Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Rata de participare la alegerile din 3 iunie 2007
|
|
Datele generalizate privind rezultatele alegerilor din 3 iunie 2007, făcute publice de către Comisia Electorală Centrală (CEC) la 6 iunie, au coincis, în linii mari, cu cele anunţate după închiderea secţiilor de votare de cei care au efectuat numărători paralele. Totuşi, datele finale referitoare la rata participării la alegeri se deosebesc semnificativ de cele anunţate imediat după închiderea secţiilor de votare. În consecinţă, un şir de concluzii făcute imediat după încheierea alegerilor trebuie revăzute.
Numărul cetăţenilor cu drept de vot vs. numărul alegătorilor din listele electorale
Pentru validarea rezultatelor alegerilor este necesară stabilirea corectă a ratei de participare la alegeri. Ultima depinde de acurateţea întocmirii listelor electorale. În conformitate cu prevederile Codului electoral, CEC a insistat şi a obţinut publicarea la 1 martie 2007 a datelor privind numărul total de alegători — 2 449 164. Cifra respectivă merită comparată cu cea din procesul-verbal al CEC din 11 martie 2005, după încheiarea alegerilor parlamentare. Atunci CEC a stabilit că în listele de bază au fost introduşi 2 270 668, iar în cele suplimentare — 159 869 alegători. În total — 2 430 537 alegători. Cu certitudine, creşterea cu 18 627 a numărului de alegători în 2007, faţă de 2005, nu se datorează unor procese demografice, ci, mai degrabă, efectelor modificării articolului 22 lit.g) din Codul electoral, care prevede că Ministerul Dezvoltării Informaţionale (MDI) “asigură evidenţa alegătorilor, inclusiv a celor aflaţi peste hotarele ţării în temeiul Registrului alegătorilor, format în baza Registrului de stat al populaţiei”.
Anterior CEC nu insista asupra introducerii în listele electorale de bază a cetăţenilor despre care se ştia cu certitudine că se află la munci peste hotare. Atitudinea respectivă era generată de dorinţa de a evita invalidarea rezultatelor alegerilor din cauza eventualului absenteism, pragurile de validare pentru alegerile parlamentare fiind de ½ din cei înscrişi în listele electorale şi de 1/3 pentru cele locale. Modificările introduse în articolele 22 şi 136 ale Codului electoral au impus, pe de o parte, includerea în listele electorale a tuturor cetăţenilor, inclusiv a celor aflaţi la munci peste hotare, iar, pe de altă parte, s-a micşorat pragul de validare a alegerilor locale de la 1/3 la ¼.
Rezultatele făcute publice de către CEC la 6 iunie 2007 atestă că în listele de bază pentru votarea consiliilor locale de nivelul II au fost introduşi 2 219 177 alegători, iar în listele de bază pentru votarea consiliilor de nivelul I din Găgăuzia (cetăţenii din Găgăuzia nu votează pentru consiliile de nivelul II) au fost introduşi 86 595 alegători. Suma acestor două cifre — 2 305 772 ar trebui să coincidă cu cifra făcută publică de către CEC la 1 martie 2007. Nu coincide, diferenţa fiind semnificativă — 143 392 alegători, sau de 5,8%.
Acurateţea întocmirii listelor electorale
Singura explicaţie plauzibilă pentru neconcordanţa cifrelor menţionate mai sus poate fi legată de inacurateţea admisă de primării la întocmirea listelor electorale, care ulterior au fost oferite birourilor electorale ale secţiilor de votare pentru efectuarea alegerilor. Această presupunere se corelează şi cu număril mare de alegători introduşi în listele electorale suplimentare: 84 202 sau 3,8% în circumscripţiile de nivelul II, şi 5799 sau 6,7% în Găgăuzia. În total pe ţară, numărul alegătorilor introduşi în listele suplimentare a fost de 90 001 sau — 3,9%. Este un rezultat mult mai bun ca cel din 2005, cînd în listele suplimentare au fost introduşi 7% din alegători, mai bun şi ca cel din 2003 cînd în listele suplimentare au fost introduşi 4,5% de alegători. Progresul pare a fi unul semnificativ, chiar impresionant în cazul municipiului Chişinău. Astfel, la alegerile noi pentru funcţia de primar de Chişinău din noiembrie 2005 numărul de alegători din listele suplimentare fusese de aproximativ 1,5%, iar la alegerile din iunie 2007, cînd rata de participare a fost de aproximativ 2 ori mai mare, numărul de alegători introduşi în listele suplimentare a fost de 9870, constituind 1,7%.
Dacă adăugăm cei 90 001 alegători din listele suplimentare la cei din listele de bază întocmite pentru circumscripţiile de nivelul II şi pentru Găgăuzia vom stabili că, de fapt, avem în Republica Moldova 2 395 773 alegători. Şi ultima cifră se deosebeşte cu 53 391 unităţi de cea făcută publică de CEC la 1 martie 2007. Ţinînd cond de faptul că la alegeri a participat ceva mai mult de jumătate din alegători, putem conchide că cifra făcută publică de CEC la 1 matrie 2007 este foarte apropiată de cifra reală a cetăţenilor cu drept de vot. Asta, dacă admitem că eventuala participare a jumătăţii absenteiste a alegătorilor s-ar solda cu o creştere proporţională a alegătorilor introduşi în listele suplimentare. Într-adevăr, pare rezonabil că dacă la 52% de participanţi la votare a revenit un număr de 90 001 de alegători necontabilizaţi, atunci celor 48% de absenteişti să le revină 53 391 de potenţiali alegători necontabilizaţi.
Precizările de mai sus sînt necesare pentru a evita discuţiile legate de presupusele manipulări frauduloase cu listele de alegători. De asemenea, trebuie să se ia în consideraţie că compararea ratelor de participare generează concluzii referitoare la potenţialul de protest al cetăţenilor. Spre exemplu, iniţial se anunţase că la alegerile din 3 iunie 2007 rata de participare pe ţară ar fi fost de doar 48%. Faţă de 58,7% la alegerile locale din 2003, diferenţa de peste 10% a ratei de participare era prea mare pentru a rămîne neobservată şi neexplicată. Datele finale prezentate de CEC au atestat o prezenţă la vot ceva mai bună, de 52,3%, reducînd din importanţa fenomenului absenteismului la interpretarea rezultatelor.
Creşterea continuă a numărului de alegători din municipiul Chişinău
S-a stabilit că în municipiul Chişinău continuă să crească semnificativ numărul de alegători incluşi în listele electorale de bază: 581 415 alegători în 2007, faţă de 536 777 în 2003, adică cu 44 638 mai mult, reprezintînd 8,3%. Este un lucru remarcabil, fiindcă statistica electorală legată de municipiul Chişinău îşi lasă aprenta pronunţată asupra statisticii electorale pe ţară, numărul de alegători din Chişinău constituind exact 25% din numărul total de alegători.
Există cel puţin trei cauze pentru explicarea creşterii numărului de alegători din capitală: 1) Chişinăul rămîne cea mai atractivă localitate de stabilire pentru trai pentru cetăţenii care se întorc de la munci peste hotare şi pentru rudele acestora; 2) modificarea articolului 9 al Codului electoral prin reglementarea votării la locul de reşedinţă impune introducerea în listele electorale a aproximativ 40 mii de studenţi care locuiesc în cămine; 3) modificarea articolului 22 lit.g) al Codului electoral cere în mod expres introducerea obligatorie în listele electorale a cetăţenilor aflaţi la munci peste hotare.
Observaţiile de mai sus, legate de concluziile ce derivă din rata înaltă a absenteismului sînt mai cu seamă valabile în cazul alegerilor în municipiul Chişinău. Astfel, imediat după închiderea secţiilor de votare se anunţase o participare de aproximativ 30%, ulterior stabilindu-se că participarea a fost de 37,2%.
Rata de participare în cifre absolute
Pentru a avea o impresie clară despre rata absenteismului merită comparate şi cifrele absolute ale participării la alegerile locale din 2003 şi cele recente din 3 iunie 2007. Astfel, absenteismul, deşi merită să fie remarcat, este doar unul din multiplii factori necesari pentru explicarea comportamentului electoral din alegerile curente faţă de cele din 2003:
- pe ţară — 1 293 955 alegători au primit buletine de vot în 2003 vs. 1 205 704 în 2007, diferenţa fiind de 88 251 sau 6,8%;
- în Chişinău — 253 788 alegători au primit buletine de vot în 2003 vs. 219 820 în 2007, diferenţa fiind de 33 968 sau 13,4%;
- în Găgăuzia — 46 418 alegători au primit buletine de vot în 2003 vs. 50 629 în 2007, crescînd cu 4211 sau 9%.
Concluzii
Informaţia despre evidenţa cetăţenilor cu drept de vot efectuată la nivel central şi făcută publică la 1 martie 2007 este la un nivel relativ satisfăcător;
Întocmirea listelor de alegători la nivelul admnistraţiilor locale lasă mult de dorit, lucru care impune o asistenţă mai consitentă din partea administraţiei centrale;
Absenteismul ca formă de comportament de protest se manifestă mai ales în municipiul Chişinău. Prin contrast, creşterea apreciabilă la recentele alegeri locale a participării în circumscripţia Găgăuzia pune în evidenţă că “schimbarea” care s-a produs acum jumătate de an în autonomia Găgăuză are impact pozitiv asupra participării la votare.