Monitoring→Politica→Comentarii

---

La summit-ul CSI din august 2005 de la Kazani, anul următor — 2006, a fost proclamat “anul CSI”. Motivul — în decembrie 2006 se împlinesc 15 ani de la crearea structurii respective. Cu toate acestea, desfăşurarea principalelor evenimente politice în ultimii 2–3 ani şi în prima jumătate a lui 2006, cu implicarea statelor CSI, nu prevesteşte nimic bun acestei organizaţii. Recentul summit de la Vilnus din 4–5 mai a.c., la care au participat şi cîteva state CSI, asociate în GUAM, preconizatul summit GUAM de la Kiev, programat pentru 22 mai a.c., precum şi summitul G8 din iulie de la Sankt Peterburg au pe agendă, într-un fel sau altul, problema relaţiilor Rusiei cu statele CSI, fie că acestea fac parte din GUAM, fie că este vorba despre Uniunea Rusia-Belarus. Evenimentele menţionate par să se înscrie într-un context politic cu implicaţii majore pentru Operaţiunea “Succesorul 2008”.

“Divorţul civilizat”

Afirmaţia Preşedintelui rus, Vladimir Putin, făcută în cadrul vizitei sale de lucru în Armenia, din martie 2005, precum că “Uniunea Europeană a fost concepută ca o structură integratoare, iar CSI-ul, dimpotrivă, ca o structură de divorţ civilizat a fostelor republici sovietice”, a fost interpretată drept o anunţare deliberată a intenţiei de izbăvire de CSI. O jumătate de an mai tîrziu, în cadrul summit-ului de la Kazani, Preşedintele Putin a reiterat funcţia CSI de asigurare a “divorţului civilizat”. În acest sens, hotărîrea referitoare la anunţarea anului 2006 drept “an al CSI” a fost primită ca o glumă de un rafinament deosebit, mai cu seamă că afirmaţia Preşedintelui rus a fost explicată de politologii semioficiali ai Kremlinului în sensul că “divorţul civilizat” va începe cu “monetizarea” relaţiilor economice din cadrul CSI. Este adevărat, că la summit-ul neformal al CSI din 8 mai 2005, Preşedintele Putin s-a pronunţat în favoarea păstrării “dimensiunii umanitare a CSI”, în sensul păstrării rolului limbii ruse în fostul spaţiu sovietic şi a menţinerii relaţiilor cu veteranii de război.

Autorităţile ruse s-au ţinut de cuvînt, începutul lui 2006 ca “Anul CSI”, a intrat în istorie prin intermediul canalelor TV ruseşti care demonstrau cum reprezentanţii de prin rang al GAZPROM-ului încep procedura de impunere explicită a “monetizării” relaţiilor economice şi pe cea implicită de “divorţ civilizat”. Evenimentul a avut un impact extraordinar, prevestind iminenţa declanşării altor evenimente la fel de şocante, care se rezumă la instituirea unor adevărate blocade economice în relaţiile cu Republica Moldova şi Georgia, parţial Ucraina. Ultima a fost atrasă mai pronunţat în “dimensiunea umanitară a CSI” prin susţinerea de către mediile ruseşti a acţiunilor administraţiilor regionale din sud-estul ţării, unde a fost declanşat valul de oficializare a limbii ruse. Mai mult, propagandiştii de la canalele TV ruseşti au raportat chiar despre “găsirea” puşcăriilor secrete ale CIA pe teritoriul Ucrainei. Nu merită să ne oprim aici asupra detaliilor, ele sînt bine cunoscute.

Din cele expuse se vede că anunţatul “divorţ civilizat” a prins, de fapt, contururile unei “izgoniri” din CSI. Dar asta în aparenţă, fiindcă, de fapt, se urmăreşte tocmai contrariul. Susţinerea ostentativă a separatismului în Moldova şi Georgia, dar mai ales recentele dispoziţii ale Preşedintelui Putin de “a stopa subsidierea economiei Republicii Belarus” (se are în vedere ridicarea preţurilor de livrare a gazelor naturale de aproximativ trei ori) dacă acest “cel mai fidel partener al Rusiei” nu va accepta o integrare imediată cu Rusia, în condiţiile impuse de acesta, doar confirmă faptul că “divorţul civilizat”, camuflat ca o “izgonire” din CSI, are drept scop final nu despărţirea definitivă de fostele republici sovietice, ci doar una provizorie, însoţită eventual de o destabilizare politică şi de o înrăutăţire dramatică a situaţiei social-economice, după care revenirea la ideea integrării cu Rusia să pară salvatoare pentru statele “izgonite”. Evident, acesta după izbăvirea de liderii statelor CSI care “au stricat relaţiile cu Rusia”. Dacă n-ar fi aşa, demnitari ai administraţiei de la Kremlin n-ar figura printre oaspeţii celor două congrese ale gastarbaiterilor moldoveni de la Moscova. De fapt, este vorba despre o formulă veche, pe care a folosit-o şi Lenin, afirmînd că “pentru a ne uni trebuie la început să ne despărţim” (для того чтобы объединиться, нужно вначале размежеваться).

Ceea ce contează în această situaţie, este să se ia în consideraţie că, de obicei, atunci cînd apar conflicte şi certuri periculoase între membrii unei comunităţi, se presupune necondiţionat că principala vină pentru acestea o poartă cel mai puternic şi mai deştept. Nimeni nu se îndoieşte cine e cel mai puternic şi mai deştept membru al CSI, — evident că Rusia e. Probabil, anume în acest sens au fost apreciate “capacităţilor analitice excepţionale ale lui Vladimir Vladimirovici” de către Preşedintele moldovean Vladimir Voronin. De fapt, în aprecierile sale, Preşedintele Voronin nu este tocmai exact, — “capacităţi analitice excepţionale” are instituţia care l-a educat pe Vladimir Vladimirovici.

De ce tocmai acum a venit vremea “divorţului civilizat”?

Un răspuns la această întrebare ar fi că spre sfîrşitul celui de al doilea mandat prezidenţial al lui Vladimir Putin se urmăreşte crearea condiţiilor favorabile pentru realizarea operaţiunii “Succesorul 2008”. Clarificarea relaţiilor în cadrul CSI pînă la transferul puterii succesorului pare a fi de o importanţă majoră în acest sens.

Să nu uităm şi despre necesitatea asigurării unei funcţii pe potrivă celui care transmite “moştenirea”. Ar fi o nebunie să crezi că un rating de încredere de aproximativ 70% poate fi disipat fără vreun rost după “transferul de autoritate” către succesor. Deocamdată, se presupune că postul de preşedinte al Uniunii Rusia-Belarus ar fi unul pe potriva Preşedintelui Putin. Într-adevăr, asta ar explica recentele presiuni economice asupra Belarusului, cel mai fidel partener al Rusiei. Dar nu trebui să uităm nici de modestia proverbială a lui Putin, care s-ar putea să fie copleşit de farmecul discreţiei Marelui Deng Xiaoping. Problema e că rolul Marelui Deng poate fi jucat doar într-un sistem de anumit tip, foarte bine închegat şi pus la punct. O altă problemă e că Marele Deng a împins China cu mare precauţie într-o anumită direcţie, Putin împinge Rusiia în cu totul altă direcţie. Ceva s-a făcut în acest sens, dar mai e mult de făcut şi a rămas foarte puţin timp pînă în martie 2008. Din aceste considerente, oricît de speculative ar părea aceste presupuneri, ele nu par să fie lipsite de sens.

Deocamdată, Preşedintele Putin a lăsat să se înţeleagă că nu-şi poate permite să urmeze exemplele regimurilor autoritare din Asia Centrală, Belarus şi a unui oarecare Smirnov dintr-o oarecare autoproclamată Transnistrie, de extindere a numărului de mandate prezidenţiale prin modificarea constituţiei. Presa internaţională a constatat că asta nu arată bine pentru foarte multe pretenţii ale Rusiei, inclusiv pentru cea de membru a G8. Deci, nu pare să existe alternativă unei “succesiuni controlate”, de natură ca, spre exemplu, “tovarăşului Volk” (Lupul) de la Washington să-i revină în calitate de succesor în realizarea “parteneriatului strategic” tovarăşul Medvedev (Ursul) de la Moscova. Preşedintele Putin a făcut deja declaraţii în aceste sens, confirmînd valabilitatea ipotezei eventualului transfer de autoritate către o persoană în care să aibă încredere^[1].

Problema “succesiunii controlate” este însă strîns legată de calitatea “moştenirii”. Însăşi Preşedintele Putin este un succesor al fostului Preşedinte Boris Elţin, succesor care, iniţial, părea a fi “controlabil” din partea cercurilor oligarhice apropiate “familiei” Preşedintelui Elţin, care l-au identificat şi promovat, dar care ulterior nu l-au putut menţine sub control. Nu încape îndoială, ieşirea de sub control s-a datorat moştenirii pe care i-a lăsat-o Elţin lui Putin în schimbul asigurării imunităţii. Prea gravă a fost acea moştenire ca să nu provoace revolta “patrioţilor”, dar mai ales, a celor cu “inimile fierbinţi, capurile reci şi mîinile curate” — singurii, cuvîntul de onoare ofiţerească al cărora putea garanta imunitatea lui Elţin în schimbul transferului puterii. Din aceste considerente, este important a înţelege ce “moştenire” îi va lăsa Preşedintele Putin succesorului său pentru ca acesta, sub o eventuală povoară a circumstanţelor, să nu scape controlului. Dar, mai cu seamă, este important a înţelege ce impact poate avea această “moştenire” asupra relaţiilor şi sorţii CSI.

Moştenirea lui Putin

Moştenirea pe care va lăsa-o Preşedintele Putin succesorului său pare a fi impunătoare:

1. o veritabilă “verticală a puterii de stat”, instaurată în locul unui regim voluntarist, care însă nu a descurajat în nici un fel corupţia, ba dimpotrivă, a alimentat-o. Era şi logic să fie aşa, în virtutea construcţiei sale, orice verticală a puterii generează trafic de influenţă şi deci corupţie;
2. un capitalism “corporatist de stat”, instaurat în locul unui capitalism oligarhic care, practic, nu a contribuit la creşterea ponderii critice a bisunesului mic şi mijlociu, ca premisă indispensabilă pentru stabilitate politico-economică naturală. În recenta sa adresare către Adunarea Federală a Rusiei, Putin a recunoscut de fapt înapoierea tehnologică a Rusiei, afirmînd că transformarea rublei ruseşti într-o monedă liber convertibilă ar trebui să se producă prin intermediul instituirii unei burse de mărfuri în cadrul căreia să se comercializeze produse ruseşti: “gaze, petrol şi altele”. Farmecul discreţii lui Putin nu i-a permis acestuia să deschidă parantezele şi să spună ce avea în vedere la capitolul “altele”, evident, în afară de armament şi alte materii prime;
3. o stabilitate politico-economică specifică, bazată pe funcţionarea un corp de înalţi demnitari publici care sînt în acelaşi timp şi administratori ai celor mai importante companii cu capital de stat şi care controlează fluxuri imense, de miliarde de dolari. Aceştia, cu careva excepţii, fac parte din tagma celor cu “inimile fierbinţi, capurile reci şi mîinile curate”. Pînă la preşedinţia lui Putin ei îşi iubeau şi serveau Patria în virtutea “specificului profesiei” şi a jurămîntului, dar de curînd, ei sînt motivaţi să-o iubească mult mai mult, asta după ce li s-a încredinţat controlul şi gestionarea fluxurilor de miliarde de dolari. Principala caracteristică a acestora este că ei ştiu tehnologiile pentru a-şi demonstra utilitatea permanentă, că sînt de neînlocuit, sugerînd prin comportamentul lor că plecarea lor ar echivala cu o catastrofă. Ei asigură controlul atît asupra organizaţiilor xenofobe, cît şi asupra celor “umanist-progresiste” care protestează împotriva primelor. Astfel, după atacurile asupra sinagogilor, după uciderea oamenilor pe criterii rasiale şi etnice, intervin cei care protestează cu vehemenţă. Ei ştiu cum să facă ca mecanismul de funcţionare să fie strict controlat şi asigurat propagandistic;
4. o maşinărie propagandistică imensă, care a înlocuit un mediu informaţional defectuos dar totuşi pluralist;
5. un sistem de partide politice de orientare exclusiv patriotică care, în afara partidul puterii “Edinnaya Rossia”, mai conţine alte partide naţionaliste, agreate şi controlate, precum LDPR, “Narodnaya Volea” (recentul substituent al formaţiunii şovine “Rodina”) etc, care a eliminat sistemul de partide anterior în care o pondere concurenţială o aveau comuniştii, liberalii şi cîteva partide de orientare liberală şi social-liberală;
6. o nouă mitologie^[2] despre rolul “exclusiv” al Marii Rusii, care substituie istoriografia. Decorarea de către Preşedintele Vladimir Putin a vice-preşedinţilor Dumei de Stat: liderului LDPR Vladimir Jirinovski şi a liderului “Narodnaya Volea” Serghei Baburin cu cele mai înalte distincţii de stat: “Pentru Merite faţă de Patrie” şi respectiv “Ordinul Prieteniei”, sînt nişte semnale cît se poate de elocvente. Jirinovski, spre exemplu, nu oboseşte să se laude că după venirea lui Putin la putere acesta, de fapt, îi implementează ideile politice. Era şi logic ca Putin să-l decoreze pentru asta. Şi Serghei Baburin nu a ezitat să dea explicaţii publice pentru ce fel de relaţii de “prietenie” a fost decorat, punînd în evidenţă faptul că în spaţiul CSI aceasta se referă la Abhazia şi Transnistria, “acolo unde trebuie apărate interesele Rusiei” . Astfel, mişcările de sorginte jirino-baburiană, considerate anterior marginale, au fost recunoscute şi înalt apreciate şi înobilate de statul rus. Aceste distincţii vor avea un efect mobilizator pentru alţi politicieni ruşi de aceiaşi orientare. Spre exemplu, vice-preşedintele comitetului pentru politică externă a Dumei de Stat, Natalia Narociţkaya, unul din liderii “Rodina”, afirmă fără jenă că a venit timpul “adunării pămînturilor ruseşti” şi dă explicaţii publice de ce Stalin este mai bun ca Lenin — în urmă celui de al doilea război mondial Stalin a reuşit să aducă hotarele URSS la limitele fostului imperiu rus. Partea oarecum jenantă a acestui gen de patriotism este că generează victime omeneşti. Curios, dar în luna aprilie a.c., exact în perioada desfăşurării celui de al X-lea Sobor al Poporului Rus, cînd Biserica Ortodoxă Rusă lansa “o nouă concepţie a drepturilor omului”, deosebită de cea “Occidentală” şi ceva înainte de decorarea^[3] lui Jironovski şi Baburin, skin-ii ruşi (numărul lor este estimat a fi ~ 50 mii) au ucis mai mulţi oameni din motive de ură etnică şi rasială.

Evident, o astfel de “moştenire” doar confirmă supoziţia că ea trebuie transmisă nu oricui în baza unor “alegeri libere şi corecte”, ci doar cui se cuvine “în bază meritelor” şi a încrederii personale a celui care va face transferul. În aceste circumstanţe, pare puţin probabil, ca statele “izgonite” din CSI să fie entuziasmate de o eventuală revenire pe o noua orbită de influenţă a Rusiei.

Concluzii

1. Presiunile politice şi blocajul economic la care sînt supuse unele state din CSI, inclusiv Republica Moldova, vor avea un impact extrem de negativ, care se va face remarcat peste cîteva luni de zile. Totuşi, în cazul Republicii Moldova “izgonirea” din CSI nu trebuie tratată ca ceva asemănător cu “izgonirea din Rai”, ei i s-au deschis şi urmează încă să i se deschidă cîteva supape de ordin economico-financiar şi politic: restabilirea relaţiilor cu FMI; reeşalonarea datoriilor externe de către Clubul de la Paris; acceptarea în calitate de membru cu drepturi depline în Procesul de Cooperare din Europa de Sud-Est; perspectiva semnării unui Acord de Preferinţe Comerciale Autonome în relaţiile cu UE; preconizata aderare la CEFTA. Este important ca Republica Moldova să ştie cum să beneficieze de aceste oportunităţi, pentru a minimiza efectele negative ale “izgonirii” din CSI. În acest sens, democratizarea internă rămîne un imperativ indispensabil, care condiţionează orice gen de perspective pro-europene;
2. Consolidarea GUAM, prevăzută să se producă la summit-ul de la Kiev, programat pentru 22–23 mai a.c., este cît se poate de binevenită. Pentru a-şi apăra interesele de “moştenirea” preşedintelui Putin, statele GUAM trebuie să-şi coordoneze foarte minuţios acţiunile pentru a răspunde consolidat sfidărilor menţionate. Spre exemplu, pare a fi inoportună vehicularea necoordonată a problemei părăsirii CSI-ului de către Georgia şi Ucraina. Această problemă trebuie analizată sub toate aspectele, cu calcularea consecinţelor de ordin politic şi economic, a eventualului sprijin al altor state şi organizaţii internaţionale. Deşi restabilirea bunelor relaţii cu Rusia trebuie să rămînă un obiectiv de importanţă majoră, totuşi “izgonirea” din CSI trebuie influenţată de manieră să producă efecte neaşteptate pentru Rusia, care a iniţiat-o. Astfel, “izgonirea” pe rînd a statelor CSI trebuie inversată într-o evadare colectivă, lucru care ar trebui făcut, aproximativ peste un an, la mijlocul lui 2007, şi prilejuit exact la începutul pregătirilor “transferului de autoritate” de la Preşedintele Vladimir Putin către eventualul succesor. Acesta ar fi un răspuns “asimetric”, dar adecvat şi legitim la acţiunile Rusiei. Dacă lucrurile vor ajunge pînă acolo, ieşirea de comun acord din CSI va fi cea mai elocventă dovadă a politicilor externe falimentare ale Preşedintelui Putin, care a declarat “divorţul civilizat”, dar a promovat, de fapt, politica “izgonirii” din CSI. La constatarea acestui faliment vor trebui să reacţioneze în toată splendoarea lor cercurile “jirino-baburiene” şi altele încă mai obscure, pentru a demonstra că înaltele decoraţii statale pentru “merite şi prietenie” au fost într-adevăr meritate. Caracterul eventualelor reacţii ar putea motiva opinia publică din Rusia să examineze cu atenţie “moştenirea” Preşedintelui Putin şi eventual să decidă la alegerile din martie 2008 dacă au nevoie de o astfel de succesiune sau de o alternativă pentru acesta;
3. Formaţiunile politice din Republica Moldova ar trebui, probabil, să diminueze intensitatea altercaţiilor legate de “votul din 4 aprilie” pentru a se concentra pe trasarea liniilor de demarcaţie în sistemul de coordonate pro-, contra- NATO, lucru care, cel puţin, ar corela cu tendinţele din alte state GUAM.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet