Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Anul politic 2006
|
|
Criza gazelor şi a vinurilor
Anul politic 2006 a fost unul dificil pentru Republica Moldova. El a început cu criza gazelor, pentru ca în a doua jumătate a anului preţul acestora să crească de două ori. A urmat embargoul Rusiei la exportul vinurilor, principal articol de export al Republicii Moldova. Criza vinului a fost speculată de organizaţia “Patria-Moldova”, stabilită la Moscova şi care pretinde că reprezintă interesele tuturor gasterbaiterilor moldoveni, cu scopul de a provoca o criză financiară în Republica Moldova. În aprilie-mai, “Patria-Moldova” a lansat apeluri către cetăţenii moldoveni de a-şi retrage banii depozitaţi în băncile comerciale cu scopul de a provoca un colaps financiar. Acţiunile menţionate au a provocat îngrijorări în rîndul oamenilor de afacere şi sectorului bancar. Banca Naţională, alături de instituţiile finanţatoare internaţionale, a trebuit să intervină pentru a stabiliza situaţia, lucru care a reuşit completamente.
Conservarea “îngheţului”
Introducerea la 3 martie a noului regim vamal pe segmentul transnistrean al hotarului moldo-ucrainean a provocat reacţia de răspuns a Federaţiei Ruse de restabilire a “egalităţii părţilor implicate în conflict” prin impunerea embargoului împotriva Republicii Moldova. A urmat suportul deschis de ordin economic, politic şi diplomatic al Rusiei faţă de Transnistria.
La 3 august Guvernul a adoptat un Plan de Acţiuni pentru utilizarea, în procesul de reintegrare a ţării, a concluziilor expuse în Raportul “Dezgheţarea unui conflict îngheţat: aspecte ale crizei separatiste din Moldova”, elaborat de către Asociaţia Avocaţilor din or. New York. Guvernul a obligat Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene să înainteze o cerere comună din partea GUAM în adresa preşedintelui Adunării Generale a ONU şi Comitetului General privind includerea suplimentară în agenda celei de-a 61-a sesiuni a Adunării Generale a unui punct dedicat examinării conflictelor din regiunea Mării Negre şi Mării Caspice.
În cadrul Adunării Generale a ONU din septembrie, ministrul de Externe Andrei Stratan a enunţat punctul de vedere al conducerii Republicii Moldova pentru soluţionarea conflictului transnistrean: necesitatea transformării mecanismului de pacificare într-o misiune internaţională de menţinere a păcii sub mandat internaţional; onorarea de către Federaţia Rusă a obligaţiunilor asumate în cadrul summit-ului OSCE din 1999, de la Istanbul; condiţionarea ratificării şi intrării în vigoare a Tratatului FACE prin implementarea completă a acelor decizii summit-ului OSCE din 1999. La ministeriala OSCE din decembrie 2006 a fost reconfirmată poziţia Republicii Moldova faţă de condiţiile de soluţionare a conflictului.
Rusia s-a plasat făţiş de partea regimului separatist, susţinînd referendumul transnistrean de aderare la sine din 17 septembrie. Prin aceasta, Rusia a epuizat, deocamdată, toate mijloacele de susţinere a Transnistriei. Procedînd astfel, a pus în evidenţă faptul că nu-şi poate permite nu numai incorporarea Transnistriei în sine, dar nici măcar recunoaşterea independenţei acesteia. În consecinţă, conflictul transnistrean a rămas în continuare unul îngheţat pentru o perioadă indefinită.
Surpriza anului
Faptul că la 3 decembrie candidatul susţinut de Partidul Comuniştilor nu a putut ajunge în turul doi al alegerilor pentru funcţia de Guvernator al autonomiei găgăuze reprezintă surpriza anului. Consecinţele rezultatelor alegerilor din Găgăuzia se vor manifesta plenar în 2007, ele nu sînt dramatice pentru partidul de guvernămînt, însă vor avea un impact major pentru relaţiile dintre Chişinău şi Comrat.
Scandalul anului
Scandalul anului 2006 a fost provocat de adoptarea şi începerea implementării Codului audiovizualului. Aceasta fiindcă audiovizualul este un foarte puternic instrument de cîştigare a banilor prin reclamă, precum şi cel mai important instrument de influenţare a opiniilor electorale ale cetăţenilor. În pofida faptului că prevederile din proiectul iniţial al Codului audiovizualului au fost reparate şi îmbunătăţite, implementarea prevederilor acestuia a regenerat antagonisme politice mai vechi. Desemnarea membrilor Consiliului Coordonator al Audiovizualului, promovarea deciziei de reorganizare-înstrăinare-privatizare a posturilor municipale de radio “Antena C” şi de televiziune “Euro TV” s-a soldat, pe de o parte, cu protestele unor partide politice şi ale ziariştilor, iar, pe de altă parte, cu motivarea necesităţii privatizării prin lipsa de resurse financiare pentru menţinerea lor în proprietatea municipală, dar şi prin învinuirea posturilor respective de partizanat politic. Formal, aceste învinuiri sînt corecte. De fapt, însă, sînt absurde. Consultarea rapoartelor din ultimii ani ale OSCE referitoare la monitorizarea alegerilor, pune în evidenţă faptul că cele două posturi au fost, oarecum, părtinitoare. Dar, de fapt, este vorba că caracterul uşor părtinitor a fost unul de “corecţie” a părtinităţii clare a principalei instituţii audiovizuale din ţară — Compania “Teleradio Moldova”. Aşadar, scandalul este generat de faptul că sub acoperirea unor noi norme legale, se încearcă reglementarea unor antagonisme politice mai vechi.
Evoluţiile pe plan extern
În 2006, autorităţile Republicii Moldova s-au eschivat de la adoptarea noilor concepţii ale politicii externe şi de securitate. Premise pentru adoptarea lor au existat: documentele respective fusese elaborate în baza decretelor prezidenţiale încă în luna martie; sondajele de opinie arată fără putinţă de tăgadă cărui curs politic extern i-ar da prioritate majoritatea absolută a cetăţenilor; există o majoritate parlamentară disciplinată, care ar fi putut vota cele două documente. Explicaţiile experţilor pentru această stare de fapt se reduc la afirmaţii de genul că mai mult contează faptele decît anunţarea solemnă a unui curs, realizarea căruia ar fi ulterior limitată şi lipsită de flexibilitate.
La etapa actuală, securitatea şi politica externă a Republicii Moldova rămîn preponderent influenţate de factorul transnistrean, mai exact, de interesele statelor vecine implicate într-un fel sau altul în soluţionarea conflictului separatist. Însăşi schimbarea în 2003 a vectorului politicii externe a fost argumentată prin necesitatea “internaţionalizării procesului de soluţionare a conflictului”.
2006 a fost anul manifestării plenare a efectelor internaţionalizării conflictului transnistrean. Internaţionalizarea nu a apropiat soluţionarea conflictului, însă a lămurit atitudinile ţărilor vecine şi a marilor puteri faţă de acest conflict. Suportul SUA şi UE s-a dovedit determinant pentru ca Republica Moldova să reziste presiunilor economice ale Rusiei, precum şi pentru eforturile de a-şi restabili integritatea teritorială. În consecinţă, autorităţile moldoveneşti au fost obligate să întreprindă măsurile necesare pentru reglementarea relaţiilor cu organismele finanţatoare internaţionale şi obţinerea unui suport peste aşteptări ($ 1.2 miliarde) din partea consiliului donatorilor, constituit din Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.
UE şi SUA au influenţat în mod implicit şi atitudinea Ucrainei faţă de problema transnistreană. Această influenţă este efectul colateral al interesului Ucrainei pentru menţinerea bunelor relaţii cu SUA şi UE. De aceea, cu voie sau fără voie, Ucraina a fost şi va rămîne în continuare principala pîrghie de influenţă asupra Transnistriei, inclusiv prin menţinerea noului regim vamal şi control pe segmentul transnistrean al hotarului cu Moldova.
În pofida unor replici tăioase şi a unei retorici inadecvate a conducerii de vîrf, Republica Moldova s-a bucurat de suportul României pentru a deveni, în luna mai, membră cu drepturi depline în PCESE, iar în decembrie, şi membră a CEFTA. Aceste performanţe alimentează speranţele articulate de autorităţile moldoveneşti privind semnarea într-un viitor previzibil a unui Acord de Asociere cu UE.
Perspective pentru 2007
Pentru 2007 sînt programate evenimente de mare impact pentru dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova. În primul rînd, 2007 este un an electoral. Importanţa alegerilor locale generale, programate pentru luna mai, este determinantă pentru configuraţia politică din ţară în următorii ani. Pe lîngă semnificaţia propriu-zisă a alegerilor pentru administraţia publică locală, aflată în proces pe permanentă reformă, rezultatele alegerilor vor stabili rating-ul principalelor forţe politice înainte de alegerile parlamentare din 2009.
În septembrie 2007 vor avea loc alegerile pentru Adunarea Populară a Găgăuziei. Aceste alegeri, alături de alegerile locale din luna mai, vor stabili configuraţia politică din regiunea găgăuză, cel puţin, pentru perioada de pînă la alegerile parlamentare din martie 2009.
În 2007 Republica Moldova va trebuie să negocieze cu UE adoptarea unui nou document care să stabilească cadrul relaţiilor politice, înlocuind Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), precum şi Planul de Acţiuni UE — RM, care va expira în 2007.