e-democracy.md

|||

Maxim Kuzovlev / 15 iunie 2009

La finele lunii mai a. c., deputaţii din parlamentul transnistrean care au iniţiat modificările în Constituţie şi-au retras proiectul de lege. Pe lîngă Igor Smirnov a fost creată “Comisia de stat pentru dezvoltarea şi perfecţionarea Constituţiei Transnistriei în cadrul armonizării cu Constituţia FR”. Astfel au eşuat visurile partidului “Obnovlenie”. Lansîndu-şi falnic iniţiativa de modificare a Constituţiei la începutul lui aprilie, aceştia la fel de falnic şi-au retras iniţiativele. Serviciul de presă al Sovietului Suprem a prezentat un citat din declaraţiile deputatului Galina Antiufeeva: “În cadrul activităţii acestei comisii este preconizată modificarea complexă a Legii Supreme a Transnistriei. Ulterior, toate modificările propuse se preconizează a fi înaintate la referendum. Examinarea modificărilor constituţionale este o activitate destul de migăloasă, iată de ce eu cred că totul va fi finalizat pentru sufragiul universal prin luna octombrie curent”. A fost o turnură interesantă. Care ar fi motivele reale pentru o astfel de retragere coordonată?

Există anumite legităţi. Iniţiativele sonore ale partidului “Obnovlenie” care de cele mai dese ori sunt făcute publice de către şeful Parlamentului, dl Şevciuk, au o trăsătură distinctivă şi anume acestea nu mai ajung să fie finalizate. Pe cînd declaraţiile lui Evgheni Vasilievici sunt dintre cele sonore. Anume acesta pe timpuri a evocat şi a mediatizat unele momente ţinînd de privatizarea stranie şi la un preţ redus a Centralei Hidroelectrice Moldoveneşti (Centrala de la Cuciurgan). Anume el a abordat la fel cu mult tam-tam subiectul dispariţiei banilor achitaţi pentru gazele naturale, lansînd acuze directe la adresa familiei lui Smirnov. Şi ce a urmat de fapt? Cu ce rezultate s-a soldat această zarvă? Ba cu niciun fel de rezultate.

De data aceasta însă nu fost un “recital” în faţa unui auditoriu larg, ci o iniţiativă legislativă. Să fie oare adevărat că aleşii poporului nu-şi găsesc liniştea doar din cauza preocupărilor pentru armonizarea legislaţiei transnistrene şi ruseşti? Nu cred. Se ştie că de cel mai dese ori legislaţia transnistreană era elaborată preponderent graţie copierii celei ruseşti prin înlocuirea cuvintelor “Rusia”, “Federaţia Rusă” cu “RMN”, “Republica Moldovenească Nistreană”, “Transnistria”. Însă legislaţia rusească se schimbă vertiginos, pe cînd cea transnistreană nu întotdeauna reuşeşte să ţină pasul cu aceasta.

Însă dacă e să analizăm lucrurile la modul obiectiv, atunci trebuie menţionat că în Transnistria a demarat campania pentru fotoliul prezidenţial. Există doar doi pretendenţi reali — Şevciuk şi vicepreşedintele Alexandr Koroliov. Ultimul este considerat anume figura care i-ar putea succede lui Smirnov. Desigur dacă ultimul nu se va lansa pentru cel de-al cincilea mandat, însă în această ipoteză cred prea puţini. Şevciuk nu are nevoie de un rival-succesor al lui Smirnov, iată de ce a şi fost inventată această acţiune de armonizare a legislaţiei transnistrene cu cea rusească. Dacă este lichidată funcţia de vicepreşedinte, atunci este lichidată şi pista de lansare pentru Koroliov.

Însă şi această tentativă, acest flash-mob parlamentar, a eşuat. Le lăsăm deci pe la toamnă, iar atunci va fie aşa cum va decide poporul. Se ştie, că Smirnov este categoric împotriva acestor iniţiative şi că organizaţiile obşteşti din anturajul său (care apar atunci cînd este nevoie) vor face praf din orice iniţiativă necoordonată cu domnia sa. Cel puţin de ochii lumii, cel puţin pentru a crea senzaţia de spirit al maselor.

Să ne referim acum la tema “armonizării”. De exemplu, e bine cunoscută iniţiativa legislatorilor transnistreni de a recunoaşte drapelul rusesc ca şi drapel de stat în paralel cu cel transnistrean. Stranie idee. De ce doar drapelul? Fără stemă şi fără imn? Această “armonizare” e una cam parţiala, trunchiată.

Şi atunci de ce au fost stopate iniţiativele? Circulă zvonuri precum că celor din administraţia firmei care stă în spatele partidului “Obnovlenie” le-au amintit despre perioada de formare şi le-au găsit suficiente argumente pentru ca şefii formaţiunii respective să conştientizeze: afacerile sunt un lucru bun, însă politica e cu totul altceva. Este clar că firma nu putea să se dezvolte atît de rapid fără acordul/interesul guvernării. Aşa ceva nu ar fi fost posibil. Mai ales în spaţiul post-sovietic. Pretutindeni businessul de mare este loial puterii. Iar dacă nu mai este loial, ori dispare, ori nu mai este mare.

Pe de altă parte, parlamentarii care au uitat axioma respectivă, acţionau astfel, posibil, pentru că erau siguri că nu-i paşte nici un pericol. Însă nu au trecut nici două luni că aceştia s-au şi răzgîndit. Establishment-ul transnistrean reprezintă o structură extrem de închisă, este una practic de breaslă. Desigur aceasta se mai schimbă. Însă nu atît de radical cum şi-ar fi dorit partidul “Obnovlenie” şi cei care stau în spatele acestuia.

Şi ultimul moment. Candidatura preşedintelui transnistrean, fără îndoială, va fi aprobată/coordonată la Moscova. Koroliov, dar şi Şevciuk doresc să-şi creeze o imagine impecabilă în ochii Moscovei. Însă în structurile puterii din FR încă nu au decis cu cine la va fi mai convenabil să coopereze. Anul urmator va fi în Transnistria unul electoral: în regiune vor avea loc alegerile în organele publice locale şi în Sovietul Suprem. Fireşte că partidul “Obnovlenie” care este o forţă mai mobilă decît anturajul lui Smirnov a încercat, profitînd de inerţia rivalilor, să-şi consolideze poziţiile, de altfel, destul de bune, în ajunul anului 2011.

Cîteva cuvinte despre preconizatul referendum. Dacă Smirnov şi sectorul asociativ care-l susţine se vor poziţiona în mass-media ca şi adversari ai schimbărilor, atunci putem presupune, că iniţiativele Sovietului Suprem nu vor avea sorţi de izbîndă.

Aşa dar, primăvara curentă, grupările rivale aflate la putere din Transnistria au demonstrat ce-şi doresc.

Putem pleca în vacanţa de vară.