Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Comentarii

Cei trei piloni avariaţi

|versiune pentru tipar||
Sergiu Grosu / 15 septembrie 2006
ADEPT logo

Subminarea celui de al treilea pilon

S-a scurs jumătate din termenul prevăzut pentru implementarea Planului de Acţiuni Uniunea Europeană — Republica Moldova (PAUERM). Estimările cvazi-unanime ale experţilor locali şi internaţionali se reduc la constatarea faptului că la nivel de adoptare a actelor normative lucrurile par să aibă o alură în direcţia cuvenită, în aceleaşi timp consecinţele pozitive de ordin practic nu se manifestă în nici un fel, sau dimpotrivă — se profilează fenomene contrare aşteptărilor. Cel mai recent exemplu, cu efect de rezonanţă internă şi internaţională, este modalitatea de arestare a directorului de vînzări al postului privat de televiziune PRO TV pentru presupusă luare de mită, prins “în flagrant”. Cazul reprezintă un mare interes în sine — cade inculpatul şi faptele care i se încriminează, sub incidenţa articolului 333 (2) al Codului penal?; — de ce a fost împiedicată realizarea plenară a dreptului la apărare?; — de ce era necesară arestarea şi deţinerea într-un izolator dificil de identificat? Pe de altă parte, cazul este interesant şi pentru potenţialul impact pe care îl comportă.

Relaţiile specifice ale actualelor autorităţi moldoveneşti cu mass-media au deja o istorie destul de sumbră, dacă ne amintim de cazurile — “Accente”, “Moldavskie Vedomosti”, “Timpul”, “Euro TV”, “Antena C”, “ORT v Moldove”, operaţiunea “specială” de evacuare a ziariştilor protestatari de la “Teleradio-Moldova” în 2004, etc. Că la acest capitol lucrurile stau prost ne-o demonstrează şi tradiţia adresării scrisorilor deschise, semnate de comun acord de către ambasadorii ţărilor UE, SUA şi a instituţiilor democratice internaţionale în suportul ziariştilor moldoveni şi cu îndemnuri autorităţilor să respecte libertatea de exprimare şi a mass-media. Anume această istorie, a relaţiilor autorităţilor cu mass-media, şi-a lăsat amprenta asupra reacţiei opiniei publice la noul caz — PRO TV. Ultimul pune în evidenţă faptul că unor instituţii de ocrotire a normelor de drept din Republica Moldova nu le pasă ce efecte colaterale pot avea acţiunile lor (intervenţia misiunii OSCE confirmă această presupunere).

În acest sens, este interesant contextul în care s-a produs evenimentul: a) imediat după dezbaterea în cadrul unei conferinţe internaţionale, cu participarea Prim-ministrului, Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, altor înalţi demnitari şi a reprezentanţilor instituţiilor europene, a realizărilor reformei juridice şi de drept în Republica Moldova în perioada independenţei; b) în perioada cînd la Chişinău se desfăşura Seminarul internaţional “Moldova şi Estul Europei: Reformă, Integrare, Soluţionarea Conflictelor, Cooperare Regională”; c) în timpul cînd ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene participa la Berlin la o conferinţă internaţionala, făcînd un efort, demn de tot suportul, pentru a convinge influentul auditoriu despre insuficienţa Politicii Europene de Vecinătate (PEV) pentru aspiraţiile europene ale Republici Moldova.

În situaţia cînd autorităţile moldoveneşti afirmă cu diferite ocazii că integrarea europeană este scop strategic al Republicii Moldova, ele trebuie să se aştepte că partenerii europeni vor privi orice invocare a pretenţiilor pro-europene prin prisma construcţiei bazate pe cei trei piloni ai UE: economie şi politici sociale; politică externă şi securitate comună; justiţie şi afaceri interne, aşa cum prevede Tratatului de la Maastricht în 1992. Să vedem, deci, ce semnale a primit UE de la Republica Moldova doar în ultima lună, prin prisma construcţiei bazate pe cei trei piloni europeni:

  1. economie şi politici sociale. S-a confirmat, în baza unor documente, că şi după aproape trei ani de implementare a Strategiei privind Creşterea Economică şi Combaterea Sărăciei (SCERS), — Republica Moldova rămîne cea mai săracă ţară din Europa. Într-adevăr, publicarea datelor privind proprietăţile şi veniturilor demnitarilor induce legitima întrebare — dacă ei sînt cei mai săraci din Europa, atunci cît de săraci trebuie să fie simplii cetăţeni? Ce e cu economia şi politica socială din Republici Moldova daca înalţii funcţionari au averi, unii după zeci de ani de aflare în posturi de conducere, de doar cîteva mii de dolari? În această situaţie, degeaba se afirmă că Republica Moldova ar avea răuvoitori care o stigmatizează drept cea mai săracă ţară din Europa;
  2. politică externă şi securitate. Chiar dacă UE se implică tot mai activ în soluţionarea conflictului transnistrean, desfăşurarea referendumului de alipire la Rusia în raioanele din stînga Nistrului demonstrează cît de acută este problema respectivă şi în ce direcţie evoluează ea;
  3. justiţie şi afaceri interne. Este exact domeniul unde nu poate fi invocată imixtiunea terţelor state şi a adversităţilor istorice. Se pare că şi faţă de acest pilon european, singurul pe care Republica Moldova ar putea să-şi axeze de sine stătător politicile pentru a cîştiga încrederea UE că este angajată pe calea cea bună, se acţionează subversiv, inclusiv prin modalitatea pornirii cazului PRO TV. Acest lucru chiar impune o succintă analiză a stării de lucruri din domeniul justiţiei şi afacerilor interne.

Restanţe şi priorităţi în domeniul justiţiei şi afacerilor interne

Conferinţa “Mersul Reformei Judiciare în Republica Moldova. Realizări, probleme, perspective” desfăşurată recent la Chişinău în cadrul Programului Comun al Comisiei Europene şi Consiliului Europei pentru Republica Moldova, a constituit prilej de totaluri şi evidenţiere a rezultatelor acestei reforme, estimate şi prin prisma implementării PAUERM, domeniul justiţiei fiind una din priorităţile Planului.

O caracteristică destul de interesantă a situaţiei a prezentat o persoană publică, actualmente din afara sistemului, dar care îl cunoaşte foarte bine, iar datorită statutului său prezent, are acces la diverse informaţii şi chiar trebuie să analizeze profesionist problemele relevante. Astfel, Secretarul Consiliului Suprem de Securitate Ion Morei, ex procuror şi ex-ministru al Justiţiei, a declarat recent presei că “sistemul judecătoresc mai are încă multe de făcut pentru a recăpăta încrederea societăţii … mai este încă mult de muncit asupra instruirii juridice începînd de la marii demnitari şi terminînd cu cei mai mici, în mentalitatea cărora nu este imprimat respectul faţă de lege.”[1].

Se atestă anumite evoluţii în domeniul de referinţă, s-a menţionat mai sus că acestea vizează în principal modificarea legislaţiei, dar constatăm că la capitolul implementare instituţională şi practică, lucrurile evoluează cu greu, mai multe probleme rămîn nesoluţionate. Cele mai stringente restanţe şi priorităţi imediate ţin de:

Concluzii

Recenta propunere a UE către Ucraina privind elaborarea unui nou document care ar substitui Acordul de Parteneriat şi Cooperare şi care ar sta la baza viitoarelor relaţii bilaterale, ne sugerează că foarte curînd şi Republicii Moldova i se va propune ceva similar. Ar fi regretabil, dacă noua ofertă, chiar şi una marcată de abordări standarde, ar pune accentul pe “starea avariată” a pilonilor integrării europene. A rămas foarte puţin timp pentru “reparaţii”, totuşi, este extrem de important să se facă eforturi reale, pentru ca deja în timpul cel mai apropiat:

  1. demnitarii să-şi declare valorile reale ale proprietăţilor şi veniturilor, încercînd măcar în acest mod să spulbere faima Republici Moldova de cea mai săracă ţară din Europa;
  2. să se încerce convingerea UE că noul său acord cu Ucraina trebuie să prevadă soluţionarea problemelor de securitate pe segmentul transnistrean al hotarului moldo-ucrainean. Republica Moldova ar putea cere UE sa convingă Ucraina sa aplice acelaşi regim de nepermitere a accesului liderilor separatişti din Transnistria pe teritoriul său, iar traficul aerian dintre Transnistria şi Rusia să fie supus reglementărilor şi controlului din partea autorităţilor legale ale Moldovei. Acesta fiindcă, în mod logic, după referendumul din 17 septembrie, liderii separatişti din Transnistria nu mai pot fi consideraţi în nici un fel subiecţi ai procesului de negocieri, deci ei trebuie trataţi doar ca infractori şi urmăriţi penal, inclusiv şi în afara hotarelor Republicii Moldova. De asemenea, regimul separatist, chiar dacă este un regim de facto, ignoră în mod ostentativ normele dreptului internaţional — decizia CEDO în cazul Ilaşcu şi multiplele rezoluţii ale instituţiilor democratice europene privind obligativitatea îndeplinirii deciziilor CEDO; împiedică partenerul strategic al Republicii Moldova să-şi îndeplinească obligaţiunile internaţionale în vederea retragerii muniţiilor şi personalul de pe teritoriul Republicii Moldova; evenimentele din Crimeea din anul curent au demonstrat că exemplul separatismului transnistrean este invocat de elementele separatiste din Ucraina drept exemplu de succes, demn de urmat. Toate aceste lucruri trebuie să fie destul de convingătoare pentru ca autorităţile ucrainene să procedeze exact ca şi UE în privinţa “listei negre” a liderilor separatişti, lipsiţi de dreptul de acces pe teritoriul Uniunii. Aceasta ar fi o procedură legală, dat fiind faptul că regimurile de facto pot fi supuse sancţiunilor pentru încălcarea normelor internaţionale. Cît priveşte relaţiile cu Federaţia Rusă, după “monetizarea” lor şi embargoul impus Republicii Moldova, acestea pot fi doar pragmatice. Un element al pragmatismului îndreptat spre combaterea separatismului ar fi insistarea pe lîngă Ucraina şi UE (care poate influenţa pozitiv această ţară), ca survolarea teritoriului ucrainean pentru aterizarea şi decolarea aeronavelor Rusiei din raionale de est ale Republicii Moldova să se facă doar cu acordul şi controlul autorităţilor competente ale Republicii Moldova. Trebuie căutate şi alte posibilităţi[2];
  3. să elimine cît mai curînd posibil carenţele din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, în special cele menţionate mai sus.
  1. ↑ Cotidianul FLUX, Nr.125 din 07.09.2006
  2. ↑ Bring the phantom republics in from the cold, Charles King, International Herald Tribune, September 14, 2006
Referendum pe fundalul exploziilor Demersul GUAM şi eventualele implicaţii