Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Alianţă debusolată
|
|
Dincolo de principii şi valori
Conflictele din interiorul Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) nu au la bază incompatibilitatea principiilor şi valorilor. Este vorba despre interese, care reconfirmă un lucru banal — în Republica Moldova, la fel ca şi în majoritatea ţărilor aflate în proces de tranziţie, cel mai profitabil business este politica. Conflictele recente doar developează mecanismele şi instrumentarul de convertire a influenţei politico-administrative în influenţă economică, financiară etc. În acest sens, este de înţeles de ce Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) nu se simte foarte confortabil în opoziţie — exponenţii PCRM ştiu cum funcţionează mecanismele invocate, care au fost elaborate şi exploatate în cei opt de guvernare ce au precedat preluării guvernării de către AIE. Liderii celor patru formaţiuni parlamentare au multe lucruri în comun, în afară declaraţiilor referitoare la binele public. Unul dintre ei este un fost om de afaceri, altul este prietenul unui foarte important om de afaceri, al treilea este tatăl unui foarte important om de afaceri, şi doar al patrulea este un romantic, ce-şi doreşte un loc în istorie prin repararea greşelilor acesteia.
Modul în care componentele AIE au împărţit funcţiile la nivel de demnităţi şi funcţii publice, dar şi competiţia lor pentru influenţa şi controlul asupra sectoarelor economice, precum şi asupra agenţiilor de reglementare în domeniile respective, denotă foarte clar cartelizarea formaţiunilor membre ale AIE. Echipele de manageri politici ale AIE s-au înţeles să guverneze ţara în baza Acordului de constituire a alianţei (poate fi numită Convenţie despre partajarea/coordonarea responsabilităţilor), însă deocamdată nu se pot obişnui cu necesitatea respectării convenţiei. De fapt, nu pot ieşi din starea naturală, în care rivalităţile, neîncrederile reciproce şi orgoliile determină izbucnirea conflictelor, pentru a intra în faza respectării convenţiilor.
În aceste circumstanţe, PCRM îşi joacă perfect rolul de opoziţie, îndreptat inclusiv spre subminarea relaţiilor din cadrul AIE. Pe de o parte, PCRM afirmă că nu-şi doreşte alegeri parlamentare anticipate, dar şi că nu va participa la deblocarea alegerii şefului statului după formula AIE. Variantele PCRM de depăşire a crizei instituţionale nu sînt lipsite de echivoc şi se rezumă fie la instituirea unei coaliţii largi, fie la identificarea prin dialog a unei soluţii tehnice pentru depăşirea blocajului instituţional. Evident, prima soluţie implică destrămarea AIE şi constituirea unei alianţe noi, cu participarea PCRM. De fapt, nu poate fi vorba despre o coaliţie largă propriu-zisă, întrucît cel puţin Partidul Liberal (PL) nu va accepta aşa ceva. Cea de a doua soluţie a PCRM implică revizuirea angajamentelor componentelor AIE privind distribuirea celor mai înalte funcţii în stat, lucru ce comportă un imens potenţial conflictual.
Actualmente, toate cele patru formaţiuni parlamentare deţin instrumente de blocaj, cele din AIE avînd posibilitatea de a se bloca reciproc în procesul de luare a deciziilor:
- PLDM, în virtutea faptului că are cea mai puternică fracţiune parlamentară din cadrul majorităţii parlamentare şi deţine poziţii foarte importante în Guvern, în special cea de Prim-ministru, are cel mai important instrumentar pentru influenţarea deciziilor, astfel încît, cel puţin, să nu permită partenerilor de coaliţie să-şi promoveze interesele pe care le consideră înguste, partinice, etc.;
- PDM, prin intermediul managerilori săi politici, în virtutea distribuirii funcţiilor în cadrul AIE, se presupune că ar avea influenţă semnificativă asupra unor organe de drept, asupra unor agenţii de reglementare şi asupra unor unităţi economice monopoliste, ceea ce generează invidia partenerilor şi oponenţilor, dar şi bănuieli că se încearcă legitimarea şi legalizarea unor scheme de trafic de influenţă, elaborate şi testate în perioada guvernării PCRM;
- PCRM deţine pachetul de blocaj şi menţine guvernarea AIE în stare de provizorat pînă la identificarea unei soluţii de alegere a şefului statului;
- PL deplînge mereu lipsa pîrghiilor de influenţă asupra actului decizional în diferite domenii şi recurge la ameninţări că-i va veni timpul pentru solo la saxofon, cînd va dezvălui multe lucruri despre situaţia din cadrul AIE.
Cine are răbdare obţine ce vrea
Liderii AIE recunosc că actualmente relaţiile în cadrul alianţei reînnoite sînt la fel sau chiar mai proaste decît au fost înainte de alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010. Aparent, conflictele recente dintre componentele AIE s-ar fi iscat ca urmare a deciziilor ce contrapun eficienţa economică oportunităţii politice. Într-adevăr, poate fi considerată oportună decizia rebalansării preţurilor pentru serviciile de telefonie fixă, prestate de întreprinderea profitabilă de stat “Moldtelecom”, în ajunul alegerilor locale şi pe fundalul exploziei preţurilor la produsele alimentare, agenţi energetici, servicii, etc.? Reprezentanţii Partidului Democrat din Moldova (PDM) consideră că da, iar cei din Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi PL consideră că nu. În consecinţă, altercaţia publică dintre liderii PLDM şi PDM pe marginea problemei menţionate a pus în evidenţă faptul că disensiunile din cadrul AIE sînt mult mai profunde decît se credea, iar neîncrederea şi suspiciunile reciproce fac această alianţă incapabilă pentru realizarea reformelor pe care şi le-a planificat.
În afară de cele menţionate, AIE este o alianţă provizorie, cel puţin pînă la demonstrarea contrariului, adică pînă la alegerea şefului statului şi depăşirea crizei instituţionale. În plus, unitatea componentelor AIE nu mai este garantată de necesitatea componentelor AIE de a se menţine împreună de frica eventualei revanşe a PCRM. Alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010 au demonstrat că PCRM nu mai are potenţial de a se revanşa şi liderii formaţiunii se pare au înţeles acest lucru. De aceea, PCRM şi-a schimbat în mod cardinal comportamentul, intrînd încetul cu încetul în normalitate şi activînd de o manieră cooperantă, cel puţin cu o fracţiune din majoritatea parlamentară, evident, în limitele pe care le poate admite o formaţiune de opoziţie. În acest sens, liderul PCRM s-a angajat într-un dialog politic cu liderul PLDM, evident, de dragul binelui public şi în numele depăşirii crizei instituţionale, ambii lideri menţionînd că Republica Moldova nu va rezista la perpetuarea crizei politice, provocate de incapacitatea alegerii şefului statului.
Dialogul politic dintre liderii PLDM şi PCRM peste capul PDM comportă o semnificaţie dificil de neglijat — de acum încolo, PDM este privat de statutul de unic deţinător al acţiunii de aur, care, în condiţiile fragmentării spectrului politic, decide direcţia înclinării balanţei la formarea alianţelor politice. În consecinţă, PCRM, care a pierdut statutul de partid dominant pe scena politică din Republica Moldova, pentru prima oară şi-a creat cîmp de manevră pentru o eventuală coalizare cu o formaţiune politică considerată anterior antagonistă. Evident, de pe urma acestui dialog cel mai mult are de cîştigat PLDM, care şi-a extins cîmpul de manevră pe întreg eşichierul politic moldovenesc. În acest sens, nu este întîmplător faptul că liderii PLDM afirmă că ar fi fost şantajaţi de PDM în timpul negocierilor de re-editare a AIE în decembrie 2010, pentru a obţine mai multe poziţii în structurile puterii. Dificil de ştiut dacă cuvîntul şantaj este actualmente folosit în mod adecvat de liderii PLDM, dar cu certitudine PDM a provocat invidia partenerilor, negociind şi cu dreapta şi cu stînga. PDM şi-a folosit transparent şi cu iscusinţă acţiunea de aur, dar s-a lăcomit să ceară şi să ia disproporţionat de mult, făcînd abstracţie de faptul că principala funcţie pe care şi-a negociat-o rămîne oricum în suspans, pentru o perioadă nedefinită. Pentru formaţiuni cu ponderea electorală a PDM (13%), regula de aur este să ia cît merită, în alianţă cu cei cu care s-ar simţi mai confortabil în procesul de guvernare. Acum, din deţinător al acţiunii de aur, PDM s-a pomenit urît şi ignorat, atît de PCRM, cît şi, se pare, de PLDM.
Cea de a doua greşeală a PDM este că în cazul rebalansării tarifelor “Moldtelecomului” s-a lăsat atras în cursa adoptării unor decizii necesare şi eficiente, ignorînd factorul oportunităţii. În consecinţă, PDM riscă să piardă şi statutul de formaţiune promotoare a politicilor social orientate. Oponenţii şi aliaţii PDM nu ezită să beneficieze de această situaţie. În sfîrşit, cea de a treia greşeală a PDM este că liderii acestuia îşi etalează în public supărările. Se pare că aceasta din urmă este cea mai periculoasă, din cauza că este însoţită de declaraţii publice, gen: “PLDM intenţionează să se coalizeze cu PCRM”, “se pot aduce prejudicii ireparabile unităţii AIE”, “se justifică reformatarea AIE”.
De fapt, în linii mari, deocamdată AIE nu are alternativă, dar unele componente ale alianţei ar trebuie să însuşească adevărul potrivit căruia: cine vrea totul şi imediat va obţine nimic în rate, iar cine are răbdare va obţine ce vrea.
Concluzii
- AIE va avea statut de provizorat şi va rămîne debusolată, ineficientă şi scandaloasă pînă va fi identificată soluţia pentru alegerea şefului statului. Deocamdată, cele trei componente ale AIE nici măcar nu au dibuit o abordare comună pentru identificarea soluţiei respective. Probabil, ea nu va fi găsită pînă cînd nu se vor echilibra interesele economice ale grupurilor managerilor politici din componentele AIE, interese despre care publicul larg nu va afla vreodată cu exactitate detalii;
- Este puţin probabil, deşi nu este exclus, ca soluţia pentru alegerea şefului statului să fie găsită pînă la alegerile locale din luna iunie curent. Rezultatele alegerilor la nivel raional, efectuate în baza listelor (închise) de partid, vor servi drept cel mai exact indicator referitor la comportamentul pe care urmează să-l aibă principalii actori politici faţă de alegerea şefului statului, precum şi faţă de păstrarea sau reformatarea AIE;
- Speculaţiile legate de o eventuală alianţă nedeclarată dintre PLDM şi PCRM vor contribui doar la lărgirea cîmpului de manevră a celor două formaţiuni, dar este foarte puţin probabil ca PLDM să aibă interesul să se coalizeze cumva cu PCRM pînă la alegerile locale din luna iunie. Aceasta ar dăuna rating-ului ambelor formaţiuni, dar mai ales rating-ului PLDM;
- În definitiv, soarta AIE depinde de capacitatea depăşirii ambiţiilor liderilor acesteia. Dacă pînă în ajunul alegerilor locale, AIE nu va fi în stare să stopeze declinul optimismului social, legat de perceperea de către cetăţeni a situaţiei social-economice şi de perceperea AIE ca fiind capabilă să asigure o guvernare cît de cît eficientă, atunci eşecul va afecta toate componentele alianţei, iar mitul despre “Moldova — istorie de succes în Parteneriatul Estic” se va dezumfla rapid şi cu cele mai negative consecinţe de durată pentru Republica Moldova.