Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
La 13 septembrie curent în cadrul şedinţei Comisiei Naţionale pentru Integrare Europeană (CNIE) Premierul Vasile Tarlev a reiterat caracterul ireversibil al obiectului de integrare europeană a Republicii Moldova şi a cerut realizarea plenară a prevederilor Planului de Acţiuni Uniunea Europeană — Republica Moldova (PA UE-RM) pînă pe 17 noiembrie 2007. Premierul a solicitat tuturor autorităţilor publice implicate în realizarea PA UE-RM să pregătească rapoarte de activitate pe caietele de sarcini pentru a fi prezentate în cadrul şedinţelor CNIE, care vor avea loc săptămînal. Rapoartele trebuie să identifice deficienţele şi problemele întîmpinate şi să facă recomandări cu privire la măsurile care urmează a fi luate pentru înlăturarea acestora. Astfel, deşi PA UE-RM expiră oficial la sfărşitul lunii februarie 2008, termenul de 17 noiembrie 2007 stabilit de premierul moldovean “pe intern” pare a fi unul definitiv şi non-negociabil, iar primele persoane din autorităţile publice care nu îl vor respecta vor fi trase la “răspundere personală”.
După cîteva săptămîni de la sus-numita şedinţă a CNIE remarcăm că şedinţele acesteia se desfăşoară în mod regulat, săptămînal, iar mai multe autorităţi publice şi-au prezentat rapoartele de activitate în cadrul lor. După cum a promis, Premierul Tarlev a avut şi o întrevedere cu ambasadorii statelor UE acreditaţi la Chişinău, cu care a discutat despre modul în care Moldova îşi onorează angajamentele asumate prin PA UE-RM. În plus, pe pagina de Internet a MAEIE au fost amplasate rapoartele de activitate ale mai multor autorităţi publice cu privire la implementarea prevederilor relevante din PA UE-RM, lucru demult solicitat şi aşteptat de organizaţii ale societăţii civile care monitorizează implementarea PA UE-RM.
Remarcăm că evaluările prezentate de autorităţile moldovene în cadrul acestor şedinţe, întrevederi şi rapoarte au fost preponderent pozitive. La şedinţa CNIE din 28 septembrie Premierul Vasile Tarlev a declarat că majoritatea prevederilor PA UE-RM au fost finalizate, rămîne doar ca şi calitatea rapoartelor şi conlucrarea cu experţii din UE să fie îmbunătăţite[1].
După acest maraton de trei şedinţe săptămînale ale CNIE, precum şi în lumina unor evoluţii de ultimă oră din relaţiile UE-RM, am putea face unele concluzii cu privire la eficienţa şi oportunitatea acestui elan fără precedent manifestat de autorităţile de la Chişinău:
Acţiunile din ultimile săptămîni ne fac să credem că în sfîrşit autorităţile moldovene au înţeles importanţa unei monitorizări riguroase şi transparente a modului de implementare a PA UE-RM. Este însă regretabil că acest lucru se întîmplă abia acum, cu o jumătate de an înainte de expirarea termenului oficial de implementare a PA UE-RM. Fără un mecanism clar, riguros şi coerent de monitorizare este imposibil să ştii în ce măsură reuşeşti să faci progrese pe un document politic atît de complex, să verifici abordările aplicate, să idenfici principalele deficienţe şi să pui în aplicare nişte măsuri fezabile de înlăturare a acestora. Constatăm, cu părere de rău, că un astfel de mecanism de monitorizare a lipsit de la bun început în cazul PA UE-RM, lucru semnalat anterior şi de Asociaţia ADEPT. Eforurile de ultimă ora ne pot ajuta să recuperăm acest lapsus într-o oarecare măsură, însă doar dacă acestea vor fi bine structurate, deschise unor analize critice şi duse la bun sfîrşit.
Lipsa unei monitorizării clare şi riguroase pe plan intern poate să explice cel puţin parţial discrepanţele de percepţie dintre Chişinăul oficial şi Bruxelles cu privire la modul de realizare a PA UE-RM. Dacă la Chişinău aprecierele sînt în general optimiste, Bruxelles-ul şi-a exprimat nu o singură dată rezervele faţă de modul în care Chişinăul realizează o serie de priorităţi ale PA UE-RM, cum ar fi funcţionarea instituţiilor democratice, libertatea mass-media, independenţa justiţiei, lupta împotriva corupţiei etc. Nu trebuie decît să comparăm, de exemplu, comunicatele de presă emise de Serviciul de presă al Preşedintelui RM şi Consiliul UE cu privire la şedinţa Consiliului de Cooperare UE-RM din 19 iunie ca să vedem această discrepanţă importantă de ton şi percepţie. După consultarea rapoartelor autorităţilor publice postate pe site-ul MAEIE am remarcat că şi acestea sînt în mare parte pozitive, referindu-se doar la realizări şi cu foarte mici excepţii la deficienţele şi problemele întîmpinate[2]. Ori există o serie de indicatori şi factori care contrazic aceste aprecieri rozovii şi arată clar că, pe lîngă realizările înregistrate, există şi un şir larg de domenii problematice. Credibilitatea noastră la Bruxelles depinde acum în mare măsură anume de capacitatea noastră de a recunoaşte aceste deficienţe şi de a face tot ce ne stă în puteri pentru a le elimina.
Întrebarea principală însă pe care ne o punem este cît de realist este acest termen de 17 noiembrie pentru realizarea plenară a tuturor prevederilor PA UE-RM? Presupunem că în două luni putem adopta o serie de legi, aplica nişte restructurări instituţionale, semna şi ratifica nişte convenţii internaţionale. Însă ştim că problemele principale semnalate de UE în ceea ce priveşte implementarea PA UE-RM de către Moldova ţin mai mult de domeniul calitativului decît de cel al cantitativului. Restanţele noaste principale ţin de modul în care legile şi convenţiile adoptate se aplică în practică şi sînt resimţite în viaţa de zi cu zi de către cetăţenii de rînd. De exemplu, deşi avem de mai mulţi ani o Strategie de combatere şi prevenire a corupţiei şi un Plan de acţiuni pentru realizarea acesteia, se pare că fenomenul corupţiei este în creştere[3], fapt care indică funcţionarea deficientă a instituţiilor şi aplicarea incompletă a actelor normative şi măsurilor guvernamentale. Dat fiind că o bună parte din prevederile PA UE-RM ţin de nişte indicatori calitativi, pentru realizarea cărora este nevoie de timp şi de eforturi consistente şi susţinute, considerăm că este puţin realist ca termenul “pe intern” de 17 noiembrie să fie respectat. Astfel, riscăm să ajungem în situaţia în care ne fixăm noi înşine nişte termene pe care nu le putem respecta.
În concluzie, ţinem să salutăm încercarea autorităţilor de la Chişinău de a dinamiza procesul de implementare a PA UE-RM şi de a monitoriza îndeaproape, pe sectoare, realizările şi restanţele înregistrate. În acelaşi timp, constatăm că acest lucru vine mult prea tărziu şi are loc într-un mod care pare să confirme o practică deja afirmată în abordările oficialilor moldoveni faţă de problema integrării europene de a trece cu vederea carenţele înregistrate şi de a fixa obiective şi termene nerealiste. O astfel de abordare ar putea aduce anumite cîştiguri politice acasă, însă nu vor arăta drept intenţii serioase şi bine cîntărite de realizare a obligaţiilor asumate în faţa partenerilor europeni. Aceştia din urmă ne-au oferit mai multe ocazii pentru reflecţie şi analiză critică a performanţelor noastre, raportul de progres al Comsiei Europene din 4 decembrie 2007 fiind probabil ocazia cea mai bună în acest sens[4]. Se pare însă că am ratat aceste ocazii care ne-ar fi dat poate mai mult timp pentru a reuşi unele remanieri semnificative şi cît de cît realizabile. Acum cînd au rămas doar cîteva luni pînă la expirarea termenului oficial al PA UE-RM şi publicarea raportului final al Comisiei Europene cu privire la realizarea acestuia nu putem impresiona Bruxelles-ul decît prin mai multă coerenţă şi mai mult realism în acţiuni şi discurs.