e-democracy.md

forţele politice şi observatorii locali acordă, de obicei, şi pe bună dreptate, o importanţă deosebită luptei pentru primăria şi consiliul municipal al capitalei — Chişinău. În primul rînd, Chişinăul este un simbol prin faptul că este singura “citadelă politică” de importanţă semnificativă pe care Partidul Comuniştilor (PCRM) nu a putut-o cuceri vreodată, deşi au încercat acest lucru cu patru candidaţi diferiţi din 1999 încoace. Se invocă importanţa electorală a Chişinăului şi pe motiv că aici locuieşte ¼ din cetăţenii Republicii Moldova şi sînt concentrate peste 60% din potenţialul economic al ţării. De această dată, rolul Chişinăului creşte, pe motiv că o eventuală victorie a PCRM ar compensa, oarecum, pierderea alegerilor din Gagăuzia în 2005 şi 2006. Asta ar trebui să motiveze PCRM să înainteze pentru funcţia de primar de Chişinău cea mai puternică figură posibilă, care tocmai reprezintă una dintre cele mai mari intrigi a viitoarei campanii. Iar o eventuală victorie a PCRM ar atenua cumva declinul PCRM, care se manifestă tot mai pregnant nu doar prin rezultatele sondajelor de opinie şi înfrîngerile din Găgăuzia;

rezultatele alegerile la nivelul raioanelor indică de fapt adevărata forţă electorală a formaţiunilor politice şi răspunde cu cea mai mare exactitate la întrebarea — pentru care partide ar vota cetăţenii Republicii Moldova dacă odată cu alegerile locale s-ar desfăşura şi alegerile parlamentare. Acesta fiindcă la nivel raional se votează liste de partid, contînd mai puţin decît la alegerile săteşti sau orăşeneşti calităţile individuale ale candidaţilor pe motiv că raioanele sunt constituite din zeci de localităţi şi, oricum, candidaţii de pe listele tuturor partidelor sînt puţin cunoscuţi, contînd în schimb simbolul şi imaginea formaţiunilor, a liderilor naţionali ai acestora. Din acest punct de vedere, alegerile la nivel raional sînt mult mai mult politice decît administrative, incomparabil mai mult decît alegerile săteşti şi orăşeneşti. Astfel, rezultatele alegerilor la nivel raional vor deveni principalul punct de referinţă pentru strategiile electorale parlamentare din 2009;

rezultatele alegerilor la nivel raional vor fi cu certitudine interpretate drept un răspuns la întrebarea — a fost votul din “4 aprilie 2005” o acţiune necesară, singura posibilă de ieşire din impas, aşa cum pretinde opoziţia “constructivă” sau a fost un act de “trădare” din partea PPCD, PD şi PSL, aşa cum insistă elementele fostei opoziţii “active” (AMN, PNL, PDS) şi un şir de partide extraparlamentare de diferite orientări. Din această perspectivă, în afara tradiţiei politice moldoveneşti — toţi împotriva tuturor, putem intui apariţia unor fronturi mai mult sau mai coordonate, unul dintre aceste eventuale fronturi electorale despărţind opoziţia “activă”, de o parte, de cea “activă” şi extraparlamentară pro-europeană, de altă parte;

un punct de interes major îl va reprezenta alegea primarilor şi consilierilor locali din regiunea găgăuză. Alegerile locale, aşa cum s-a mai menţionat, sînt o etapă intermediară între alegerile guvernatorului, care au avut loc în decembrie anul trecut, şi alegerile în Adunarea Populară din regiune, programate pentru luna septembrie a.c. Victoria aderenţilor başcanului Mihail Formuzal i-ar asigura acestuia o guvernare mai liniştită, permiţindu-i să pretindă, şi pe bună dreptate, a deveni eventual figură politică de rang naţional, cu mari şanse de a consolida elementele spectrului politic de stînga, ce îşi formulează drept sarcină restabilirea şi menţinerea prioritară a bunelor relaţii dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă;

modalitatea de desfăşurare a alegerilor locale generale, la fel ca şi în cazul recentelor alegeri din Găgăuzia, va fi un test pentru nivelul democratizării Republicii Moldova prin prisma Planului de Acţiuni UE — Republica Moldova. Alegerile vor focaliza într-un singur punct toate liniile de comportament ale administraţiei de stat şi a celei electorale, precum şi a organelor de ocrotire a normelor de drept. Ele vor pune în evidenţă gradul real de libertate a mass-media, partidelor, organizaţiilor nonguvernamentale. Interesul declarat al OSCE şi Congresului Puterilor locale şi Regionale a Consiliului Europei pentru monitorizarea pe termen lung şi scurt a alegerilor va oferi Comisiei Europene probele cele mai concludente pentru evaluarea progreselor reale în implementarea Planului de Acţiuni de către Republica Moldova. Dacă alegerile vor fi considerate proaste, atunci relaţiile Republicii Moldova cu UE vor fi cu certitudine compromise.