Monitoring→Politica→Comentarii

---

Pe 3 aprilie, Comisia Europeană a făcut public cel de-al doilea document care analizează implementarea Politicii Europene de Vecinătate de către statele partenere în perioada noiembrie 2006 — decembrie 2007 (Comunicarea către Consiliu şi Parlament privind implementarea PEV în 2007). Ca şi primul document de politici, făcut public în decembrie 2006, prezentul document este însoţit de Rapoartele Individuale de ţarăEN şi raportul sectorial.

Principalele concluzii ale Comunicării

Una din concluziile celui de-al doilea raport de evaluare a PEV este convingerea Comisiei Europene că Politica Europeană de Vecinătate s-a dovedit a fi o iniţiativă de succes. Astfel, dintr-un proiect cu instrumente financiare imature şi fără o finalitate clară la momentul lansării, PEV ajunge, la 3 ani de la implementarea sa practică, un instrument viabil în relaţiile UE cu statele sale vecine. Această satisfacţie a UE privind PEV nu transpărea în prima Comunicare, lansată în noiembrie 2006, cînd se vorbea mai mult despre consolidarea PEV şi îmbunătăţirea impactului acestei politici.

În al doilea rînd, Comunicarea actuală, ca şi cea precedentă, accentuează că PEV este un instrument care promovează “integrarea regională în afara hotarelor Uniunii Europene” şi nu trebuie văzut ca un instrument de pre-aderare la UE. În plus, documentul subliniază existenţa unui mare potenţial de dezvoltare al PEV în relaţiile UE cu vecinii săi, care încă urmează a fi exploatat, inclusiv prin extinderea beneficiilor economice oferite statelor partenere.

În al treilea rînd, Uniunea Europeană planifică aprofundarea relaţiilor cu Ucraina, Moldova, Maroc şi Israel. În cazul Moldovei şi Ucrainei “aprofundarea relaţiilor” presupune semnarea unui nou acord contractual cu UE. Totuşi, pînă la semnarea acestor acorduri, instrumentele operaţionale existente — Planurile de Acţiuni — rămîn valabile. Acestea vor putea fi adaptate la “ambiţiile şi capacităţile statelor partenere, reflectând relaţiile diferenţiale dintre UE şi partenerii săi”. Altfel spus, noile instrumente vor fi direct condiţionate de progresul înregistrat de către statele partenere în implementarea Planurilor de Acţiuni. Este semnificativ faptul că, noile Planuri de Acţiuni nu se vor deosebi mult de cele vechi din punct de vedere structural — vor fi păstrate cele 7 domenii de activitate. Se vor schimba doar, în dependenţă de caz, obiectivele şi acţiunile de urmat. Progresul înregistrat de statele partenere în domeniul guvernării, va constitui, de asemenea, şi principalul indicator în acordarea asistenţei financiare a Uniunii Europene în 2008.

Raportul de ţară pentru Moldova

Documentul cel mai aşteptat la Chişinău a fost Raportul de ţară pentru Moldova, care evaluează progresul înregistrat de ţara noastră în implementarea Planului de Acţiuni UE-RM şi prezintă principalele realizări şi probleme ale acestui proces. În linii generale, Comisia Europeană a apreciat progresul Moldovei drept unul “bun”, Moldova, alături de Ucraina, Maroc şi Israel formînd grupul statelor care au atins cele mai mari progrese în cadrul PEV. Totuşi, analizînd documentele de progres ale statelor nominalizate, vom observa că doar Marocul şi Israelul au primit din partea Comisiei Europene calificativul de “partener activ”, pe cînd aprecierile Moldovei şi ale Ucrainei au fost ceva mai rezervate.

Potrivit raportului de ţară, Moldova a înregistrat progrese în toate domeniile prevăzute de PAUERM, în particular: îmbunătăţirea cadrului instituţional, introducerea procedurilor de control şi a certificatelor de origine pentru bunurile exportate, semnarea Acordului privind preferinţele comerciale autonome si Acordul de facilitare a regimului de vize şi readmisie, cooperarea cu UE în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean şi probleme de politică externă, cooperarea în cadrul Misiunii UE de Asistenţă la frontieră (EUBAM), progrese în reformarea sistemului sănătăţii, în politica de competiţie prin crearea Agenţiei Naţională pentru Protecţia Concurenţei (calificat drept “un bun progres”) şi în protecţia drepturilor de proprietate intelectuală.

Pe de altă, parte, după cum era de aşteptat, Moldova continuă să rămînă restanţieră la mai multe capitole: 1)implementarea inadecvată a legislaţiei privind autoguvernarea locală; 2) calitatea slabă a sistemului de justiţie; 3) prerogative extinse ale procuraturii; 4) imixtiunea politică în activitatea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei; 5) respectarea insuficientă a drepturilor şi libertăţilor omului, în special libertatea expresiei, dreptul la confesiune, dreptul de a nu fi supus torturii; 6) libertatea insuficientă a mass-media, în special a audiovizualului public; 7) implementarea deficitară a legislaţiei privind standardele de muncă; 8) existenţa unui climat de afaceri şi investiţional puţin transparent şi nesigur. Cu toate acestea, după frecvenţa apariţiilor în raport, problema majoră a Moldovei rămîne a fi aplicarea deficitară şi inconsecventă a legislaţiei deja armonizate şi a strategiilor de reformă.

Este incontestabil că Moldova a înregistrat progrese în implementarea PAUERM, dar, trecînd în revistă domeniile în care Moldova a avut progrese moderate sau nu a avansat deloc, involuntar apare întrebarea privind motivul unei evaluări atît de pozitive a Comisiei Europene? Una din explicaţii pentru acordarea de către Comisia Europeană a unei note mai mari în avans este de a menţine Moldova pe făgaşul reformelor şi de a stimula procesul de “europenizare” internă. În acest sens, Comisia Europeană s-a arătat dispusă să crească suma alocaţiilor financiare acordate Moldovei prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat (IEVP) din cadrul PEV cu 250 milioane de euro, suplimentar la cele 210 milioane de euro prevăzute iniţial pentru perioada 2007–2010. Astfel, asistenţa pe cap de locuitor pe an, se va ridica la 15 euro, fiind cea mai mare în regiune. Este important de remarcat, că asistenţa va fi orientată spre sectoare concrete, inclusiv spre cele restanţiere, pentru a impulsionarea procesul de reformare a acestora.

Ce urmează?

În ultimul an, diplomaţia moldovenească şi-a intensificat eforturile în a atrage cît mai mulţi suporteri, în special din rîndul noilor state ale UE, pentru a obţine mandatul Comisiei Europene de iniţiere a negocierilor privind semnarea unui nou acord juridic cu UE-RM. Noul acord urmează să înlocuiască existentul Acord de Parteneriat şi Cooperare. Autorităţile moldoveneşti îşi doresc mult ca acest nou document să specifice tranşant perspectiva europeană a Moldovei şi o implementare graduală de libertăţi europene. Cu toate acestea, oficialii europeni au subliniat, în repetate rînduri, că conţinutul noului acord va depinde în mare măsură de concluziile raportului privind progresele de ţară în realizarea PAUERM^[1]. Din moment ce evaluarea Comisiei Europene este una pozitivă, se pare că Moldova ar putea urma Ucraina în negocierea unui nou acord cu UE. Însă pînă la iniţierea negocierilor şi semnarea unui nou acord este încă cale lungă. Rezultatul final — un acord calitativ mai înalt cu UE sau extinderea PAUERM — va depinde, în mare măsură, de capacitatea Moldovei de a continua reformele politice şi economice în conformitate cu Planul de Acţiuni UE-RM. Nu mai puţin important va fi şi examenul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2009. Este clar, că abia după desfăşurarea alegerilor parlamentare vom putea vorbi realist despre un noul cadru juridic cu UE. Pînă atunci, Moldova va trebui să exceleze în implementarea Planului de Acţiuni existent sau a unuia adaptat.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet