Monitoring→Politica→Comentarii

---

În cadrul sesiunii Consiliului European din 20 martie 2009, şefii de stat şi guvern ai Uniunii Europene (UE) au aprobat propunerea Comisiei Europene privind Parteneriatul Estic, o iniţiativă polono-suedeză. Parteneriatul Estic este parte a Politicii Europene de Vecinătate (PEV) şi implică, pe lângă statele-membre ale UE, şase ţări din vecinătatea estică a comunităţii: Ucraina, R. Moldova, Belarus, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia. Bugetul acestui instrument de cooperare regională va fi de 600 milioane Euro, pentru perioada 2007–2013. Lansarea oficială a Parteneriatului Estic va avea loc pe 7 mai, la Bruxelles, unde au fost invitaţi să participe liderii tuturor statelor incluse în respectiva structură. Astfel, ideea polono-suedeză se materializează la mai puţin de un an de la înaintarea acesteia (mai 2008), ceea ce pentru notoria maşinărie birocratică europeană poate fi apreciat drept un adevărat succes.

Care este esenţa acestei iniţiative şi ce aduce ea nou în cadrul PEV? Este Parteneriatul Estic o piedică în calea aderării R. Moldova la UE sau reprezintă, mai degrabă, o oportunitate? Care sunt beneficiile pe care ţara noastră le poate obţine în cadrul aranjamentului dat? Iată doar câteva întrebări la care urmează să dăm răspuns.

Scurt istoric al Parteneriatului Estic

Aşa cum s-a menţionat mai sus, Suedia şi Polonia au propus la 23 mai 2008 crearea unui Parteneriat Estic între cele 27 de state membre ale UE şi şase state din Europa de Est. Esenţa iniţiativei este de a consolida relaţiile cu vecinii din Europa de Est, în raport cu cei din zona mediteraneană. Potrivit art. 49 al Tratatului privind UE, orice stat european care respectă principiile comunităţii poate solicita să devină stat membru al Uniunii. În felul acesta, spre deosebire de vecinii sudici (din bazinul Mediteranian), statele est-europene, cel puţin teoretic, au şanse de a adera la UE. Prin urmare, consideră autorii iniţiativei, aceste ţări trebuie să primească un tratament diferit din partea UE în cadrul PEV.

Deşi în calitate de autori ai Concepţiei Parteneriatului Estic sunt doar Polonia şi Suedia, proiectul în cauză a fost susţinut pe diverse căi şi de către Ţările Baltice, Ungaria, dar şi de către Germania, locomotiva economică a Europei. O reacţie negativă la această iniţiativă au avut doar România şi Bulgaria^[1], care mizau pe un alt proiect propus de către aceste state pentru spaţiul sud-estic — Sinergia Mării Negre. Ulterior, poziţia ţărilor date s-a schimbat, ele devenind susţinătoare ale Parteneriatului Estic.

La o lună de la lansarea propunerii privind Concepţia Parteneriatului Estic, pe 20 iunie 2008, liderii UE, reuniţi în cadrul Consiliul European, au salutat iniţiativa polono-suedeză şi au chemat Comisia Europeană să propună modalităţi concrete de implementare a respectivei iniţiative în primăvara anului 2009^[2]. Războiul ruso-georgian din august 2008 a sporit atenţia UE faţă de vecinătatea estică şi a catalizat procesul de elaborare a Concepţiei Parteneriatului Estic. Drept urmare, la 3 decembrie 2008, Comisia Europeană a transmis statelor membre ale UE şi Parlamentului European viziunea sa cu privire la Parteneriatul Estic^[3]. Cu această ocazie, Comisarului european pentru Relaţii Externe şi Politica de Vecinătate, Benita Ferrero Waldner a declarat că acest instrument acordă posibilitatea unor state est-europene, care deja sunt pregătite, să obţine statut de asociat la UE^[4]. La rândul său, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, a declarat că Parteneriatului Estic este un instrument de asociere politică şi integrare economică.

La 14 ianuarie 2009, premierul ceh, Mirek Topolanek, a prezentat în faţa Parlamentului European priorităţile preşedinţiei cehe a UE. Potrivit acestuia, prioritatea preşedinţiei cehe va continua să fie Parteneriatul Estic. La 18 februarie 2009, Parlamentul European a aprobat rezoluţia referitoare la raportul anual al Consiliului privind aspectele principale ale politicii externe şi de securitate comune (PESC) în 2007, în care se vorbeşte despre “necesitatea unei prezenţe mai puternice a UE în vecinătatea estică”RU. La dezbaterea acestui document, eurodeputatul român Alexandru Nazare a subliniat că Parteneriatul Estic este un stimulent binevenit pentru ţările participante, care vor dori să candideze la statutul de stat membru al Uniunii Europene, precum Republica Moldova^[5]. Deputaţii europeni au sprijinit propunerea Comisiei Europene potrivit căreia noile relaţii cu ţările din cadrul Parteneriatului Estic ar trebui să se clădească pe baza unor acorduri de asociere specifice fiecărei ţări, ceea ce ar constitui un răspuns mai adecvat la aspiraţiile partenerilor privind o relaţie mai strânsă^[6].

La şedinţa din 23 februarie a Consiliului UE la nivel de miniştri de externe s-a discutat despre începerea lucrului asupra iniţiativei Parteneriatului Estic în baza documentelor preşedinţiei cehe a UE. Consiliul a subliniat că au mai rămas un şir de chestiuni, în special ce ţin de liberalizarea regimului de vize, stabilirea unui echilibru între Parteneriatul Estic şi iniţiativa Sinergiei la Marea Neagră, participarea unor state terţe (Rusia şi Turcia au fost invitate în calitate de observatori la Parteneriatul Estic) şi finanţarea, care urmează să mai fie examinate^[7]. Următorul pas a fost aprobarea, pe 20 martie, de către Consiliul UE la nivel de lideri de stat ai UE, a Parteneriatului Estic.

Premisele apariţiei Parteneriatului Estic

Concepţia Parteneriatului Estic a fost lansată pe un teren deja pregătit pentru schimbări în relaţiile dintre UE şi vecinii din est. Mai întâi trebuie să precizăm că Parteneriatul Estic este parte componentă a PEV. Politica de vecinătate a fost lansată în 2004, pentru a încuraja bunele relaţii dintre UE extinsă şi ţările vecine, fără a le oferi celor din urmă perspectivă de aderare la UE. În conformitate cu strategia de securitate europeană, această politică a fost elaborată pentru a asigura prosperitatea, stabilitatea şi securitatea tuturor părţilor implicate. Din PEV fac parte 15 state şi Autoritatea Palestiniană, inclusiv 6 din Estul Europei, care acum se regăsesc în Parteneriatul Estic.

Printre beneficiile oferite de PEV se numără cele ce ţin de dezvoltarea economică şi socială precum şi obţinerea posibilităţii de acces pe piaţa internă şi integrarea în cadrul altor alte politici europene:

• Educaţia, pregătirea profesională şi tineretul;
• Cercetarea;
• Probleme de mediu;
• Cultura;
• Politica audio-vizualului etc.

Începând cu 2005, statele din PEV au încheiat Planuri de Acţiuni individuale cu UE, R. Moldova fiind prima ţară care a semnat, pe 22 februarie al acelui an, documentul în cauză. Aceste documente politice stabilesc programul, obiectivele strategice şi priorităţile relaţiilor dintre UE şi statele din PEV, fiind prevăzute pentru trei ani.

În 2006 Germania a început discuţiile informale despre o reformare a PEV, pentru a avantaja prin diferenţiere statele est europene faţă de cele mediteraneene^[8]. PEV reformulată a fost numită “PEV+”, semnul “plus” semnificând “ceva mai mult” decât oferă Politică de vecinătate. Discuţiile despre PEV + au ieşuat foarte repede, cum a explicat deputatul Bundestagului german Rainder Steenblock, “datorită împotrivirii unor state din bazinul Mediteranean”^[9].

Pe 11 aprilie 2007, Comisia Europeană a prezentat o nouă iniţiativă de cooperare a UE pentru regiunea Mării Negre în cadrul PEV. “Sinergia Mării Negre”, idee româno-bulgară, susţinută puternic de Germania, are ca obiectiv dezvoltarea cooperării în cadrul regiunii Mării Negre, precum şi între această regiune şi UE. Împreună cu politicile bilaterale ale UE faţă de ţările din regiune stabilite în PEV, cu procesul de pre-aderare cu Turcia, precum şi cu parteneriatul strategic cu Rusia, “Sinergia Mării Negre” urmează să completeze eforturile realizate de UE pentru promovarea stabilităţii şi a reformelor în ţările din jurul Mării Negre. Din acest proiect fac parte şase state riverane la Marea Neagră (România, Rusia, Bulgaria, Ucraina, Turcia şi Georgia), cât şi alte state care au o strânsă legătură cu regiunea (R. Moldova, Grecia, Armenia, Azerbaidjan). “Sinergia Mării Negre” se va sprijini pe programe sectoriale şi iniţiative comunitare în domenii ca: buna guvernare, circulaţia persoanelor şi securitate, energie, transporturi, mediu, politica maritimă, pescuit, comerţ, cercetare, educaţie, ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale, ştiinţă şi tehnologie.

În primăvara lui 2008 oficialităţi germane au pornit din nou discuţii despre o nouă formă de relaţii cu vecinii din est. Astfel, la jumătatea lunii aprilie 2008, vicepreşedintele Uniunii Democrat-Creştine din Parlamentul European, Ingo Friedrich, membru al prezidiului PE, a propus crearea unei Uniunii a Europei de Est, în care să intre R. Moldova, Ucraina şi unele state din Caucaz, care merg pe calea aderării la UE. Deputatul german pleda pentru “o a treia cale, între calitatea de membru şi ne-membru în UE, între statele din interiorul UE şi din afara frontierelor”. Câteva zile mai târziu, Elmar Brok, membru al Comitetului pentru relaţii externe a Parlamentului European, a anunţat despre faptul că UE gândeşte o nouă strategie pentru vecinii din Est, care ar prevede ceva între calitatea de membru al UE şi simplu vecin. El a spus că se va vorbi deja despre “vecinii europeni şi nu despre vecinii Europei”. Peste aproximativ o lună a fost propusă Concepţia Parteneriatului Estic.

Stăruinţa cu care Germania promova ideea unei cooperări mai strânse în Estul Europei i-a făcut pe unii observatori să spună că acesta este răspunsul Berlinului la insistenţa unui grup de state sudice, în frunte cu Franţa, de a promova Uniunea Mediteraniană, care prevede o colaborare mai strânsă între UE şi vecinii ei din sud (foste colonii franceze). După aproximativ un deceniu de discuţii despre necesitatea creării Uniunii Mediteraniene, aceasta a fost lansată în iulie 2008.

Esenţa Parteneriatului Estic

Parteneriatul Estic prevede stabilirea unor relaţii aprofundate între UE şi cele şase state din vecinătatea răsăriteană a comunităţii, având la bază o abordare individuală. Cu aceste state urmează a fi semnate Acorduri de Asociere, însă diferite de cele încheiate cu statele din Balcani, care au perspectivă de aderare la UE. Parteneriatul Estic prevede instaurarea unei zone comerciale cu adevărat libere şi coprehensibile, precum şi îndepărtarea treptată a tuturor obstacolelor din calea liberei circulaţii a persoanelor (incluzând, în cele din urmă, eliminarea vizelor) şi cooperarea în privinţa tuturor aspectelor securităţii, în special a securităţii energetice^[10]. Structura operaţională a viitorului cadru multilateral al Parteneriatului Estic va fi ierarhizată în patru trepte: 1) reuniuni bianuale la nivel de şefi de stat şi de guvern; 2) reuniuni anuale la nivel de miniştri de Externe ai UE şi partenerii din Europa de Est care vor evalua progresele Parteneriatului Estic şi vor trasa noi obiective; 3) reuniuni la nivel de înalţi funcţionari ce se vor organiza pe patru platforme tematice de cooperare, şi anume: democraţia, buna guvernare şi stabilitatea; integrarea economică şi convergenţa cu politicile UE; securitatea energetică; contactele inter-umane; 4) reuniuni la nivel de experţi care, de asemenea, se vor întruni pe cele patru platforme tematice menţionate mai sus.

Poziţia ambiguă a Moldovei

Chişinăul a ezitat mult timp să se pronunţe pe marginea Concepţiei Parteneriatului Estic, dând de înţeles, pe canale neoficiale, că este nemulţumit de esenţa acestuia. Motivul principal este lipsa din acest instrument de cooperare regională a unei perspective clare de integrare în UE. Cea mai clară poziţie exprimată de către autorităţile moldoveneşti vizavi de iniţiativa polono-suedeză este cea a preşedintelui ţării, Vladimir Voronin, care, într-un interviu pentru publicaţia rusă “Kommersant”, la 27 februarie 2009, a declarat că Parteneriatul Estic “este similar unui CSI-2”. Şeful statului s-a întrebat retoric “la ce bun ne trebuie să mai creăm un CSI sub controlul UE?”, adăugând că acesta “seamănă cu un cerc în jurul Rusiei”RU. Voronin a explicat nemulţumirea lui faţă de Parteneriatul Estic prin faptul că R. Moldova este cu mult înaintea statelor caucaziene în procesul de integrare europeană.

Nemulţumirea exprimată de preşedintele moldovean la aproape un an de la apariţia acestei iniţiative repetă, în anumită măsură, reacţia rezervată a autorităţilor de la Kiev, expusă în 2008. Fără a aduce critici deschise Parteneriatului Estic, Ministerul de Externe al Ucrainei a subliniat, într-un comentariu din 26 mai 2008, că această concepţie trebuie să prevadă perspectiva clară de aderare la UE a statelor din estul continentuluiRU. În iulie 2008, iniţiativa polono-suedeză a fost comentată negativ de către ex-ministrul ucrainean de externe, Boris Tarasiuk, şef al Comitetului Radei Supreme pe probleme de integrare europeană. Acesta a declarat că “orice proiecte noi, care nu aduc Ucrainei perspectiva aderării la UE, nu pot fi privite drept prioritare”RU. Spre deosebire de R. Moldova, Ucraina are mai multe motive să nu fie mulţumită de Parteneriatul Estic. Această ţară este în etapa finală de negociere a noului acord juridic cu UE, urmând să semneze, în a doua jumătate a anului curent, Acordul de Asociere. Negocierile pe marginea acestui document durează de mai bine de doi ani. În rezultatul tratativelor dintre Kiev şi Bruxelles, Ucraina a obţinut deja practic, pentru noul document, tot ce oferă în prezent Parteneriatul Estic: semnarea în timpul apropiat a unui Acord de Liber Schimb; a început deja negocierile privind simplificarea regimului de vize cu UE până la anularea acestuia (Kievul speră că UE va anula vizele pentru ucraineni până în 2012); lărgirea cooperării în vederea asigurării securităţii energetice etc. Amintim că în cazul R. Moldova Comisia Europeană deocamdată nu a definitivat nici mandatul de începere a negocierilor privind noul acord juridic RM-UE. La fel, Ucraina a avansat mai mult şi la capitolul reforme democratice în raport cu R. Moldova.

Tactică aplicată de Ucraina ar fi recomandabilă şi R. Moldova. Kievul nu atacă frontal Parteneriatul Estic, pentru că o atare atitudine provoacă, în cel mai bun caz, nedumerire europenilor. Ucrainenii încearcă să aducă un plus de valoare acestei iniţiative, pedalând pe ideea necesităţii stabilirii unei perspective europene pentru statele est-europene care îndeplinesc condiţiile de aderare la UE. De exemplu, pe 25 martie 2009, preşedintele ucrainean, Victor Iuşcenco a declarat că Parteneriatul Estic nu reprezintă o alternativă pentru tendinţa de integrare europeană a Ucrainei. El a precizat că aşteptările Kievului privind integrarea europeană urmează să se materializeze în Acordul de Asociere.

Atuurile şi neajunsurile Parteneriatului Estic pentru Moldova

Partea negativă a acestei iniţiative e că proiectul nu prevede acordarea unei perspective clare de aderare la UE pentru cele 6 state din estul Europei asupra căreia insistă Chişinăul, Kievul şi Tbilisi. Nu ne poate bucura nici faptul că suntem incluşi în acelaşi “pachet” cu statele din Caucaz, în special Azerbaidjan şi Armenia, dar şi alături de Belarus. R. Moldova, alături de Ucraina, sunt mai avansate pe calea integrării europene în raport cu Azerbaidjan şi Armenia, dar şi faţă de Georgia, iar Belarus nici nu-şi propune drept scop aderarea la UE. Cu toate acestea, Bruxelles-ul vorbeşte despre relaţii personalizate cu statele care vor face parte din Parteneriatul Estic, astfel ca fiecare să poată lua de la acest proiect “ce doreşte şi cât poate”. Prin urmare, apropierea de UE depinde, în cea mai mare măsură, de calitatea şi viteza reformelor implementate de R. Moldova.

Parteneriatul Estic are un şir de avantaje, de care Moldova ar trebui să beneficieze. Lansarea Parteneriatului Estic în primăvara curentă va cataliza procesul de negocieri privind noul cadru juridic dinte RM-UE. Avem şanse ca până în 2010 să semnăm un Acord de Asociere cu UE. Graţie Parteneriatului Estic, Moldova are siguranţa că într-o perspectivă medie sau îndepărtată va avea un Acord de Liber schimb aprofundat şi coprehensibil cu UE, un regim de vize şi mai facilitar sau chiar abolirea acestuia. În felul acesta, Moldova va avea acces practic la toate cele 4 libertăţi care stau la baza UE: libertatea de deplasare a mărfurilor, a capitalului, serviciilor şi persoanelor.

La fel, în cadrul Parteneriatului Estic vom putea beneficia de diferite proiecte finanţate de UE, inclusiv ce ţin de infrastructură, securitate energetică, educaţie etc. Până în 2020, UE va ridica cheltuielile sale per capita în regiunea noastră de la 6 euro la 20 euro. Această schimbare va costa UE aproximativ 2,1 mlrd. euro. Între timp, până în 2013, când va fi adoptat noul buget comunitar, UE va aloca partenerilor săi din Est noi fonduri în sumă de 350 mln. euro, iar alte 250 mln. vor fi reorientate spre implementarea proiectelor regionale din cadrul dimensiunii multilaterale a Parteneriatului Estic^[11]. Amintim că aceste state beneficiază de finanţare din partea UE şi în cadrul PEV. Bugetul total al PEV pentru perioada bugetară a UE 2007–2013 constituie 12 miliarde Euro.

Prin urmare, este necesar să folosim toate oportunităţile pe care le oferă Parteneriatul Estic pentru a avea o apropiere graduală de UE, de asemenea, pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor noştri, a continua procesul de reforme democratice nu doar în vorbe, ci şi în fapte. Parteneriatul Estic nu prevede perspectiva de aderare la UE, dar nici nu interzice acest lucru statelor care aspiră la integrare, iar noi trebuie să fim pregătiţi pentru momentul când poarta Marii Familii Europene se va deschide şi pentru R. Moldova.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet