Monitoring→Politica→Comentarii

---

Alegerea Preşedintelui Republicii Moldova a pus capăt crizei politice ce a durat trei ani. Conflictele politice care au însoţit procesul alegerii şefului statului au afectat agenda reformelor anunţate de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), subminînd încrederea cetăţenilor în capacitatea acesteia de realizare a promisiunilor electorale şi programului de guvernare. În acest context, rezultatele Barometrului de Opinie Publică (BOR) vin să proiecteze principalele tendinţe ce pot fi utile guvernanţilor pentru a interveni cu corecţii la politicile pe care le promovează, iar cetăţenilor pentru a-şi ajusta aşteptările la realităţi. Ultima cercetare a opiniei publice a fost realizată în mai 2012, exact la mijlocul perioadei de guvernare a AIE (2009–2014), fapt ce permite evaluarea percepţiilor cetăţenilor privind realizările AIE, dar şi aşteptările pentru perioada imediat următoare.

Evoluţia optimismului social

Evoluţia optimismului social, legat de percepţia generală a stării de lucruri, este importantă şi pentru estimarea generală a suportului cetăţenilor faţă de politicile promovate de guvernanţi. Din păcate, în cei trei ani de guvernare a AIE procentajul celor ce consideră că lucrurile în ţara noastră merg într-o direcţie greşită a variat între 60 şi 80% (vezi Tabelul 1). Este de remarcat că în cei opt ani de guvernare a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) procentajul celor nemulţumiţi a variat în limitele 50–70%. Era de aşteptat că nivelul maxim al nemulţumirilor să fie atins în perioada în care alianţa de guvernare s-a lansat în procesul de alegere a şefului statului potrivit algoritmului distribuirii funcţiilor şi nu potrivit normelor constituţionale şi legale. Astfel, în noiembrie 2011 procentajul celor ce considerau că lucrurile merg într-o direcţie greşită a atins cifra record de 83%.

Tabel 1. Percepţia populaţiei asupra mersului lucrurilor în ţară

Explicaţiile referitoare la înrăutăţirea percepţiilor pot ţine de faptul că după ce în prima jumătate a ultimei decade economia Moldovei a cunoscut o creştere apreciabilă, datorată în mare parte creşterii economice regionale robuste şi a stabilităţi politice, a urmat perioada embargoului Federaţiei Ruse asupra produselor agro-alimentare moldoveneşti care, practic, a distrus industria vinului. Aceasta a fost urmată de perioada majorării succesive a preţurilor la hidrocarburi, care au atras scumpiri în lanţ la alte produse. Finalmente, guvernarea de opt ani a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a culminat cu o profundă criză politică, suprapusă pe cea economico-financiară de import. De aceea, nu este de mirare, că percepţia generală a mersului lucrurilor este cea pe care o reflectă BOP. Este de remarcat că, imediat după preluarea guvernării de către Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) percepţiile se îmbunătăţise puţin, probabil în urma aşteptărilor legate de promisiunea schimbării spre bine, însă ulterior percepţia generală a situaţiei economice din ţară s-a înrăutăţit.

Tabelul 2 relevă că în perioada guvernării PCRM procentajul celor nemulţumiţi totalmente de situaţia economică din ţară a oscilat între 10 şi 20%, iar a celor pur şi simplu nemulţumiţi între 30 şi 40%. După preluarea guvernării de către AIE, cei categoric nemulţumiţi au oscilat între ~20 şi 30%, iar a celor nemulţumiţi între 30 şi 45%. Respectiv, cei mulţumiţi de starea economiei în perioada guvernării PCRM constituiau aproximativ 10–20%, iar în perioada guvernării AIE ~6–8%. Una din explicaţii poate că perioada guvernării AIE a coincis cu aprofundarea crizei economice şi financiare mondiale.

Tabel 2. Percepţia populaţiei asupra situaţiei economice actuale din ţară

Aşteptarea legată de stabilizarea politică ca urmare a alegerii şefului statului a avut probabil un impact pozitiv şi asupra aşteptărilor legate de situaţia economică. Cel puţin, percepţia că în anul curent situaţia economică este ceva mai bună poate fi desprinsă din Tabelul 3, care arată că procentajul celor care consideră că situaţia economică acum un an era mai proastă este peste eroarea statistică de ±3%. Este vorba şi despre explicaţiile publice ale guvernanţilor că nu se pot concentra asupra problemelor presante şi a reformelor din cauza instabilităţii politice şi aflarea sub presiunea riscului alegerilor anticipate ca urmare a incapacităţii alegerii şefului statului. O confirmare în plus este că rezultatele BOP arată că aproximativ 30% din respondenţi au aşteptări pozitive în privinţa redresării situaţiei social-economice ca urmare a alegerii şefului statului.

Tabel 3. Percepţia populaţiei asupra situaţiei economice actuale în raport cu cea din anul precedent

Înviorarea optimismului social ca urmare a instaurării stabilităţii politice transpare clar şi din Tabelul 4, care arată, de asemenea, că este în descreştere procentajul celor ce cred că peste un an situaţia economică va fi mai proastă şi mult mai proastă. Cu toate acestea, situaţia actuală este în general mai proastă decît în perioada guvernării PCRM.

Tabel 4. Aşteptările populaţiei privind evoluţia situaţiei economice peste un an

Veniturile individuale ale familiilor respondenţilor s-au menţinut în limitele stabilite demult, deşi procentajul celor ce au venit pentru un trai decent oscilează în jurul cifrei de 20%, iar celor ce au venituri pentru acoperirea strictului necesar este de aproximativ 45%. Şi numărul celor foarte săraci este constant ~30% (Tabelul 5).

Tabel 5. Percepţia privind bunăstarea familiei

Îngrijorarea legată de creşterea preşurilor se menţine în top după accederea AIE la guvernare, iar alte trei îngrijorări majore — sărăcia, şomajul şi viitorul copiilor, fiind cele ce s-au profilat de-a lungul anilor (Tabelul 6).

Tabel 6. Principalele îngrijorări ale populaţiei

Rezultatele BOP arată că, oricine s-ar afla la guvernare, problemele cu care se confruntă societatea rămîn, practic, neschimbate de-a lungul anilor: dezvoltarea economică, ordinea în ţară, combaterea corupţiei şi asigurarea înţelegerii între oameni (Tabelul 7).

Tabel 7. Principalele probleme care necesită rezolvare

Şi măsurile pe care ar trebuie să le întreprindă guvernanţii pentru redresarea situaţii social-economice rămîn în opinia respondenţilor aceleaşi (Tabelul 8).

Tabel 8. Măsurile pentru îmbunătăţirea situaţiei social-economice

Încrederea în instituţii

Cel mai mare pericol pentru componentele AIE vine din descreşterea dramatică a încrederii în instituţiile statului, fapt relevat de Tabelul 9. Dacă, accederea AIE la guvernare în a doua jumătate a anului 2009 a fost însoţită de o creştere spectaculoasă a încrederii în instituţiile statului, atunci doi ani mai tîrziu, în toamna anului 2011, a fost înregistrată o prăbuşire fără precedent. Astfel, încrederea în Guvern a căzut cu peste 25%, fiind de doar ~25%. O scădere pe potrivă au înregistrat-o şi alte instituţii ale statului. S-a ajuns pînă la limita după care populaţia a început să aibă mai puţină încredere în Preşedinţie şi Parlament decît în poliţie şi justiţie, care, în mod tradiţional au o imagine relativ proastă, încă din perioada sovietică. Cel mai îngrijorător lucru este că doar 49% din respondenţi consideră că şeful statului a fost ales în conformitate cu normele constituţionale.

Tabel 9. Cîtă încredere aveţi în…

De asemenea, pentru componentele AIE ar trebui să fie un semnal de îngrijorare faptul că mai mult de jumătate (54%) din respondenţi au menţionat că nu se simt liberi să protesteze împotriva deciziilor adoptate de guvernanţi, iar mai mult de 70% din cetăţeni consideră că nu pot influenţa deciziile la nivel naţional. Astfel, se poate explica şi corelaţia strînsă cu rezultatele ce indică faptul că 76% din respondenţi cred că Republica Moldova nu este guvernată de voinţa poporului, iar 62% afirmă că alegerile nu sînt libere şi corecte. În consecinţă, doar ~30% din cei chestionaţi consideră că AIE conduce ţara mai bine decît a făcut-o PCRM, în timp ce 37% consideră invers.

Încrederea în partide şi liderii politici

Percepţia generală a stării lucrurilor din Republica Moldova, precum şi încrederea în instituţii, corelează destul de bine cu eventualele intenţii de suport electoral pentru partidele aflate la guvernare şi în opoziţie. Astfel, ratingul liderului Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Vlad Filat, a avut o creştere spectaculoasă de pînă la 45% după preluarea funcţiei de prim-ministru în septembrie 2009. De atunci, ratingul liderului PLDM s-a menţinut constant sau a cunoscut o uşoară scădere. Oricum, în perioada guvernării AIE, liderul PLDM a fost constant politicianul cu cel mai înalt rating de încredere din partea cetăţenilor. Ratingul de încredere în liderul Partidului Democrat din Moldova (PDM), Marian Lupu, a atins punctul maxim de aproximativ 50% în ajunul alegerilor prezidenţiale din noiembrie-decembrie 2009, cînd a candidat pentru prima dată la funcţia supremă şi scăzut în jumătate ca urmare a insistenţei de a candidata pentru această funcţia în decembrie 2011. După alegerea şefului statului, la 16 martie 2012, ratingul liderului PDM a revenit la nivelul anterior părăsirii PCRM în 2009, fiind de aproximativ 35%. Ratingul liderului Partidului Liberal (PL), Mihai Ghimpu a oscilat în limitele 20–30%, iar ratingul vice-preşedintelui PL şi primarului de Chişinău, Dorin Chirtoacă, a cunoscut un salt de pînă la 45%, în primăvara anului 2012, după doi ani de oscilaţie între 30–35%. Probabil, creşterea ratingului de încredere în Dorin Chirtoacă se datorează faptului că acesta nu a fost implicat în scandalurile politice legate de alegerea şefului statului (Tabelul 10).

Tabel 10. Cîtă încredere aveţi în următoarele personalităţi politice?

Totuşi, este de remarcat că la întrebarea deschisă referitoare la încrederea în liderii politic întîietatea o deţine liderului PCRM, Vladimir Voronin, care în cercetarea din mai 2012 a reuşit să-l devanseze pe Premierul Vlad Filat (Tabelul 11). De fapt, răspunsurile la întrebările deschise sînt cele mai relevante pentru estimarea influenţei politice, întrucît implică efortul personal al respondenţilor în identificarea subiectului preferinţelor. În acest sens, în ultimii doi ani, cel mai influent lider politic de rang naţional a devenit Premierul Vlad Filat, rating-ul de încredere al căruia în răspunsurile la întrebarea deschisă a crescut în mod constant, începînd cu anul 2007, pînă la devansarea tuturor celorlalţi lideri în 2010. Apoi, măsurările sociologice au înregistrat o oscilaţie în jurul cifrei de 15%. Întrebarea deschisă reconfirmă că influenţa liderului PDM, Marian Lupu, a atins cote maxime imediat după alegerile parlamentare anticipate din iulie 2009, el fiind cel care a contribuit fundamental la băgarea PCRM în opoziţie şi înclinarea balanţei în favoare AIE. De atunci, influenţa lui Marian Lupu a scăzut constant, deşi a rămas în topul primilor cei mai influenţi politicieni din Republica Moldova. În calitatea sa de primar general de Chşinău, vice-preşedintele PL, Dorin Chirtoacă, a avut cea mai mare influenţă în perioada de dinaintea accederii AEI la guvernare în 2009, ulterior înregistrîndu-se o scădere vizibilă a influenţei acestuia. În acelaşi timp, influenţa liderului PL, Mihai Ghimpu, a fost constantă în cei doi ani şi jumătate de guvernare a AIE.

Tabel 11. Personalitatea politică în care cetăţenii au încredere

Tabelul 12 relevă o corelaţie strînsă între gradul de încredere în lideri şi în partidele pe care aceştia le reprezintă. Tendinţele de creştere sau descreştere a încrederii în partide se datorează, cel mai probabil, influenţei politice a liderilor acestora. În consecinţă, se poate observa că PLDM-ul premierului Vlad Filat se bucură de acelaşi nivel de încredere ca şi PCRM-ul ex-preşedintelui Vladimir Voronin. Pe de altă parte, după căderea încrederii în PDM, începînd cu 2010, acesta are acelaşi rating de încredere ca şi PL.

Tabel 12. Încrederea populaţiei în partidele politice

Corelaţia se profilează foarte clar şi în cazul răspunsurilor privind intenţiile de vot (Tabelul 13). După mai bine de doi ani de aflare în opoziţie ratingul PCRM s-a stabilizat în jurul cifrei de 40% din respondenţi care au exprimat o preferinţă. Şi preferinţele pentru componentele AIE par a fi stabile. Totuşi, dacă în cazul PLDM şi PDM s-a înregistrat o scădere apreciabilă a ratingului, atunci în cazul PL se constată o creştere pe potrivă. Explicaţia ar fi că PL se bucură de aşa-zisul nucleu tare de aderenţi, care nu-şi schimbă preferinţele electorale foarte uşor. Pe de altă parte, PLDM şi PDM au aderenţi mai labili. Ţinînd cont de faptul că, de obicei, 25–30% din respondenţi nu au preferinţe electorale clare, se poate afirma că aceştia îşi potrivesc preferinţele electorale în corespundere cu optimismul social. Anterior, s-a observat că în alegeri aşa zişii indecişi au manifestat preferinţe în favoarea partidelor de la guvernare, dacă nivelul optimismului social era mai mult sau mai puţin constant. Dimpotrivă, în cazurile în care optimismul social demonstra o tendinţă descendentă simpatiile indecişilor erau în proporţie de aproximativ 2/3 în favoarea opoziţiei. Ultima remarcă ar fi un prilej de îngrijorare pentru componentele AIE şi un motiv pentru a demara şi desfăşura la turaţii maxime reformele anunţate, astfel încît să se reuşească realizarea măcar a unei părţi din promisiunile electorale.

Tabel 13. Preferinţele electorale ale cetăţenilor

Unul dintre cei mai elocvenţi indicatori că guvernarea AIE pierde credibilitatea în faţa cetăţenilor îl reprezintă declinul opţiunii strategice de integrare europeană, începînd cu anul 2011 (Tabelul 14). Această tendinţă devine observabilă la scurt timp după constituirea celei de-a doua versiuni a AIE, care de-a lungul anului s-a ţinut doar de reglări intestine de conturi, a provocat un şir de scandaluri politice însoţite de acuzaţii reciproce ale liderilor componentelor alianţei. În consecinţă, PCRM de opoziţie a vehiculat opţiunea concurentă, de integrare euro-asiatică a Republicii Moldova; iniţial prin integrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazakhstan, iar ulterior şi un Uniunea Economică Eurasiatică. În acest context, rezultatele BOP din mai 2012 au arătat că dacă ar avea loc un referendum privind aderarea la Uniunea Vamală, pentru această opţiune ar vota 57% din respondenţi. Pe de altă parte, dacă ar avea loc un referendum privind integrarea în UE, pentru opţiunea respectivă ar vota 52%. Probabil, această schimbare a paradigmei integraţioniste a cetăţenilor moldoveni poate fi considerată cea mai importantă înfrîngere a AIE. Într-adevăr, este dificil de conştientizat că în perioada guvernării PCRM nivelul de acceptare a integrării europene ajungea pînă la 75%, iar o alianţă pretins democratică şi auto-intitulată pentru “integrare europeană” a reuşi să diminueze acest procentaj cu aproape 1/3. O altă curiozitate constă în faptul că un segment semnificativ de cetăţeni ar vota ambele opţiuni, în dependenţă de conjunctură, numai pentru a oferi o şansă de dezvoltare Republicii Moldova într-un proiect regional.

Tabelul 14. Atitudinea populaţiei faţă de integrarea europeană a Moldovei

Concluzii

• După doi ani şi jumătate de guvernare a AIE optimismul social şi încrederea în instituţiile statului au scăzut semnificativ. Deşi a reuşit să menţină Republica Moldova pe linia de plutire, AIE a decepţionat majoritatea cetăţenilor;
• Cel mai mare insucces al AIE aste că de cînd s-a instalat la guvernare procentajul cetăţenilor care ar vota eventual aderarea la UE a scăzut cu 15–20%, opţiunea respectivă intrînd în concurenţă cu opţiunea integrării euro-asiatice. Alianţa pentru Integrare Europeană prin însăşi denumirea s-a discreditează opţiunea europeană a Republicii Moldova, din cauza modului în care guvernează ţară şi ca urmare a implicării într-un şir de scandaluri cu caracter politic şi corupţional;
• Alegerea şefului statului la 16 martie 2012, după aproximativ trei ani de incapacitate de a face acest lucru, a redresat puţin situaţia şi a stabilizat situaţia politică din ţară, lucru care s-a resimţit imediat printr-o slabă creştere a optimismului social. Situaţia creată ar putea servi drept pretext prielnic pentru relansarea activităţii AIE;
• Poziţiile PCRM, deşi par slăbite din cauza aflării în opoziţie, nu au fost afectate dramatic. Speculaţiile PCRM pe marginea activităţii anti-populare a AIE nu par să aibă impactul scontat, deşi au ajutat formaţiunea să-şi menţină ratingul de încredere al cetăţenilor. Totuşi, faptul că PCRM şi-a schimbat opţiunea vis-a-vis de integrarea europeană, preferînd integrarea euro-asiatică se resimte puternic prin scăderea suportului opţiunii europene a cetăţenilor cu aproximativ 25%. Explicaţia PCRM este că reprezentanţii UE ar practica standarde duble. Adică se prefac că nu observă derapajele antidemocratice ale AIE, confirmate şi de datele BOP, în timp ce pentru fapte similare comise în perioada guvernării PCRM interveneau rapid cu ameninţări de retragere a suportului şi de aplicare a sancţiunilor.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet