Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Moldova în cadrul PEV. Primul raport de evaluare al Comisiei Europene
|
|
La 9 decembrie 2006 s-au împlinit doi ani de la lansarea de către Comisia Europeană a primelor şapte planuri de acţiuni elaborate în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV), iar pe 22 februarie 2007 se vor împlini tot atâţia ani de la semnarea Planului de Acţiuni RM-UE în cadrul reuniunii a VII-a a Consiliului de Cooperare RM-UE. Semnarea acestui document politic a marcat începutul unei perioade de trei ani în care Părţile s-au angajat să confere mai multă substanţă relaţiilor bilaterale în contextul PEV. Moldova, aspirând să se apropie de UE, s-a angajat să se “europenizeze” pe multiple planuri, iar UE — să ajute Chişinăul în acest proces, ţinându-l totodată la distanţa unei mâini întinse, numită în termeni politici PEV.
Succesul demersului european al Chişinăului depinde de rezultatele îndeplinirii de către acesta împreună cu UE, până la sfârşitul anului 2007, a 80 de obiective şi 294 de acţiuni în şapte domenii de activitate. Majoritatea acestor obiective şi acţiuni cad pe responsabilitatea Moldovei, 14 se referă explicit la UE, iar 40 vizează într-o măsură relativ egală ambele Părţi. În acest fel, Planul de Acţiuni RM-UE — de altfel ca şi celelalte planuri de acţiuni încheiate în cadrul PEV, cu excepţia Planului de Acţiuni UE-Israel — denotă un volum asimetric de sarcini şi caracteristici definitorii raporturilor “centru-periferie”.
Potrivit Planului de Acţiuni RM-UE, progresul în implementarea documentului se monitorizează de organismele instituite prin Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) şi de Comisia Europeană. La 4 decembrie 2006, Comisia a dat publicităţii primul său raport privind implementarea Planului de Acţiuni de către Moldova. În aceeaşi zi, executivul european a mai lansat în contextul PEV două documente importante: Comunicarea din partea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind consolidarea PEV şi Comunicarea din partea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind abordarea generală a participării ţărilor partenere din PEV în cadrul agenţiilor şi programelor Comunitare. Prima Comunicare este însoţită de: Evaluarea generală (a raporturilor dintre UE şi primele şapte state care au încheiat cu aceasta planuri de acţiuni în cadrul PEV); Raportul privind progresul sectorial şi rapoartele de progres în cadrul PEV, inclusiv Raportul de progres pentru Moldova.
Comunicarea […] privind consolidarea PEV subliniază că PEV rămâne a fi distinctă de procesul de extindere a UE, prezintă principalele probleme şi oportunităţi în cadrul PEV şi, pornind de la acestea, avansează propuneri menite să conducă la consolidarea PEV şi la îmbunătăţirea substanţială a impactului acestei politici. Premisa principală de la care porneşte această Comunicare este că PEV este indispensabilă, şi-a confirmat potenţialul mare pe care îl comportă, iar pentru promovarea mai susţinută a proceselor de reformă în vecinătatea UE, aceasta trebuie să ofere vecinilor ei mai multe stimulente, inclusiv financiare. În context, se cere de remarcat că ofertele făcute de UE vecinilor săi în urma lansării PEV au fost considerate de majoritatea experţilor insuficiente pentru a determina reforme consistente în vecinătatea acesteia. De aceea, amintind despre alinierea cu succes a statelor din Europa Centrală şi de Est la standardele UE, printr-o condiţionalitate riguroasă şi stimulente pe măsura satisfacerii condiţiilor UE, mai mulţi experţi recomandau UE să propună vecinilor săi o ofertă mult mai consistentă. Altminteri, se considera că impactul PEV va rămâne limitat, PEV va continua să comporte trăsăturile unui “sat potemkinist”, iar reformele vor continua să treneze sau se vor lăsa prea mult aşteptate în vecinătatea UE. Din acest unghi de vedere, se pare că această Comunicare a Comisiei, împreună şi cu cea de-a doua menţionată, vine să suplinească oferta UE făcută anterior vecinilor săi şi, prin aceasta, să înlăture un handicap mai vechi şi discrepanţa dintre condiţiile de “europenizare” şi stimulentele oferite în schimbul acestei “europenizări”. Folosind unul din epitetele consacrate deja în literatura de specialitate, această Comunicare vine să anunţe că Comisia Europeană este gata să ofere un “morcov” mai mare pentru statele din vecinătatea UE, în schimbul promovării hotărâte de către acestea a reformelor interne.
Evaluarea generală prezintă de o manieră sintetică progresele în implementarea Planurilor de acţiuni de către Autoritatea Palestiniană, Iordania, Israel, Marocc, Moldova, Tunisia şi Ucraina, dar şi acţiunile UE de sprijinire a procesului de implementare a acestor planuri. Raportul privind progresul sectorial se referă în contextul PEV la evoluţiile pe sectoare din cele şapte state menţionate.
Cea de-a doua Comunicare a Comisiei, publicată pe 4 decembrie 2006, propune două abordări distincte pentru participarea statelor din cadrul PEV în: (1) agenţiile şi (2) programele UE.
Un interes major pentru opinia publică din Moldova îl prezintă Raportul de progres pentru Moldova. Documentul pune în lumină opinia Comisiei Europene referitor la felul în care Moldova a reuşit să-şi onoreze, în perioada februarie 2005 — noiembrie 2006, angajamentele asumate faţă de UE prin Planul de Acţiuni RM-UE. Raportul se opreşte asupra principalelor progrese şi probleme ale acestui proces. Printre progresele importante şi moderate raportul menţionează: managementul frontierei moldo-ucrainene; cooperarea cu instituţiile financiare internaţionale; reducerea sărăciei; reformarea sectorului de cercetare, dezvoltare şi inovare (apreciate cu calificativul “progres bun”); obţinerea Sistemului generalizat de preferinţe plus al UE (GSP+); realizările în domeniul luptei cu crima organizată, inclusiv în cel al combaterii traficului de fiinţe umane; aderarea Moldovei la Procesul de la Bologna (apreciate cu calificativul “progres”); cooperarea cu UE în anumite probleme de politică externă; îmbunătăţirea climatului investiţional (apreciate cu calificativul “anumit progres”) etc.
Pe de altă parte, printre principalele probleme menţionate se regăsesc: (1) implementarea deficitară a strategiilor de reformă; (2) libertatea insuficientă a mass-media; (3) răspândirea largă a corupţiei; (4) imixtiunea Guvernului în sfera business-ului; (5) reglementările insuficient de clare în legătură cu imunitatea parlamentară; (6) lipsa unor priorităţi clare de acţiune; (7) lipsa unor condiţii optime pentru iniţierea şi gestionarea afacerilor; (8) respectarea insuficientă a drepturilor omului; (9) independenţa limitată a sistemului judiciar şi (10) prerogativele extinse şi indefinite exact ale instituţiei procuraturii. Raportul nu ierarhizează problemele după gradul lor de gravitate, dar în funcţie de tonalitatea formulărilor utilizate se poate înţelege că problemele 1–4 ar fi cele mai serioase.
Raportul de progres pentru Moldova mai informează că executivul UE a propus Consiliului sporirea asistenţei financiare pentru Moldova, asistenţă care se doreşte a fi orientată spre eficientizarea guvernării, încurajarea realizărilor democratice, promovarea reformelor regulatorii şi spre reducerea sărăciei. În context, este de amintit că Comisia a propus, cu începere din 2007, sa fie introdus un regim flexibil de asistenţă pentru Moldova şi cu o creştere graduală a alocaţiilor financiare. Pentru perioada 2007–2010, prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat (IEVP) din cadrul PEV, Moldovei îi este prevăzută alocarea a 210 mln de euro. De asemenea, o sumă suplimentară de 45 mln de euro, sub formă de granturi, îi este prevăzută pentru acoperirea balanţei de plăţi curente.
Autorităţile moldovene au primit cu o relativă satisfacţie evaluarea Comisiei Europene. Într-adevăr, nota generală pe care a primit-o Moldova din partea Comisiei este una pozitivă. Aceasta rezultă din conţinutul Raportului de progres pentru Moldova. În acelaşi timp, dacă e să comparam Raportul de progres pentru Moldova, cu rapoartele de progres pentru Autoritatea Palestiniană, Iordania, Israel, Marocc, Tunisia şi Ucraina se vor ivi şi motive de insatisfacţie. Deşi Comisia Europeană nu a făcut o evaluare comparativă, o astfel de analiză a rapoartelor pentru aceste ţări ar plasa Moldova sub nivelul performanţelor atinse de Marocc, Ucraina şi Iordania. Dacă un asemenea clasament se va menţine şi după încheierea perioadei prevăzute pentru implementarea planurilor de acţiuni, Marocc-ul şi Iordania, deşi situate geografic în afara Europei, vor avea mai multe motive decât Moldova să ceară avansarea relaţiilor lor contractuale cu UE. Moldovei i-ar rămâne într-o atare situaţie să continue să viseze frumos asocierea la UE.