Monitoring→Politica→Comentarii

---

Caracterul periodic al Barometrelor de Opinie Publică (BOP), realizate la comanda Institutului de Politici Publice (IPP), oferă posibilitatea de a urmări tendinţele din viaţa social-economică şi politică. Tradiţional, în “anii electorali”, BOP-ul se realizează cu aproximativ o lună înainte de alegeri. Cel de-al şaptelea BOP “preelectoral”, realizat cu aproximativ o lună pînă la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, oferă una din puţinele oportunităţi de a estima probabilitatea realizării “schimbării” sau a conservării “stabilităţii”. Totuşi, anterior, niciodată BOP-urile nu erau efectuate într-o atmosferă atît de turbulentă. Persistă un şir de factori cu influenţă, deopotrivă, imediată şi cu “efect întîrziat” asupra electoratului. Această remarcă este necesară pentru a preciza că BOP-ul, de exemplu, a putut măsura primele efecte ale crizei financiare şi economice mondiale asupra Republicii Moldova şi cetăţenilor ei, şi a iniţiativei şefului statului privind comercializarea “pîinii electorale”. Însă, nu a putut prinde manifestarea îngrijorărilor cetăţenilor de pe urma panicii uşoare de pe piaţa valutară, precum şi îngrijorările de pe urma micşorării veniturilor bugetare ca urmare a căderii pronunţate a volumului exporturilor şi remitenţelor. Cu atît mai mult nu se ştie care poate fi efectul majorării anunţate de către Guvern a pensiilor cu 20% şi a salariilor unor categorii de bugetari chiar în preajma alegerilor, la 1 aprilie 2009. Astfel, de această dată interpretarea rezultatelor BOP merită o precauţie sporită.

Percepţia situaţiei social-economice

BOP-ul recent arată că cetăţenii au resimţit deja impactul crizei financiare şi economice internaţionale asupra Republicii Moldova: 43% consideră impactul crizei ca fiind mare, alte 45% consideră că impactul a fost mic. Doar 8% consideră că criza nu a avut vreun impact. Membrii familiilor a 62% din respondenţi au resimţit la modul direct efectele crizei, doar 32% nu au resimţit încă efectele crizei asupra familiilor lor. Aceste date se corelează cu cele referitoare la micşorarea veniturilor familiilor. Astfel, a crescut considerabil procentajul familiilor care nu au bani nici măcar pentru acoperirea strictului necesar din contul celor care abia de îşi puteau acoperi cheltuielile strict necesare.

Raportul aproximativ de 2:1 pentru categoriile de familii afectate şi neafectate de criză este valabil şi pentru estimarea direcţiei generale de evoluţie a lucrurilor în Republica Moldova — ceva mai puţin de 2/3 din respondenţi consideră că lucrurile merg într-o direcţie greşită şi doar 1/3 consideră că lucrurile merg într-o direcţie corectă. În consecinţă, sărăcia revine în topul problemelor care generează îngrijorări, devansînd problema preţurilor, probabil după ce tendinţa scăderii preţurilor la agenţii energetici s-a fortificat.

A crescut brusc (~15%) îngrijorarea provocată de problema şomajului, care a egalat îngrijorarea cetăţenilor pentru viitorul copiilor. În acest sens, răspunsurile referitoare la problemele care generează îngrijorări se corelează cu datele referitoare la soluţiile pe care le văd cetăţenii pentru îmbunătăţirea situaţiei din ţară — politici de dezvoltare a întreprinderilor industriale şi susţinerea micilor întreprinzători. În acelaşi timp, a descrescut semnificativ procentajului celor care optează pentru mărirea rolului statului în dirijarea economiei.

Este de remarcat că 25% din respondenţi au confirmat că cineva din gospodăria lor se află la munci peste hotare. Această cifră este semnificativ mai mică decît estimările anterioare, confirmînd tendinţa de revenire în ţară a gastarbeiterilor moldoveni. În acest context merită menţionat faptul că 3% din respondenţi au făcute investiţii, 6,5% afirmă că dispun de bani pentru investiţii, dintre aceştia 1,5% nu ştiu în ce afacerea şi-ar putea investi banii, iar alte 3% se tem să-şi investească banii. Pe de altă parte, 10,6% afirmă că deţin economii pentru zile negre, iar 76% afirmă că nu dispun de economii şi mijloace pentru investiţii.

Încrederea în personalităţi şi formaţiuni

Desfăşurarea campaniei electorale de la începutul lunii februarie a reactualizat rating-urile principalilor lideri politici. În răspunsurile libere (la întrebarea deschisă) privind încrederea în personalităţile politice, rating-ul liderului Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), Vladimir Voronin, pe un fundal general descendent, a crescut în actuala campanie electorală mai vertiginos decît în cea din 2005. Au mai crescut rating-urile liderilor Partidului Liberal (PL) şi Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) — Dorin Chirtoacă şi, respectiv, Vlad Filat. Panta creşterii rating-ului lui Filat este mult mai pronunţată, decît cea a lui Chirtoacă. Probabil, este efectul campaniei mult mai dinamice a PLDM.

Întrebarea închisă (prezentarea listei persoanelor), referitoare la încrederea în personalităţile politice, confirmă creşterea pronunţată a rating-ului preşedintelui Vladimir Voronin. A crescut semnificativ rating-ul de încredere al premierului Zinaida Greceanîi, care l-a devansat pe speaker-ul Marian Lupu, al cărui rating a scăzut peste limitele erorii măsurărilor. Campania mediatică extrem de “tehnologizată” a PCRM, care include utilizarea din abundenţă a resurselor administrative, distribuirea ajutoarelor umanitare, producerea şi comercializarea “pîinii electorale”, darea în exploatare, în prezenţa liderilor PCRM, a unor obiecte de menire socială în plină campanie electorală, s-a manifestat pe deplin.

De asemenea, este confirmată creşterea rapidă a rating-ului liderului PLDM pe fundalul unei stagnări sau descreşteri uşoare a rating-lui lui Dorin Chrtoacă. Totuşi, dintre liderii opoziţiei rating-ul de încredere a lui Dorin Chirtoacă este cel mai înalt. Motive serioase de îngrijorarea au liderii celorlalte formaţiuni cotate anterior cu şanse mari de a depăşi pragul electoral.

Datele cu privire la încrederea în lideri se corelează foarte bine cu datele referitoare la încrederea în formaţiunile pe care le reprezintă. Astfel, rating-ul de încredere al PCRM a crescut cu ~15% faţă de cel din preajma alegerilor locale din 2007. Şi în cazul partidelor de opoziţie curbele care descriu evoluţia încrederii în acestea repetă caracterul curbelor care descriu evoluţia încrederii în lideri. O singură excepţie se remarcă în cazul Uniunii Centriste din Moldova (UCM), încrederea în care a crescut vertiginos după ce lider al formaţiunii a devenit ex-premierul Vasile Tarlev. Numai că rating-ul de încredere al lui Tarlev are o tendinţă de descreştere la fel de vertiginoasă.

O confirmare în plus a celor deja menţionate transpare clar din răspunsurile la întrebarea privind forţa politică capabilă să îmbunătăţească situaţia din Republica Moldova. La această întrebare saltul procentajului PCRM constituie 15% faţă de măsurarea precedentă, din toamna anului trecut. Pentru partidele de opoziţie rezultatele măsurării repetă, de asemenea, tendinţele relevate în răspunsurile referitoare la încrederea în lideri şi formaţiunile pe care le reprezintă.

Intenţiile de participare şi votare

BOP-ul recent a arătat cea mai înaltă intenţie de participare la alegeri. Şi Comisia Electorală Centrală (CEC), cu mult înaintea publicării rezultatelor sondajului, se arăta încrezătoare că rata de participare la alegerile parlamentare din 5 aprilie va fi mai mare decît media din ultimele cicluri electorale. Este dificil de explicat de ce intenţia de participare la alegerile din 5 aprilie este mai mare decît de obicei. Oricum, factorii care pot influenţa prezenţa la urnele de vot sînt: tensionarea excesivă a relaţiilor dintre partidul de guvernămînt şi formaţiunile de opoziţie; aşteptarea “schimbării” anunţate de opoziţie şi combaterea acesteia cu promisiunea “stabilităţii” de către partidul de guvernămînt; revenirea în ţară a unui număr semnificativ de gastarbeiteri moldoveni.

În pofida faptului că sondajul a fost realizat în timpul campaniei electorale procentajul celor care se interesează puţin şi foarte puţin de politică rămîne destul de înalt — aproximativ 45%. Această atitudine a cetăţenilor faţă de politică oferă principala explicaţie pentru procentajul foarte înalt al cetăţenilor care nu pot exprima o opţiune de vot pentru formaţiunile politice.

Deşi numărul indecişilor în actualul sondaj s-a micşorat pînă la 27%, faţă de 45% în octombrie 2008, totuşi el este mult mai ridicat decît numărul indecişilor din ajunul parlamentarelor din 2005, cînd procentul acestora era de 20 la sută. Numărul destul de înalt al indecişilor face dificilă estimarea rezultatelor finale ale alegerilor din 5 aprilie 2009.

Este de remarcat că sondajul din 2005 a “prezis” cu o precizie de invidiat rezultatele partidului de guvernămînt şi a opoziţiei consacrate la acel moment — PPCD, adică a formaţiunilor cu un statut foarte bine definit: PCRM — 47% şi, respectiv, PPCD — 9%. Forţa politică ascendentă la acel moment — Blocul Moldova Democrată (BMD), a avut la momentul măsurării doar 15% de intenţii de vot, devenind principalul absorbant al voturilor indecişilor şi acumulînd în consecinţă 28% din voturi. În 2005 diferenţa dintre procentajul PCRM şi procentajul agregat al formaţiunilor de opoziţie, care au depăşit pragul electoral, a fost de ~23%. În actualul sondaj, dacă admitem că şansele PL, PLDM şi AMN de depăşire a pragului electoral sînt certe, această diferenţă este de doar ~16%. S-ar părea că în prezent poziţiile partidelor de opoziţie sînt mai bune ca în 2005, însă lucrurile nu sînt atît de certe. În actuala campanie electorală partidul de guvernămînt este într-o ascendenţă mai pronunţată în comparaţie cu PL şi PLDM, iar “principala forţă de opoziţie” — AMN, îşi pierde acest statut, demonstrînd o tendinţă descendentă foarte clară. Sondajele din ultimul an, realizate de diferite companii, relevă că AMN devine “veriga slabă” a “lanţului liberal”: AMN-PLDM-PL.

Factorii menţionaţi mai sus, luaţi împreună, diminuează certitudinea că indecişii vor avea la alegerile din 5 aprilie 2009 un comportament similar cu cel din 2005, votînd preponderent formaţiunile de opoziţie. Pentru clarificarea comportamentului indecişilor ar fi nevoie de o cercetare specială.

Pot exista cîteva scenarii, mai mult sau mai puţin probabile, în privinţa comportamentului indecişilor:

• Scenariul optimist pentru partidul de guvernămînt. Datorită campaniei “tehnologizate”, PCRM va continua să atragă simpatiile unui număr semnificativ de indecişi. Acest scenariu are la bază raţionamentul că ascendenţa rating-ului PCRM, relevat de diagrama de mai sus, nu s-a stopat şi că în 2005 rating-ul PCRM în ajunul alegerilor avea un comportament descendent. În plus, este dificil de estimat care poate fi impactul majorării cu 20% a pensiilor pentru cei 630 mii de pensionari chiar în ajunul alegerilor. În acelaşi timp, rating-ul “principalei forţe de opoziţie” — AMN, demonstrează tendinţe descendente, spre deosebire de 2005, cînd formaţiunea era pivotul BMD. Evident, PL şi PLDM vor atrage majoritatea absolută a indecişilor, dar nu majoritatea cvazi-totală, aşa cum s-a întîmplat în 2005, în cazul BMD. Dacă acest scenariu s-ar adeveri, atunci indecişii s-ar orienta în egală măsură spre PCRM şi spre opoziţia liberală agregată, judecînd după “panta” creşterii rating-ului lor. Drept urmare, PCRM ar acumula 40–45% din voturi, iar opoziţia liberală agregată — 30–35%. Evident, creşterea procentajului opoziţiei agregate s-ar datora scurgerii voturilor indecişilor, preponderent, spre PL şi PLDM, mai puţin spre AMN. Realizarea acestui scenariu ar reproduce, de fapt, situaţia post-electorală din 2005;
• Scenariul optimist pentru opoziţia liberală agregată. Acest scenariu are la bază supoziţia că indecişii au un comportament relativ stabil şi repetabil, aşa cum a fost în preajma alegerilor din 2003, 2005 şi 2007. Adică, indecişii se îndreaptă preponderent spre formaţiunile de opoziţie ascendente. Aplicînd “rectificările”, care s-au dovedit valabile pentru alegerile din anii menţionaţi, putem ajunge la estimarea unui procentaj de vot de ~40%, atît pentru PCRM cît şi pentru opoziţia agregată. Potrivit acestui scenariu, opoziţia agregată ar putea chiar obţine cu cîteva procente mai mult decît PCRM, în aceasta constă “optimismul” situaţiei, dar ar putea obţine şi cu cîteva procente mai puţin. Faptul că AMN se află pe o pantă descendentă reduce din şansele realizării acestui scenariu;
• Scenariul intermediar. Luînd în consideraţie marja de eroare (±3%) şi numărul mare al indecişilor, rezultatele sondajului lasă loc pentru speranţe Partidului Social Democrat (PSD) şi Uniunii Centriste din Moldova (UCM) că acestea vor putea depăşi pragul de 6%. Nu există nici un fel de premise pentru a presupune că un procentaj apreciabil de indecişi nu pot merge spre aceste formaţiuni. Dacă PSD şi/sau UCM ar depăşi pragul de 6%, atunci aceste formaţiuni ar deveni, oarecum, deţinătoare a “acţiunii de aur”. Pe fundalul unuia din cele două scenarii de mai sus, această situaţie ar mări probabilitatea ca PCRM să capete parteneri de coaliţie.

Rezultatele sondajului nu prezic nimic bun Partidului Democrat din Moldova (PDM) şi Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD). Liderii acestor formaţiuni ar face bine să ignore datele sondajului, dispunînd de ceva timp pentru un efort care să pună la “stîlpul infamiei” realizatorii investigaţiei sociologice. Acelaşi lucru îl pot face şi liderii celorlalţi concurenţi electorali. Singurul lucru încurajator pentru aceştia este că potrivit datelor sondajului doar 0.5% din cetăţeni îl consideră drept sursă importantă de informare.

Concluzii

• Pe fundalul manifestării tot mai pronunţate a efectelor crizei economice şi financiare, sondajul de opinie relevă concurenţa a două opţiuni majore — “schimbarea”, promovată de PL şi PLDM, pe de o parte, şi “stabilitatea”, promovată de PCRM, pe de altă parte. Ofertele celorlalte partide, par a fi simple reverberaţii a celor două menţionate. În acest sens, se profilează tot mai clar faptul că “schimbarea” va fi, mai degrabă, sectorială. PL devine, încetul cu încetul, lider pe segmentul de dreapta, “confiscînd” în continuare electoratul PPCD. La rîndul său PLDM devine lider pe segmentul de centru-dreapta, cu un cîmp de manevră mult mai larg, “confiscînd” electoratul PDM, din care s-a desprins liderul PLDM împreună cu un şir de filiale în 2007. În calitate de formaţiuni ascendente PL şi PLDM pare să “confişte” şi o bună parte a electoratului AMN. Aceasta este singura explicaţie perceptibilă pentru ascensiunea PL şi PLDM pe fundalul “prăbuşirii” în sondaj a PPCD, PDM, pe de o parte, şi a trend-ului descendent mai domol al AMN, pe de altă parte. Ascensiunea PCRM în calitate de promotor al “stabilităţii” pune în pericol şansele PSD şi UCM de a depăşi pragul electoral. Astfel, gradul de polarizare a spectrului politic pe linia “schimbare” — “stabilitate”, a devenit foarte pronunţat, existînd pericolul prăbuşirii “centrului politic”, întrucît nuanţele ofertelor politice contează mai puţin. Datele sondajului relevă că după alegerile din 5 aprilie 2009 polarizarea distinctă, în condiţii de paritate, poate submina atît eventuala “schimbare”, cît şi “stabilitatea”.
• PCRM şi-a organizat campania de parcă nici nu ar fi existat vreodată Planul de Acţiuni EU-Moldova şi obligaţiile asumate în cadrul acestuia. Comportamentul partidului de guvernămînt şi al partenerilor acestuia au aţintit spre polarizarea spectrului politic şi antagonizarea opoziţiei. Campania extrem de “tehnologizată” a PCRM, incluzînd: vaste acţiuni de intoxicare mediatică prin intermediul “media-holding-urilor”; utilizarea din abundenţă a resurselor administrative, inclusiv a ajutoarelor umanitare; oferirea cadourilor electorale, precum “pîinea electorală”, mai ieftină, procedură confirmată şi prin “cumpărarea” voturilor cetăţenilor contra bani bugetari sau a schimbului “covorului şefului statului” pe voturile cetăţenilor, darea în exploatare, în prezenţa liderilor PCRM, a unor obiecte de menire socială în plină campanie electorală etc. Aceasta pare a fi principala sursă de recuperare a rating-ului căzut în 2007. Sigur, opoziţia a răspuns, pe potrivă, comiţînd abateri de 10%, în felul acesta a justificat pe deplin încălcările PCRM de 90%. “Coaliţiile civice de alternativă” anume pe acest fapt îşi bazează activitatea, concluzionînd că “atît partidul de guvernămînt cît şi opoziţia au comis încălcări, dar în general totul a fost calm”. Nimeni nu şi-a amintit de “codul de conduită electorală”. În consecinţă, situaţia post-electorală poate fi una extrem de tensionată.
• Imediat după alegeri partidele de opoziţie se vor ciocni de problema validării mandatelor deţinătorilor “dublei cetăţenii”, în pofida deciziei CEDO vis-a-vis de această problemă. PCRM a transmis un semnal foarte clar, în acest sens, retregîndu-şi din lista de candidaţi persoanele cu dublă cetăţenie. Un eventual conflict în acest sens poate bloca negocierile privind alegerea organelor de conducere a Parlamentului şi a şefului statului. Consecinţele unui astfel de blocaj pot fi dintre cele mai grave pentru stabilitatea politică, mai cu seamă că evenimentele se vor derula pe fundalul aprofundării consecinţelor crizei economice şi financiare.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet