Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Alegerile noi de la Rezina
|
|
Victoria PCRM confirmă declinul acestuia?
Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a cîştigat la 11 noiembrie 2007 alegerile noi pentru consiliul raional Rezina, obţinînd cu trei mandate mai mult decît opoziţia, deşi în cadrul alegerilor ordinare din 3 iunie 2007 opoziţia cîştigase cu diferenţa de un mandat. Importanţa acestor alegeri nu poate fi subestimată. Dovadă este că PCRM a utilizat “artileria grea” pentru a cîştiga, raionul Rezina fiind vizitat în ajunul scrutinului de Preşedintele Voronin, premierul Tarlev şi de un “desant” de deputaţi ai PCRM, care au decis chiar şi amînarea şedinţei plenare a Parlamentului pentru a putea face agitate în favoarea propriei formaţiuni.
Alegerile de la Rezina au reprezentat un test important pentru partidele politice la mai puţin de jumătate de an de la “victoria agregată” a opoziţiei şi înfrîngerea usturătoare a partidului de guvernămînt. Din iunie si pînă în noiembrie au avut loc destule evenimente şi scandaluri politice de rezonanţă pentru a putea verifica influenţa lor asupra fermităţii noilor tendinţe profilate în cadrul alegerilor din iunie. Pentru că în plan electoral raionul Rezina nu este tocmai reprezentativ, dat fiind faptul că tradiţional în acesta circumscripţie rating-ul PCRM este mai mare cu aproximativ 6–10% peste media pe ţară, opoziţia urma să depună toate eforturile pentru a-şi reconfirma “victoria agregată” din iunie, lucru care nu s-a întîmălat. În schimb, PCRM a reuşit să demonstreze contrariul.
În pofida înfrîngerii din iunie, PCRM a demonstrat că îşi menţine capacitatea înaltă de mobilizare în toate situaţiile legate de alegeri. Tenacitatea şi perseverenţa cu care luptă PCRM pentru cîştigarea primăriei din satul Buţeni, raionul Hînceşti devine crestomatică. Revenind însă la alegerile de la Rezina, se poate menţiona că pentru atingerea scopurilor sale PCRM nu ezită să recurgă la tot felul de manipulări şi tertipuri, chiar şi în detrimentul interesului public, atunci cînd interesul partinic şi electoral este pus în joc. Astfel, PCRM a boicotat cu bună ştiinţă şedinţele consiliului raional ales în iunie pentru a profita de incapacitatea opoziţiei de a-şi aduna de trei ori consecutiv toţi consilierii aleşi. Anume boicotul PCRM şi incapacitatea organizaţională a opoziţiei au stat la baza dizolvării consiliului şi anunţării alegerilor noi. Boicotarea este un lucru destul de grav fiindcă desconsideră interesul public, dar ea nu se referă doar la PCRM, ci şi la opoziţie, care în alte raioane a procedat la fel, numai că faimoasa disciplină a PCRM a împiedicat evoluţia lucrurilor pînă la dizolvarea consiliilor acolo unde a fost cazul.
Acum, PCRM nu ezită să exploateze recenta sa victorie în scopuri propagandistice, mesajul său fiind de genul — “nu a trecut nici jumătate de an de la victoria opoziţiei la alegerile locale din iunie 2007 şi electoratul s-a decepţionat deja de capacitatea acesteia de a se autoorganiza pentru servirea interesului public”. Ţinînd cont de potenţialul mediatic al PCRM, incapacitatea opoziţiei de a-şi reconfirma victoria la Rezina va avea un impact dificil de neglijat din perspectiva parlamentarelor din 2009.
Totuşi, la modul real, victoria PCRM nu poate fi un prilej de optimism pentru această formaţiune, mai degrabă poate fi un prilej de profundă îngrijorare. În pofida eforturilor extraordinare, a utilizării utilizării “artileriei grele”, a resurselor administrative despre care au raportat elementele opoziţiei, PCRM a acumulat la recentele alegeri de la Rezina doar cu 1% mai mult decît acumulase în iunie — 45,3% vs. 44,3%. Luînd în consideraţie că rata de participare la alegerile recente a fost cu aproximativ 1/3 mai mică decît la cele din iunie, în mod normal, procentajul PCRM ar fi trebuit să crească mult mai semnificativ dacă am admite că, cel puţin, opţiunile electorale per ansamblu ale cetăţenilor au rămas neschimbate. Creşterea rating-ului PCRM urma să fie o simplă consecinţă a faimoasei discipline a electoratului PCRM. Cînd participarea la alegeri scade cu 30%, iar rating-ul formaţiunii cu cele mai mari posibilităţi organizatorice, financiare, de acces la resursele administrative, şi cu cel mai disciplinat electorat, creşte doar cu 1% se poate conclude că lucrurile sînt mai degrabă proaste decît bune.
Cauza victoriei PCRM se explică prin incapacitatea a 8 din 15 concurenţi electorali să acumuleze cel puţin 3,3% pentru a fi reprezentaţi în consiliu. Cele 11% din voturi pierdute de concurenţii nereprezentaţi în consiliu au fost redistribuite proporţional, aducînd PCRM surplusul de mandate care i-au asigurat victoria. Pentru comparaţie, în iunie, doar 2% din voturi a reprezentat obiectul redistribuirii. Merită menţionat faptul, că pentru alegerile în consiliile raionale nu există prag electoral prescris, există însă un prag natural cauzat de faptul că se aleg 33 de consilieri şi pentru ca un concurent să se înscrie în şirul lui d’Hondt trebuie să acumuleze cel puţin 3,3%.
Se poate afirma că recentul exemplu de la Rezina va determina deputaţii PCRM să opteze mai energic în vederea ridicării pragului electoral pentru parlamentarele din 2009. Prea sugestiv este exemplul invocat şi prea evidentă este menţinerea declinului constant al PCRM după parlamentarele din 2005. Numai disciplina şi resursele administrative nu par a fi suficiente pentru o eventuală victorie în 2009.
Prestaţia opoziţiei
Opoziţia a avut o prestaţie extrem de proastă la alegerile recente din Rezina. Cîteva excepţii, legate de prestaţia Partidului Social Liberal (PSL), Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) şi Partidului Naţional Liberal (PNL), nu salvează impresia generală. În primul rînd, formaţiunile care furnizat au cele mai mari surprize la alegerile din iunie s-au prăbuşit, pur şi simplu, la alegeri. Alianţa Moldova Noastră (AMN), Partidul Democrat (PD) şi Partidul Liberal (PL) au acumulat un procentaj de aproximativ două ori mai mic. Doar cazul prăbuşirii PD poate fi cumva explicat prin sciziunea acestuia în septembrie curent, prăbuşirea AMN şi a PL putînd fi explicată în cel mai bun caz prin lipsa de interes al acestor formaţiuni pentru alegerile din Rezina.
Cea mai mare surpriză a alegerilor din Rezina este că PSL a înregistrat un scor electoral cu aproximativ 1/3 mai mare ca cel din iunie, acumulînd 15%. Comparînd cifrele absolute, se poate afirma că PSL a reuşit să scoată la urnele de vot, practic, toţi alegătorii care au votat în iunie pentru această formaţiune. Pe fundalul unei rate de participare cu 1/3 mai joasă decît în iunie, creşterea rating-ului PSL pare perfect explicabilă. Totuşi, ramîne o enigmă capacitatea organizatorică a PSL. Cea mai plauzibilă explicaţie ar fi că electoratul foarte educat al PSL, constituit preponderent din intelectuali, s-a mobilizat în replică la luarea publică în zeflemea a PSL de către Preşedintele Voronin, care afirma că primarii şi alegătorii PSL nici măcar nu înţeleg pentru ce votează. Dacă această presupunere este corectă, atunci eforturile mass-media afiliată PCRM, de defăimare a primarului de Chişinău Dorin Chirtoacă, ar putea avea, de asemenea, efecte inverse, lucru care pare a fi confirmat de sondajele de opinie realizate în august şi octombrie. Astfel, conform sondajelor, Dorin Chirtoacă se menţine constant pe poziţia a treia, după Preşedintele Voronin şi premierul Tarlev, în ceea ce priveşte rating-ul de încredere al cetăţenilor. O cale mai bună de legitimizare politică a lui Dorin Chirtoacă nici că poate să existe, numai că prestaţia proastă a PL la Rezină ridică mari semne de întrebare în acest sens.
Luînd în consideraţie faptul că PNL n-a participat în iunie la alegerile pentru consiliul raional din Rezina, dar a reuşit să obţină 6% în noiembrie (ceva mai puţin decît AMN şi aproape de două ori mai mult decît PD), putem concluziona că un minim efort organizaţional din partea AMN, PD şi PL ar fi asigurat confirmarea “victoriei agregate” a opoziţiei din luna iunie. Nu există absolut nici un fel de atuuri de care ar fi putut beneficia PNL şi nu ar fi putut beneficia, la fel de bine, AMN, PD şi PL pentru a-şi fi menţinut rating-ul din iunie, ultimele trei trebuiau să facă un minim efort, comparabil cu cel al PNL.
În sfîrşit, trebuie de menţionat că PPCD, practic, şi-a confirmat stabilitatea rating-ului la alegerile din Rezina, acumulînd procentajul său tradiţional. Rezultatul PPCD este remarcabil mai ales prin prisma scandalului iscat şi susţinut în stare de “mocnire” de o parte a mass-media pe marginea unor dezvăluiri senzaţionale legate de dispariţia în martie 2002 a deputatului PPCD, Vlad Cubreacov. Rezultatele PPCD la Rezina reconfirmă că în afara Chişinăului scandalurile politice nu au vreun impact semnificativ. Astfel, şi scandalul legat de “trădarea din 4 aprilie 2005” a avut impact negativ pentru rating-ul PPCD doar în municipiul Chişinău şi absolut niciun impact în afara capitalei, unde rating-ul PPCD a crescut. Recentele alegeri din Rezina par să confirme că scandalul legat de dispariţia lui Cubreacov nu impresionează provincia, cel puţin deocamdată. Totuşi, scandalul poate avea impact major în Chişinău, unde pînă în 2005, PPCD avea cei mai mulţi susţinători (peste 15%).
Concluzii
În pofida victoriei PCRM la alegerile din Rezina, se poate constata mai degrabă declinul acestei formaţiuni decît revenirea ei în ascensiune. Totuşi, alegerile de la Rezina au demonstrat că PCRM îşi menţine capacitatea de mobilizare la un nivel foarte înalt, lucru care-i poate aduce cele mai mari beneficii în perspectiva parlamentarelor din 2009.
Rezultatele alegerilor din Rezina vor motiva şi mai mult deputaţii PCRM să insiste şi să obţină majorarea pragului electoral pentru alegerile parlamentare. Prea importante pot fi beneficiile de pe urma redistribuirii proporţionale a voturilor formaţiunilor incapabile să depăşească pragul electoral şi prea dezorganizată este opoziţia pentru a presupune că nu va oferi PCRM posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei dezorganizări.
Pe lîngă dezorganizare, opoziţia a demonstrat că rămîne incapabilă să prevadă oportunităţile de creare a unor evenimente de rezonanţă pe care să le utilizeze în propria-i favoare. Din punct de vedere PR şi propagandistic, victoria PCRM asupra opoziţiei la alegerile noi din Rezina descalifică, de fapt, întreaga “victorie agregată” a opoziţiei din iunie 2007. Unele elemente ale opoziţiei au şi început să bată alarma în acest sens.
Rezultate alegerilor din Rezina evidenţiază caracterul speculativ al vehiculării mediatice a “votului trădător din 4 aprilie 2005”. Ele arată, cu aproximările de rigoare, ce s-ar fi întîmplat în esenţă dacă ar fi fost organizate alegeri parlamentare noi prin blocarea procedurii de alegere a şefului statului — victoria şi mai pregnantă a PCRM. Pe fundalul crizelor permanente din statele “revoluţionare” — Georgia, Ucraina şi Kîrgîzstan — calea “evoluţiei oranj” de factură moldovenească nu pare a fi cea mai proastă soluţie.
Cum speculaţiile politice legate de “votul din 4 aprilie” nu vor înceta vreodată este important ca susţinătorii lor să realizeze că: revoluţiile oranj se fac în stradă, imediat după alegeri; ele au un lider care a ocupat a două poziţie în alegeri, dar nu recunoaşte rezultatele acestora şi cere alegeri repetate; de obicei, liderul revoluţionar este un fost insider al guvernării, care cunoaşte lucrurile din interior şi poate atrage de partea sa o parte din elita guvernantă; liderul revoluţionar îşi asumă toate riscurile pentru ca ulterior să poată pretinde toţi laurii şi la toate beneficiile emergente. Numai aşa este posibilă atragerea simpatiilor alegătorilor care trebuie să încline balanţa în sens invers la alegerile noi. Invocarea în continuare a “trădării din 4 aprilie” ar trebui, în mod normal, să fie însoţită de încercări de a identifica: cine ar fi putut să-şi asume rolul de lider al eventualei “revoluţii oranj moldoveneşti”; de ce eventualul lider nu a început protestele imediat a doua zi după alegerile nerecunoscute; poate oare o “revoluţie” prin boicot parlamentar avea impact egal cu revoluţiile stradale; ar aprecia oare alegătorii drept echivalente riscurile asumate de lideri revoluţiilor stradale şi riscurile asumate de liderii “revoluţiilor” prin boicot, mai ales peste o lună de la consumarea subiectului alegerilor trucate? Abia după aceasta s-ar putea încerca a răspunde la întrebarea dacă alegerile noi de la Rezina sugerează ce s-ar fi întîmplat la alegerile parlamentare noi din 2005.
Boicotul constituirii consiliului raional din Rezina după alegerile din iunie de către PCRM descalifică această formaţiune ca forţă politică responsabilă, mai cu seamă după ce PCRM a putut testa gradul de responsabilitate politică a opoziţiei, imediat după alegerile parlamentare din 2005. Pentru a-şi salva imaginea după recenta înfrîngere de la Rezina, opoziţia ar trebui să renunţe la tacticele din vara trecută, evitînd încercările de boicotare a primelor două şedinţe constitutive ale consiliului raional ales recent. Opoziţia ar trebui cel puţin să încerce să stoarcă un minim profit de imagine prin aducerea la cunoştinţa opiniei publice a propriului comportament responsabil faţă de cel al PCRM, care din considerente de interes partinic ignoră cu cinism interesul public.