Monitoring→Politica→Comentarii

---

Demersul de faţă vizează evoluţia opţiunii europene în Moldova în perioada august 2000 — mai 2007, stabileşte profilul categoriei persoanelor “europtimiste” şi ierarhia criteriilor care partajează opinia publică cu privire la integrarea europeană. În acest sens, demersul se bazează pe Barometrele de opinie publică (BOP) realizate la comanda Institutului de Politici Publice (IPP). Sondajele amintite au fost luate drept bază de analiză cel puţin din trei considerente:

• BOP măsoară aderenţa la ideea europeană în Moldova;
• BOP sînt realizate sistematic, făcînd posibilă identificarea evoluţiei opiniei publice cu privire la integrarea europeană;
• BOP sînt relativ complexe, detaliate şi obiective.

Pînă în prezent au fost efectuate 14 astfel de BOP. Primul BOP datează din august 2000, iar ultimul a fost lansat în mai 2007. Între aceste două date au fost efectuate anual cîte două BOP. Fiecare BOP este realizat pe baza unui eşantion de peste 1000 de respondenţi, este reprezentativ pentru populaţia adultă a Republicii Moldova, cu excepţia Transnistriei, şi prezintă o eroare maximă de ±3%.

BOP conţin două întrebări de bază care permit cuantificarea evoluţiei opţiunii europene în Moldova între 2000–2007. Acestea sînt: “După părerea Dvs., care ar trebui să fie orientarea ţării noastre?” (BOP, august 2000 — mai 2004) şi “Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum cu privire la aderarea RM la UE, Dvs. aţi vota pentru sau contra?” (BOP, aprilie 2003 — mai 2007). Pe baza răspunsurilor la aceste două întrebări au fost construite două diagrame.

Diagrama 1

Diagrama 1 indică repartiţia răspunsurilor pentru două opţiuni prezente în BOP din august 2000 pînă în mai 2004: (1) “Integrare în UE” şi (2) “Integrare/ Rămînem în CSI”. Dacă se va lua drept punct de referinţă BOP din august 2000, atunci numărul persoanelor care au optat pentru integrarea Moldovei în UE de la această dată pînă în mai 2004 a crescut cu 8,9 puncte procentuale. Totodată, este de remarcat că în cazul BOP din august 2000 a fost prezentă şi opţiunea de compromis “Integrare şi în CSI, şi în UE”, opţiune aleasă de 32% din respondenţi. Dacă această opţiune de răspuns ar fi lipsit, ca şi în cazul celorlalte BOP de pînă în mai 2004, atunci probabil numerele separate ale celor care au optat pentru “Integrare în UE” sau “Integrare în CSI” ar fi fost mai mari. Începînd cu BOP din ianuarie 2001, numărul celor care au optat pentru una din cele două opţiuni ilustrate în Diagrama 1 a fost cuantificat în mod separat, fără a se oferi opţiunea de compromis prezentă în BOP din august 2000. Ţinînd cont de utilizarea din ianuarie 2001 pînă în mai 2004 a aceluiaşi model de chestionare, BOP din ianuarie 2001 constituie un punct de reper mai bun pentru măsurarea evoluţiei opţiunii europene, decît BOP din august 2000.

Tabelul 1 de mai jos este complementar Diagramei 1 şi prezintă corelaţia “Putere — Opţiuni de politică externă”, inclusiv cea de integrare în UE, pentru perioada august 2000 — mai 2004.

Tabelul 1. După părerea Dvs., care ar trebui să fie orientarea ţării noastre?

Autorităţi/ Opţiuni	08/2000	01/2001	11/2001	04/2002	11/2002	04/2003[1]	11/2003	05/2004
Guvern	Braghiş	Braghiş	Tarlev	Tarlev	Tarlev	Tarlev	Tarlev	Tarlev
Parlament	ADR-PPCD	ADR-PPCD	PCRM	PCRM	PCRM	PCRM	PCRM	PCRM
Preşedinte	Lucinschi	Lucinschi	Voronin	Voronin	Voronin	Voronin	Voronin	Voronin
UE	38	51	47	40	38	42	51,3	46,9
CSI	20	43	35	41	38	29	26,6	30,4

Pornind de la un grad mai mare de relevanţă a datelor BOP din ianuarie 2001 pentru măsurarea evoluţiei opţiunii europene, numărul persoanelor care au optat pentru UE în ianuarie 2001 (coloana a III-a din Tabelul 1: Guvernul Braghiş, majoritatea parlamentară a ADR fără PPCD şi Preşedinte — Petru Lucinschi) a scăzut cu 4,1% pînă în mai 2004 (ultima coloană: Guvernul Tarlev I, majoritatea parlamentară a PCRM şi Preşedinte — Vladimir Voronin). Pentru comparaţie, numărul celor care au optat pentru CSI în aceeaşi perioadă a scăzut cu 12,6%.

Deşi BOP din mai 2004 a fost ultimul în care a figurat întrebarea referitoare la orientarea externă a Moldovei, aderenţa la ideea europeană poate fi observată şi pe baza întrebării în care respondenţii sînt chestionaţi dacă ar vota “Pentru” sau “Contra” în eventualitatea organizării unui referendum cu privire la aderarea Moldovei la UE. Această întrebare figurează începînd cu BOP din aprilie 2003 şi este reluată de BOP pînă în mai 2007, cu excepţia BOP din februarie 2005.

Pe baza răspunsurilor la această întrebare a fost construită Diagrama 2 de mai jos.

Diagrama 2

Diagrama 2 indică repartiţia răspunsurilor pentru două opţiuni prezente în BOP din aprilie 2003 pînă în mai 2007: (1) “Pentru” şi (2) “Contra”. Din diagramă se vede că numărul persoanelor care ar vota “Pentru” în eventualitatea organizării unui referendum cu privire la aderarea Moldovei la UE a crescut semnificativ din aprilie 2003 pînă în mai 2007, cu 11,2 puncte procentuale. Totodată, a crescut cu 1,2% şi numărul celora care ar vota “Contra”. Pentru perioada decembrie 2005 — mai 2007, perioadă în care se implementează PAUEM, numărul persoanelor care au ales “Pentru” a crescut cu 7,9%, iar cel al respondenţilor care au ales opţiunea “Contra” a scăzut cu 1,3%.

Cifra de 72,2% din BOP din mai 2007 pentru cei care ar vota “Pentru” în cazul unui referendum cu privire la aderarea Moldovei la UE, permite a se constata existenţa unui “consens permisiv” în societatea moldovenească în problema integrării europene. Conceptul a fost introdus în circuitul de cercetare pe probleme europene de Lindberg şi Scheingold în 1970, pentru a se explica suportul public larg de care s-a bucurat procesul integrării europene la începuturile sale.

Criteriile după care au fost stratificate opţiunile de răspuns din BOP din august 2000 pînă în mai 2007 sînt: (1) sexul, (2) mediul de rezidenţă, (3) vîrsta, (4) naţionalitatea, (5) educaţia şi (6) nivelul socioeconomic al respondenţilor. În urma unei analize detaliate, după aceste criterii, a datelor BOP din perioada menţionată, s-a putut constat următoarele:

1. Deşi majoritatea femeilor sînt “europtimiste”, proporţia acestora este mai mică decît în cazul bărbaţilor. Totodată, bărbaţii au optat în măsură mai mare decît femeile pentru “Integrare/ Rămînem în CSI” în perioada august 2000 — mai 2004 şi pentru opţiunea “Contra” din BOP realizate în aprilie 2003 — mai 2007 în eventualitatea organizării unui referendum cu privire la aderarea Moldovei la UE. Pe de altă parte, mai multe femei decît bărbaţi au răspuns “Nu ştiu” la ambele întrebări din diagrame.

2. Majoritatea respondenţilor din mediul urban sînt “europtimişti”, dar în măsură mai mică decît cei din mediul rural. Primii au optat în număr mai mare decît persoanele din mediul rural pentru opţiunea “Integrare/ Rămînem în CSI” din BOP realizate în august 2000 — mai 2004 şi “Contra” din BOP efectuate în aprilie 2003 — mai 2007. Numărul celor care nu au ştiut ce să răspundă este mai mare printre persoanele din mediul rural.

3. Gradul de “europtimism” sau “euroscepticism” al respondenţilor este direct proporţional cu vîrsta acestora. Categoriile de vîrstă după care au fost stratificate răspunsurile în BOP sînt: 18–29; 30–44; 45–59 şi 60+ ani. Cu cît mai tînără este categoria celor intervievaţi cu atît mai “europtimişti” sînt aceştia. Este de precizat că în cazul întrebării privind referendumul de aderare la UE ar alege “Pentru” un număr egal de respondenţi din categoriile de vîrstă 30–44 şi 45–59 ani.

   Acelaşi tip de proporţionalitate este valabil, doar că în sens invers, şi în cazul răspunsurilor “Integrare/ Rămînem în CSI” şi “Contra”. Or, cu cît mai vîrstnică este categoria persoanelor intervievate, cu atît numărul celor care au ales răspunsurile amintite este mai mare.

   Aşadar, la prima vedere, s-ar părea că o dată cu schimbul de generaţii va creşte şi suportul public pentru integrarea europeană. Creşterea acestui suport este, deocamdată, confirmată de datele din Diagrama 2. Pe termen lung însă, s-ar putea ca această ipoteză să fie infirmată. Experienţa europeană arată că pe măsură ce persoanele înaintează în vîrstă, acestea devin mai puţin dispuse să sprijine procesul construcţiei europene. La aceasta s-ar adăuga şi faptul că o dată ce statele avansează tot mai mult în procesele de integrare europeană, treptat se erodează “consensul permisiv”.

4. Moldovenii/ românii sînt “europtimişti” în măsură mai mare decît reprezentanţii minorităţilor naţionale^[2]. Considerînd datele pentru întreaga perioadă examinată, august 2000 — mai 2007, reprezentanţii minorităţii ruse sînt mai “europesimişti” în comparaţie cu respondenţii de etnie ucraineană. Este interesant că pentru perioada aprilie 2003 — mai 2007, perioadă în care BOP au formulat întrebarea referitoare la referendumul de aderare la UE, numărul persoanelor de origine rusă care ar fi ales “Pentru” ar fi fost mai mare decît cel al persoanelor de origine ucraineană care ar fi ales aceeaşi opţiune. Tot ruşii ar fi fost mai dispuşi în măsură puţin mai mare decît ucrainenii să aleagă “Contra”. Aceasta se explică printr-un număr mai mare de ucraineni, decît ruşi care nu au ştiut ce să răspundă.

   În cazul întrebării legate de orientarea externă a Moldovei pentru BOP din august 2000 — mai 2004 majoritatea moldovenilor/ românilor au ales “Integrare în UE”, pe cînd majoritatea ruşilor şi ucrainenilor au ales “Integrare/ Rămînem în CSI”. Cît priveşte răspunsurile reprezentanţilor acestor minorităţi naţionale la întrebarea legată de referendumul de aderare la UE pentru BOP din aprilie 2003 — mai 2007, situaţia se schimbă. Majoritatea acestora ar vota “Pentru”. Numărul acestora depăşeşte de aproape 4 ori numărul celora care ar vota “Contra”.

5. Gradul de aderenţa la ideea europeană este direct proporţional şi cu gradul de educaţie, şi instruire a respondenţilor. Cu cît aceştia sînt mai instruiţi, cu atît sînt mai favorabili ideii de integrare europeană a Moldovei, şi viceversa.

6. Acelaşi tip de proporţionalitate directă există şi în cazul nivelului socioeconomic al respondenţilor. Cu cît este mai înalt nivelul de viaţă al persoanelor chestionate, cu atît acestea sînt mai “europtimiste” şi scade numărul celor care nu ştiu ce să răspundă.

Constatările pentru criteriile (1), (3), (5) şi (6) confirmă, în mare, tendinţele care există la nivelul opiniei publice din UE. Şi la nivelul UE bărbaţii, persoanele mai tinere, mai bine instruite şi cu un nivel de viaţă mai înalt sprijină în măsură mai mare procesul de construcţie europeană^[3].

În urma analizei detaliate a datelor din BOP, se poate stabili pentru perioada august 2000 — mai 2007 profilul categoriei persoanelor “europtimiste”. Dacă numărul tuturor “europtimiştilor” din Moldova s-ar reduce la un număr de 100 persoane, atunci profilul acestei categorii s-ar prezenta, după cum urmează: 52 de persoane ar fi bărbaţi, faţă de 48 persoane femei; 54 ar fi de la sate, faţă de 46 de la oraşe; 30 persoane ar avea vîrste între 18–29 ani, 27 — între 30–44 ani, 26 — între 45–59 ani şi 17 — peste 60 ani; 45 persoane ar fi moldoveni/ români, faţă de 55 reprezentanţi ai minorităţilor naţionale; 30 persoane ar avea studii superioare, 28 — absolvit un liceu sau o şcoala postliceală, 24 — absolvită o şcoală generală sau profesională şi 18 — studii medii incomplete^[4].

Analiza datelor din BOP, permite, de asemenea, să se stabilească ierarhia criteriilor care partajează opinia publică cu privire la integrarea europeană. Aceasta se prezintă pentru perioada august 2000 — mai 2007, după cum urmează: (1) Educaţia; (2) Vîrsta; (3) Naţionalitatea; (4) Mediul de rezidenţă; (5) Sex.

Diferenţele în educaţia respondenţilor partajează în cea mai mare măsură opinia publică cu privire la oportunitatea integrării europene a Moldovei, pe cînd apartenenţa la sexe diferite induce cel mai mic decalaj între opţiunile respondenţilor pentru ideea europeană.

Ceea ce poate fi desprins din această ierarhie este ca în efortul de popularizare a ideii europene în Moldova să se dea prioritate: (1) persoanelor mai puţin instruite, (2) persoanelor vîrstnice şi (3) reprezentanţilor minorităţilor naţionale. În procesul de realizare a Strategiei de informare şi comunicare pentru integrare europeană a Republicii Moldova^[5] ar trebui să se ţină cont de aceste categorii. Totodată, cei din mediul urban ar trebui să înveţe mai mult din “europtimismul” celor din zonele rurale. Nu în ultimul rînd, bărbaţii şi femeile ar avea de învăţat unii de la alţii. În acest sens, un plus de comunicare nu strică.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet