reprezentanţii guvernelor şi ai societăţii civile în scopul coordonării susţinerii noilor democraţii. La lucrările forului au participat reprezentanţi din 23 de state, susţinerea plenară a scopurilor trasate fiind declarată în mod special de către reprezentantul SUA, în persoana adjunctul Secretarului de Stat. Mass-media, politologi ruşi şi unii reprezentanţi ai oficialităţilor de la Moscova au apreciat constituirea Comunităţii respective drept o încercare de influenţare a politicii Federaţiei Ruse în regiune.
De ce Rusia nu participă la COD?
Reacţiile presei ruse faţă de COD au fost moderate. Cauza rezidă în faptul că iniţiatorii Forumului COD, preşedinţii Ucrainei şi Georgiei, au avut grijă să invite Rusia să coparticipe. Este problema Rusiei că a refuzat oferta, precum şi de ce a procedat în acest mod. Vorba e că liderii revoluţiilor cromatice din Ucraina şi Georgia au dezvoltat o iniţiativă pe care Rusia n-o poate dezaproba în principiu.
Iniţial, ideea “opţiunii democratice”, lansată în 1999 de liderii a 9 state a fost preluată şi dezvoltată în cadrul unei conferinţe ce şi-a ţinut lucrările la Varşovia în perioada 26–27 iunie. La for au participat membri ai guvernelor din 106 state, inclusiv celor care au constituit la 2 decembrie COD şi Rusia. În finalul summit-ului a fost adoptată o Declaraţie comună referitoare la angajamentul statelor semnatare de a susţine principiile democratice şi de a-şi acorda suportul necesar în acest scop. Principiile Declaraţiei de la Varşovia au fost dezvoltate în baza unui Plan de Acţiuni dezbătut şi adoptat în perioada 10–12 noiembrie 2002 la cea de a doua conferinţă de la Seul a guvernelor semnatare a “opţiunii democratice”. Astfel, ideea “opţiunii democratice” a devenit una de referinţă în cadrul ONU şi chiar în procesul de reformare a acestei organizaţii. Important este şi faptul că Planul de la Seul prevedea constituirea forurilor regionale ale “opţiunii democratice”.
Implicarea directă a Rusiei în procesul electoral din Ucraina din toamna anului 2004 şi susţinerea făţişă a republicilor separatiste din Georgia i-a făcut pe liderii celor două state să lanseze la începutul anului 2005, de Crăciun, iniţiativa Carpatiană, care pe parcursul anului 2005 a fost dezvoltată, luîndu-se în consideraţie ideile anterioare, inclusiv cele lansate încă la începutul anilor ’90, pînă la instaurarea regimului Lucaşenco, de către liderii Frontului Popular din Belarusi de a “stăvili ambiţiile imperiale ale Rusiei în regiunea bazinului Mării Baltice”, a cooperării în bazinul Mării Negre, GUAM etc., să lanseze ideea instituirii COD, care să formeze un lanţ al “opţiunilor democratice” care să unească statele din bazinele celor trei mări. Ideea propriu-zisă a fost lansată la 13 august 2005, în cadrul întîlnirii preşedinţilor Saakaşvili şi Iuşcenco de la Borjomi. Ea a fost discutată în cadrul ultimului summit CSI de la Kazani, desfăşurat cu două săptămîni mai tărziu, autorităţile ruse fiind nevoite, dacă să nu salute ideea, atunci cel puţin să se abţină de a o critica. Într-adevăr, ce obiecţii ar fi putut avea Rusia, semnatară a Declaraţiei “opţiunii democratice” de la Varşovia, împotriva unei iniţiative care dezvoltă principiile acesteia.
Dacă examinăm agenda recentului forum COD de la Kiev, putem lesne înţelege de ce Rusia nu a acceptat să participe. Evident, Rusia s-ar fi simţit incomod să semneze o declaraţie finală în care pe lîngă angajamentele de a respecta normele democratice, drepturile omului, combaterea corupţiei, crimei organizate, spălării banilor, terorismului şi a traficului cu fiinţe umane etc. figurează şi angajamente referitoare la combaterea separatismului, susţinerea dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale, independenţa mass-media. Aceste angajamente ar veni în contradicţie vădită cu politicile promovate de Rusia în vederea subordonării totale a mass-media (ultimul scandal fiind cel de la REN TV), a ONG-urilor (noul proiect de lege criticat de comunitatea internaţională, crearea GONG-urilor, precum “Наши”, “Идущие вместе” etc.), dar mai ales cu susţinerea ostentativă a regimurilor separatiste din Moldova şi Georgia. Într-adevăr, cum ar fi putut Rusia susţine COD, dacă administraţia Preşedintelui Putin, prin oficialii acesteia a lansat proiecte de instituire şi finanţare a aşa-zisei “Corporaţii Prorîv” cu filiale în Transnistria, Crimea, Abhazia, Osetia de Sud? Mai mult, administraţia Preşedinţiei ruse organizează, începînd cu vara anului curent, în mod regulat, foruri de suport a separatismului, menirea cărora este să acrediteze ideea eventualei recunoaşteri a acestora.
Interese Republicii Moldova în COD
Iniţiatorii COD au specificat din start că forul nu este îndreptat împotriva terţelor state, reprezintînd doar un cadru menit să asigure buna înţelegere a guvernelor şi a organizaţiilor nonguvernamentale din ţările respective, în baza principiilor generale ale ONU şi a eventualului suport din partea OSCE, Consiliul Europei, Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, pentru Republica Moldova, care şi-a asumat obligaţiuni faţă de Consiliului Europei, are un Plan de Acţiuni comun cu UE prezintă interes major doar eventualul suport în soluţionarea problemei separatismului transnsitrean, care depinde tocmai de comportamentul Ucrainei. Autorităţile moldoveneşti mai insistă pe lîngă UE “să încurajeze Ucraina în respectarea protocolului vamal din 2003”, care prevede obligativitatea exportului de mărfuri peste frontiera ucraineană doar în baza ştampilelor vamale moldoveneşti, însă autorităţile ucrainene nu l-a pus în practică până în prezent. Cîdt de eficient ar părea COD dacă Ucraina şi-ar onora aceste obligaţiuni?
Cît priveşte cooperarea economică, COD nu poate oferi nimic Republicii Moldova. Preşedintele Vladimir Voronin a propus “unirea pieţelor” statelor COD. În această ordine de idei Preşedintele ucrainean Victor Iuşcemco a invitat statele COD interesate de probleme economice să adere la GUAM, din care Moldova face parte, şi reanimarea căruia în primăvara anului curent, tocmai avea menirea să asigure securitatea energetică a statelor membre. De atunci, lucrurile au evoluat de o manieră dezastruoasă. S-a dovedit că Rusia are contracte cu Turkmenistan şi Uzbekistan în baza cărora gazul extras de acestea este cumpărat pe mulţi ani înainte şi exportat exclusiv prin gazoductele ruseşti. SUA şi-a exprimat nemulţumirea în privinţa unor eventuale posibilităţi de export a imenselor resurse energetice din Uran spre Europa prin coridorul GUAM. Singurul exportator din GUAM, Azerbaidjanul, care are ieşire la Marea Caspică şi hotare cu Iranul, nici nu a dorit să adere la COD, la fel ca şi Polonia, care trebuia să devină unul din pilonii de bază a acesteia. Probabil, din considerente de ordin energetic şi din dorinţa de a evita antagonizarea de mai departe a Rusiei, care prin politica sa energetică ameninţă să falimenteze unele state ale COD. Politica de “monetizarea a relaţiilor” cu statele CSI, proclamată de Rusia ar însemna în noua conjunctură dubla pedepsire a “statelor neloiale” pe teritoriul cărora susţine separatismul, ameninţîndu-le să le ia teritoriile respective, recunoscîndu-le independenţa, şi să le vîndă resurse energetice la “preţuri mondiale”.
În sfîrşit, ideea Preşedintelui Voronin de a institui o Adunare Parlamentară a COD care, deopotrivă cu “unirea pieţelor şi resurselor umanitare” să constituie o adaptare practică a ţărilor noastre în perspectiva unei eventuale intrări în UE, şi o modalitate de a identifica o variantă destoinică de dezvoltare în cazul în care această intrare pentru unele ţări va fi amînată pentru o perspectivă mai îndelungată, sună destul de vag. Oricum, lucrurile se pot clarifica după preconizatele forumuri regionale ale COD, programate să se desfăşoare anul viitor la Vilnus, Bucureşti şi Tbilisi.