Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Comentarii

Acordul privind facilitarea eliberării vizelor: “Bere numai sindicaliştilor?!”

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 30 ianuarie 2008
ADEPT logo

Începînd cu 1 ianuarie 2008 a intrat în vigoare Acordul privind facilitarea eliberării vizelor. Semnarea Acordului se numără printre cele mai importante realizări în raporturile bilaterale şi în procesul de implementare a Planului de Acţiuni Uniunea Europeană — Republica Moldova (PAUERM). Acordul în cauză specifică cîteva lucruri importante:

Este evident că facilitările stabilite prin Acord contrastează izbitor pe fundalul scutirii cu începere de la 1 ianuarie 2007 a cetăţenilor UE de obligativitatea vizelor pentru călătoriile în Republica Moldova pe o perioadă de pînă la 90 de zile. Acest contrast vorbeşte de la sine despre statutele părţilor semnatare. De fapt, prevederile Acordului cu Republica Moldova repetă, cu unele excepţii, prevederile unor acorduri similare semnate de UE cu alte state din Balcanii de Vest şi Europa de Est.

Esenţa facilităţilor constă în stabilirea termenului de 10 zile calendaristice de la data depunerii cererii pentru ca oficiile consulare ale statelor membre să ia o decizie privind eliberarea vizei. Termenul poate fi redus pînă la două zile în caz de urgenţă justificată, putînd însă fi şi prelungit pînă la 30 de zile în cazuri individuale, cînd este necesară o analiză detaliată a cererii. Acordul stabileşte posibilitatea obţinerii vizelor pentru intrări multiple în spaţiul UE şi un cuantum unic de 35 Euro pentru taxa de procesare a cererilor de viză. De această taxă, conform Articolului 6, pot fi scutiţi, eventual, reprezentanţii celor 15 categorii privilegiate[1].

Experienţa primelor două săptămîni de după intrarea în vigoare a Acordului menţionat a lăsat impresii confuze solicitanţilor de vize. Pe de o parte, Centrul Comun de Vize de pe lîngă ambasada Ungariei şi-a însoţit reluarea activităţii în condiţiile Acordului de o informare adecvată a solicitanţilor. Pe de altă parte, în activitatea consulatelor unui şir de state UE nu au intervenit nici un fel de schimbări: nu au fost măcar afişate noile reguli şi cerinţe suplimentare pentru solicitanţi; a fost aplicată taxa pentru vize cetăţenilor din categoriile desemnate drept beneficiare de facilităţi. Ultima remarcă pune în evidenţă faptul că facilităţile anunţate sînt oferite facultativ, deşi din textul Acordului pare a reieşi altfel.

În general, începutul aplicării practice a prevederilor Acordului a scos la iveală un şir de inconsistenţe ale acestuia. În acest sens, pare nevinovată scăparea ce se referă la reprezentanţii organizaţiilor societăţii civile care, pe de o parte, sînt printre cei enumeraţi drept beneficiari ai regimului de facilităţi, iar, pe de altă parte, sînt omişi din lista celor scutiţi de plata pentru viză (Articolul 6). În schimb, inconsistenţele în privinţa oamenilor de afaceri şi a jurnaliştilor chiar că nu pot fi trecute cu vederea. Astfel, pentru oamenii de afaceri şi reprezentanţii organizaţiilor de afaceri se cere prezentarea unei “solicitări scrise din partea unei persoane juridice sau societăţi-gazdă […], aprobate de Camera Înregistrării de Stat (CÎS) a Republicii Moldova”?! Aici se iscă cîteva întrebări:

Întrebările formulate nu reprezintă o simplă căutare de nod în papură. Oamenii de afaceri şi funcţionarii CÎS deja s-au simţit contrariaţi de prevederile Acordului la primele contacte de după activarea acestuia.

Cerinţele faţă de jurnalişti de a prezenta “un certificat sau un alt document eliberat de o organizaţie profesională, care să demonstreze că persoana în cauză este un jurnalist calificat, precum şi un document eliberat de angajatorul persoanei în cauză, care stipulează că scopul călătoriei îl reprezintă desfăşurarea unei activităţi de natură jurnalistică”, de asemenea, trezesc nedumeriri şi ridică semne de întrebare:

De fapt, se pare că prevederile invocate crează, mai degrabă, condiţii pentru germinarea corupţiei în mediile adiacente jurnalismului. Aceste nedumeriri nu pot să nu evoce pasaje din operele renumiţilor satirici sovietici — Ilf şi Petrov, care au derîs în “Viţelul de aur” practicile sovietice de socilizare, gen — “turnăm bere numai sindicaliştilor”. Probabil, n-ar trebui să ne mirăm dacă în curînd am ajunge să vedem lozinci gen — “Vize UE în regim facilitat numai pentru jurnalişti sindicalişti!”.

Mulţi cetăţeni moldoveni ar trece uşor şi cu umor peste aceste inconsistenţe şi inconvenienţe, dacă şi după intrarea în vigoare a Acordului nu ar fi păstrate practicile anterioare care aduc atingere demnităţii. Astfel, solicitanţii de vize trebuie şi în continuare să prezinte carnetele de muncă, precum şi dovezi că îşi achită facturile pentru serviciile comunale. Deşi cerinţele respective nu sînt fixate în Acord, ele se aplică inclusiv cetăţenilor cu o vastă istorie de călătorie în ţările UE, documentele cărora au fost studiate şi scanate de zeci de ori. Umilinţele la care sînt supuşi se justifică, probabil, prin necesitatea estimării capacităţii lor de subzistenţă. Însă condiţiile suplimentare impuse le sugerează moldoveneilor şi soluţiile de depăşire ulterioară a impedimentelor. Cei care planifică să rămînă ilegal în spaţiul UE îşi pot “cultiva biografia”, aducîndu-şi “în ordine” carnetele de muncă şi achitîndu-şi exemplar facturile pentru serviciile comunale. În consecinţă, cei care doresc să pătrundă cu orice preţ în spaţiul UE — o fac oricum, iar cetăţenii decenţi rămîn jigniţi de faptul că serviciile consulare ale statelor UE le cer facturi de plată a unor servicii şi carnetele de muncă, care nu sînt decît atavisme introduse încă în anii ’30 ai secolului trecut pentru controlul asupra cetăţenilor din partea regimurilor totalitare. În general, e dificil a înţelege care este totuşi necesitatea prezentării carnetelor de muncă, mai ales dacă legislaţia Moldovei prevede, de curînd, că:

În această ordine de idei, ar fi corect ca cetăţenii moldoveni măcar să fie informaţi la ce serveşc ceriinţele de prezentare a cărţilor de muncă pentru obţinerea vizelor:

Fără răspunsuri argumentate la aceste întrebări se poate crede că cerinţele invocate doar favorizează potenţialul corupţional, sugerînd recurgerea la angajări formale. În plus, nu se poate exclude că aceste cerinţe afectează într-o oarecare măsură protecţia datelor personale şi chiar viaţa privată a solicitanţilor.

La inconsistenţele şi procedurile umilitoare invocate mai sus se adaugă şi contrastul dintre tratamentul faţă de simplii cetăţeni moldoveni şi faţă de cei care îi guvernează. Astfel, elitei guvernante, deţinătoare de paşapoarte diplomatice[3], Acordul îi oferă regim fără vize (Articolul 10), lucru care indică că, de fapt, nu este justificată denumirea — “Acord privind facilitarea eliberării vizelor”. Pentru guvernanţi nu e vorba de facilitare, ci de absolvire de vize. Astfel, Acordul şi-ar justifica denumirea doar dacă am admite că se estimează media aritmetică a beneficiilor de care profită elitele guvernante şi a umilinţelor la care sînt supuşi simplii cetăţeni. Dacă e aşa, atunci putem constata că demnitatea unui deţinător de paşaport diplomatic moldovean depăşeşte demnitatea a aproximativ 10 mii de simpli cetăţeni. Comparaţia nu pare deloc bizară dacă ne amintim că, de obicei, reprezentanţii clasei guvernante, atunci cînd se judecă cu ziariştii, cer despăgubiri de milioane de lei pentru presupusa lezare a demnităţii.

În concluzie, se poate constata un adevăr amar — a fi cetăţean moldovean înseamnă a genera în mod automat suspiciuni că doreşti să-ţi părăseşti ţara pentru a te stabili ilegal în UE. Din păcate, comportamentul multora din concetăţenii noştri alimentează în permanenţă aceste suspiciuni. În acest fel, nu ne rămîne decît să-i atribuim Acordului un rol educativ pentru moldoveni, sugerîndu-le: să devină oameni decenţi; să-şi facă relaţii în spaţiul UE pentru a putea primi scrisori de invitaţie; să-şi găsească un loc de muncă bine plătit în ţară, măcar în măsură să acopere achirea serviciilor comunale; sa devină buni profesionişti; să devină membri ai sindicatelor etc. Într-un cuvînt, metaforic vorbind, cei care nu vor fi demni de “bere” vor trebui, vorba renumitului personaj literar, să se “mulţumească cu cvas”. Abia după ce vor însuşi toate aceste lucruri, cetăţenii moldoveni ar putea îndrăzni să utilizeze faimoasa exclamaţie: “să văd Parisul şi să mor”! Pînă atunci nu ne rămîne decît să-i rugăm pe oficialii europeni şi pe membrii Comitetului mixt să înceapă totuşi să aplice principiul bona fide. Mai ales faţă de foştii diplomaţi moldoveni cu statut de ambasadori, precum şi faţă de foştii miniştri, chiar ex prim-miniştri. Cu certitudine, umilinţele la care au fost supuşi unii dintre aceştia anul trecut se rasfrîngeau asupra Republicii Moldova ca stat, oarecum, european.

  1. ↑ a) rudele apropiate care vizitează cetăţeni ai Republicii Moldova, rezidenţi legali pe teritoriul statelor membre; b) membri ai administraţiilor publice şi parlamentelor naţionale şi regionale, ai curţii constituţionale şi curţii supreme; c) membri ai delegaţiilor oficiale care participă la evenimente pe teritoriul statelor membre; d) elevi, studenţi ai instituţiilor universitare şi postuniversitare şi profesorii însoţitori care întreprind călătorii de studii sau formare profesională; e) persoane cu handicap şi persoanele care le însoţesc; f) persoane care au prezentat documente care dovedesc necesitatea călătoriei în scopuri umanitare; g) participanţi la evenimente sportive internaţionale; h) persoane care participă la activităţi ştiinţifice, culturale şi artistice; i) participanţi la programe oficiale de schimb organizate de oraşe înfrăţite şi alte localităţi; j) jurnalişti; k) copii cu vîrsta sub 18 ani şi copii în întreţinere cu vîrsta sub 21 de ani; l) pensionari; m) conducători auto care prestează servicii de transport internaţional de mărfuri şi pasageri pe teritoriile statelor membre; n) membri ai personalului de pe trenuri, care călătoresc pe teritoriile statelor membre; o) membri ai profesiilor liberale care participă la expoziţii internaţionale, etc., organizate pe teritoriile statelor membre.
  2. ↑ Solicitînd extrasul sau cartea de muncă, salariatul trebuie să motiveze explicit angajatorului acest lucru şi să depună chiar o cerere specială, care se înregistrează de către responsabilii de evidenţa personalului.
  3. ↑ Conform Articolului 2(3) al Legii 273/09.11.94 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte,paşapoarte diplomatice se eliberează următoarelor categorii de persoane: a) Preşedintelui Republicii Moldova; b) Preşedintelui Parlamentului; c) deputaţilor în Parlament; d) Primului-ministru şi membrilor Guvernului; e) soţiilor (soţilor) Preşedintelui Republicii Moldova, Preşedintelui Parlamentului, Primului-ministru şi ministrului afacerilor externe; f) consilierilor Preşedintelui Republicii Moldova în probleme de politică externă şi activitate economică externă; g) Preşedintelui şi judecătorilor Curţii Constituţionale, Preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie, Procurorului General, Preşedintelui Curţii de Conturi, Mitropolitului Chişinăului şi al întregii Moldove; h) preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Guvernatorului Băncii Naţionale a Moldovei, preşedintelui Adunării Populare a Găgăuziei, preşedintelui Comisiei Electorale Centrale, preşedintelui Camerei de Comerţ şi Industrie; i) personalului diplomatic al aparatului central al Ministerului Afacerilor Externe; j) personalului diplomatic şi consular al misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova peste hotare; k) personalului diplomatic al misiunilor Republicii Moldova pe lîngă organismele internaţionale; l) curierilor diplomatici; m) membrilor familiilor persoanelor menţionate la literele j) şi k), care domiciliază împreună cu ele în perioada aflării lor în serviciu diplomatic; n) cetăţenilor Republicii Moldova care au ocupat funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, Preşedinte al Parlamentului, Prim-ministru; o) cetăţenilor Republicii Moldova care au rangul diplomatic de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova; p) cetăţenilor Republicii Moldova care deţin funcţia de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din partea Republicii Moldova, precum şi soţilor şi copiilor lor minori care domiciliază împreună cu ei în perioada executării acestei funcţii; r) reprezentantului permanent al Guvernului Republicii Moldova (agentului guvernamental) la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Anul politic 2007 Ghicitoarea Şevciuk