Monitoring→Politica→Comentarii

---

Problema organizării alegerilor în Transnistria

După declararea independenţei Republicii Moldova autorităţile moldovene nu au putut crea condiţii pentru organizarea votării în raioanele din stînga Nistrului, controlate de autorităţile separatiste. Acestea din urmă s-au opus constant pe motiv că Transnistria ar fi un stat independent. Soluţia paliativă, acceptată de autorităţile moldovene pentru a asigura dreptul de vot al transnistrenilor la primele alegeri parlamentare pluripartinice din februarie 1994, a avut la bază decretul Preşedintelui Republicii Moldova din 17 februarie 1994. Esenţa soluţiei este că cetăţenii localităţilor din stînga Nistrului ale Republicii Moldova şi oraşul Bender unde nu pot fi constituite secţii de votare, participă la alegeri în secţiile de votare din localităţile limitrofe, controlate de autorităţile constituţionale.

Soluţia invocată a fost repetată constant la alegerile parlamentare din 1998, 2001, 2005, precum şi la alegerile prezidenţiale din 1996. Începînd cu alegerile parlamentare din 1998, în vederea îmbunătăţirii evidenţei şi asigurării securităţii procesului de votare pentru alegătorii din Transnistria se constituie secţii de votare speciale. Tabelul de mai jos arată care a fost gradul de participare a locuitorilor transnistreni la alegeri.

Tabelul 1. Numărul de cetăţeni din Transnistria care au participat la alegeri

Localitatea/anul	1994*	1998	2001	2005
Sănătăuca	329	218	78	389
Vadul lui Raşcov	22	-	-	-
Rezina	259	472	421	1492
Lalova	6	-	-	-
Saharna Nouă	8	-	-	-
Solonceni	686	-	-	-
Jora de Sus	59	-	-	-
Cocieri	1094	582	261	588
Oxentia	4	-	-	-
Pohrebea	461	6	-	-
Doroţcaia	244	157	1058	494
Gura Bîcului	4	5	-	-
Varniţa	4249	2216	2219	4235
Copanca	154	30	48	165
Răscăeţi	85	53	109	266
Fîrlădeni**	-	10	104	31
Molovata Nouă**	-	21	-	-
Nimereuca**	-	6	-	-
Hagimus***				546
Total	7664	3776	4298	8206

* În 1994 cetăţenii din Transnistria au votat în localităţile menţionate, în secţii de votare comune. De aceea, datele din listele suplimentare nu permit stabilirea exactă a numărului de alegători din Transnistria care au participat la votare.

** Localităţi noi în care la alegerile din 1998 au fost deschise secţii de votare speciale. Localităţile pentru care nu sînt indicate datele participării la votare nu au mai fost destinate votării transnistrenilor.

*** Localitatea în care la alegerile din 2005 a fost deschisă o secţie de votare specială. Localităţile pentru care nu sînt indicate datele participării la votare nu au mai fost destinate votării transnistrenilor.

Este aproape cert că şi la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 alegătorii transnistreni vor vota în secţii de votare speciale. Deocamdată, Comisia Electorală Centrală (CEC) a constituit circumscripţia electorală nr. 37 pentru localităţile din stînga Nistrului, urmînd a fi stabilite localităţile de pe teritoriul controlat de autorităţile constituţionale în care cetăţenii din Transnistria vor putea să-şi exercite dreptul de vot. Votarea cetăţenilor din stînga Nistrului în secţii speciale este unul dintre cei mai elocvenţi indicatori că procesul reglementarii transnistrene stagnează.

Cîţi cetăţeni din stînga Nistrului au dreptul să voteze la parlamentarele din 5 aprilie?

Mediile informaţionale oficiale din Transnistria contestă datele vehiculate de autorităţile moldovene referitor la numărul de locuitori din Transnistria care deţin cetăţenia Republicii Moldova. Ele afirmă că decizia Chişinăului de a extinde perioada de eliberare pe gratis a actelor de identitate pentru locuitorii transnistreni pînă la 31 iulie 2009 ar fi o manevră propagandistică. Potrivit datelor Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI) al Republicii Moldova doar în prima jumătate a anului 2008 mai mult de 106 mii de locuitori transnistreni ar fi primit acte de identitate moldoveneşti. Presa oficială din Transnistria se arată nemulţumită, în special, de faptul că se afirmă precum că, în prezent, 58,7% din locuitorii transnistreni cu vîrsta de peste 16 ani ar deţine cetăţenia moldovenească.

Pentru a combate aceste date, presa transnistreană face referinţă la datele recensămîntului din noiembrie 2004, potrivit căruia în regiune ar exista 555347 de locuitori, dintre aceştia mai mult de 90% deţinînd cetăţenia transnistreană şi doar aproximativ 1/3 deţinînd “cetăţenia altor state”:

• 107600 — cetăţenia Republicii Moldova (19,4%);
• 56000 — a Federaţiei Ruse (10,1%);
• 44400 — a Ucrainei (8%).

Încercarea de a face referinţă la datele referendumului pentru a acuza autorităţile moldovene de manipulare cu cifrele nu este tocmai reuşită. Astfel, se invocă faptul că în 2005 MDI ar fi vehiculat o informaţie că mai mult de 270 mii de locuitori din Transnistria ar deţine cetăţenia Republicii Moldova, mărînd intenţionat cifrele de 2–3 ori, iar în prezent ar pretinde că cetăţenia moldovenească ar fi deja deţinută de 326 mii de transnistreni. Aceste date ale MDI sînt într-adevăr îngrijorătoare pentru autorităţile transnistrene, întrucît din cei aproximativ 555 mii de locuitori din Transnistria aproximativ 400 mii au drept de vot la alegerile din regiune. Astfel, se poate concluziona că mai bine de 4/5 din masivul electoratului transnistrean este, în principiu parte a masivului electoratului Republicii Moldova, trebuind să-i fie asigurat participarea la votarea din 5 aprilie 2009.

Pornind de la cele menţionate mai sus se poate înţelege de ce problema asigurării dreptului de vot pentru cetăţenii moldoveni din Transnistria deranjează autorităţilor de la Tiraspol. Învinuirile la adresa MDI că ar exagera în mod intenţionat numărul deţinătorilor cetăţeniei moldoveneşti sînt provocate de faptul că numărul în creştere a deţinătorilor cetăţeniei moldoveneşti justifică, de exemplu, necesitatea prezenţei poliţiei moldoveneşti în municipiul Bender, dar mai ales justifică necesitatea menţinerii Transnistriei în cadrul Republicii Moldova.

Excesul de zel al propagandiştilor transnistreni în a contrazice MDI ar trebui extins şi asupra lui Igor Smirnov însăşi. Acesta din urmă declarase într-o conferinţă de presă recentă, susţinută la Moscova, precum că 125 mii din locuitorii Transnistriei sînt deţinători ai paşapoartelor ruseşti, iar alte 40 mii de locuitori s-ar afla în proces de perfectare a actelor pentru obţinerea cetăţeniei ruseşti. Deci, dacă numărul deţinătorilor cetăţeniei ruse a crescut de mai bine de două ori în ultimii patru ani, (de la 56 mii la 125 mii), atunci de ce n-ar fi crescut în aceeaşi proporţie şi numărul deţinătorilor cetăţeniei moldoveneşti, mai cu seamă că autorităţile moldoveneşti perfectează acte de identitate pe gratis, recunoscînd dreptul la cetăţenie tuturor celor care s-au născut sau au locuit pe teritoriul Transnistria, în hotarele fostei RSSM la momentul declarării independenţei şi după aceasta?

Cum este explicată opunerea participării la alegeri a cetăţenilor din stînga Nistrului?

Mediile informaţionale afiliate autorităţilor separatiste afirmă deschis că participarea transnistrenilor, deţinători ai cetăţeniei moldoveneşti, la alegeri ar deveni un factor puternic în justificarea pretenţiilor Republicii Moldova de incorporare a Transnistriei în eventualul stat reunificat, argumentată prin faptul că alegerile au avut loc pe întreg teritoriul ţării, inclusiv cu participare la votare a transnistrenilor. În acest context, acestea explică obţinerea de către locuitorii regiunii a cetăţeniei moldoveneşti doar prin necesitatea de a-şi lărgi libertatea de circulaţie.

Totuşi, liderul transnsitrean Igor Smirnov este mai atent la explicaţii. El a declarat în cadrul interviului pentru presa moscovită că autorităţile transnistrene nu vor împiedica participarea la alegerile parlamentare a locuitorilor transnistreni care deţin şi cetăţenie moldovenească. Potrivit lui Smirnov locuitorii din Transnistria nu prezintă vreun interes pentru alegerile din Republica Moldova, întrucît în Transnistria există deja o comunitate de oameni care nu se simt parte a societăţii moldave, care nu a trăit niciodată în Republica Moldova. În plus, autorităţile electorale moldovene nu s-au adresat cu o cerere oficială către cele transnistrene pentru a soluţiona problema participării alegătorilor transnistreni la alegeri. Drept exemplu pozitiv Smirnov a invocat adresarea oficială a CEC din Rusia pentru deschiderea secţiilor de votare la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2007 şi 2008, din această ţară. Nu încape îndoială că Smirnov înţelege că formal Rusia nu consideră Transnistria parte a teritoriului sau, iar Republica Moldova, dimpotrivă, o consideră drept parte inalienabilă, deşi Rusia controlează completamente regimul transnistrean, iar Republica Moldova ba. O adresare oficială a autorităţilor moldoveneşti către cele transnistrene de a deschide secţii de votare ar fi imediat folosită în scopuri propagandistice pentru afirmaţii gen — Republica Moldova a recunoscut independenţa Transnistriei. Evident, orice forţă politică s-ar afla la guvernare în Republica Moldova n-ar accepta în plină campaniei electorală să se expună riscurilor de a fi atrasă într-o astfel de campanie propagandistică.

În mod previzibil, şi comunitatea de organizaţii neguvernamentale din Transnistria s-a alăturat lui Smirnov. Astfel, preşedintele uniunii ONG-urilor, Grirogiy Agre, a declarat în numele acesteia că se pronunţă împotriva participării la alegerile parlamentare din Republica Moldova. Explicaţie este că în Republica Moldova nu ar exista partide care ar fi cu adevărat pro-ruseşti. Potrivit lui Agre, singurul partid pro-rusesc “Ravnopravie” nu poate fi luat în serios, întrucît liderul acestuia, Valerii Klimenco, îşi urmăreşte, mai degrabă, propriile interese şi nu promovarea celor ruseşti, activităţile lui sporadice neputînd fi considerate drept muncă pentru susţinerea comunităţii ruseşti din Moldova. Formal, comunitatea ONG-urilor din Transnistria îşi bazează concluzia pe poziţiile exprimate de liderul comunităţii ruse din Transnistria, Victor Arestov, preşedintele uniunii ofiţerilor transnistreni, Serghey Zaicenco, şi a uniunii colectivelor de muncă (OSTK) — organizaţii care de-a lungul anilor au fost vîrful de lance al separatismului transnistrean la nivel de “societate civilă”. Aceştia susţin că este lipsită de sens susţinerea participării transnistrenilor la alegerile parlamentare din Republica Moldova, întrucît:

• “Nu avem ce căuta la alegeri, deoarece cîndva deputaţii transnistreni au părăsit Parlamentul moldovenesc”;
• “Republica Moldova reprezintă un mediu politic al altui stat, care în mod deliberat distruge structura socială şi statală a Transnistriei”;
• “Participarea la alegerile din Moldova va oferi autorităţilor acesteia un pretext pentru a vorbi despre apropiata soluţionare a conflictului”.

Este adevărat că se fac auzite şi puncte de vedere mai nuanţate. Astfel, Alexandr Porojan, fost co-preşedinte al Comisiei Unificate de Control (CUC) din partea Transnistriei, consideră că în eventualitatea participării active a populaţiei din Transnistria la alegerile parlamentare din Republica Moldova acest lucru ar avantaja Partidul Comuniştilor. Potrivit lui, această concluzie se referă la eventualul comportament al locuitorilor raionului Dubăsari, care ar fi resimţit ajutorul din partea Guvernului Republicii Moldova — oferirea locurilor pentru studii tinerilor din Transnistria, construirea drumurilor în satele moldoveneşti etc., îi face pe cetăţeni să creadă că “nu mai este Voronin atît de rău”. Porojan nu este nici pe departe un fan al PCRM, mai degrabă există interesul pentru fragmentarea puterii politice în Republica Moldova, care să nu poată promova politici coerente, inclusiv faţă de Transnistria.

Ce s-ar putea întreprinde?

Problema deschiderii secţiilor de votare în Transnistria nu ţine doar de refuzul autorităţilor de la Tiraspol de a permite acest lucru. Ea este mult mai complexă şi necesită o abordare pe potrivă, cel puţin, pentru a nu dăuna şi destabiliza situaţia politică internă de pe malul drept al Nistrului. Astfel, un proces electoral autentic presupune:

• compilarea corectă a listelor de alegători. Pe teritoriul Transnistriei locuiesc aproximativ 15% din alegătorii moldoveni, iar autorităţile moldovene nu au acces la datele privind registrul populaţiei. Includerea lor în listele electorale naţionale este imposibilă, iar neincluderea lor lasă un spaţiu imens pentru manipulări;
• informarea adecvată a alegătorilor pentru a putea face o alegere conştientă. În situaţia cînd MGB-ul din regiune deschide dosare penale unor publicaţii din Rusia pe motiv că ar atenta la suveranitatea Transnistriei este dificil a crede că partidele moldovene, care toate laolaltă pledează pentru întregirea ţării, să fie lăsate să-şi propage mesajele şi programele;
• constituirea consiliilor şi birourilor electorale, asigurarea echilibrului reprezentării forţelor politice moldovene în aceste organe electorale. Este dificil de imaginat cum pot fi efectuate aceste proceduri;
• asigurarea securităţii procesului electoral, precum şi a voinţei exprimate a alegătorilor după alegeri. Pînă în prezent acest lucru pare a fi inimaginabil de realizat.

De aceea, oricît de importantă n-ar părea asigurarea dreptului de vot pentru cetăţenii Republicii Moldova din Transnistria, nu există, deocamdată, o soluţie mai bună decît cea a secţiilor speciale, utilizată pînă în prezent. Ceea ce ar putea face suplimentar autorităţile moldovene este să încerce în cadrul “măsurilor de consolidare a măsurilor de încredere reciprocă dintre Chişinău şi Tiraspol” să asigure circulaţia pe gratis a transportului dintre anumite localităţi din Transnistria şi localităţile în care sînt constituite secţiile de votare speciale.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet