Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Fundamentarea ideii decretului prezidenţial unic
|
|
Candidatul la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova din partea Partidului Nostru (PN), Dumitru Ciubaşenco, s-a angajat în cursa electorală prezidenţială cu scopul de a obţine mandatul cetăţenilor în vederea dizolvării Parlamentului şi convocarea alegerilor parlamentare anticipate. De fapt, aceasta reprezintă esenţa ideii preşedintele decretului unic, pe care Dumitru Ciubaşenco a formulat-o într-un articol cu aceeaşi denumireRU, publicat încă pe 30 mai 2016. Pentru că liderii a trei formaţiuni protestatare, anti-oligarhice, nu au putut face abstracţie de factorul geopolitic pentru a ajunge la un compromis privind identificarea unui candidat anti-oligarhic comun, Dumitru Ciubaşenco a acceptat oferta PN pentru a încerca să-şi realizeze propria idee de pe platforma PN.
Decretul prezidenţial unic are menirea să declanşeze procedura de resetare a întregii guvernări. Sensul ofertei electorale a candidatului PN este “contractul” candidatului cu alegătorii. Subiectul “contractului” este izbăvirea societăţii de actuala clasă politică, pe care părţile contractante — candidatul PN şi votanţii acestuia, o consideră iremediabil de coruptă. Candidatul PN şi-a fundamentat oferta electorală din punct de vedere: social, politic, politico-juridic, juridic, doctrinar, procedural, subliniind că acţiunile sale se vor înscrie în cadrul mandatului obţinut, în strictă conformitate cu legislaţia şi drepturile fundamentale ale omului.
Argumentele sociologice ale candidatului PN porneşte de la percepţiile şi dorinţele cetăţenilor, de la care emană suveranitatea. În ultimii 7 ani, în perioada aflării la guvernare a actualei garnituri politice numărul cetăţenilor, care consideră că pentru schimbarea situaţiei social-economice din ţară este necesară schimbarea guvernării, a crescut de la înlăturarea comuniştilor de la putere în 2009 şi până în prezent mai bine de 4 ori!, atingând cifra de 70%. Această dorinţă a cetăţenilor este confirmată şi de faptul că peste 80% din cetăţeni consideră că la modul general lucrurile merg într-o direcţie greşită, iar încrederea în principalele instituţii publice a căzut până la 5–10%. Aceste estimări sunt conformate şi de cel mai recent sondaj sociologicEN efectuat sub auspiciile Institutului Republican Internaţional (IRI) din SUA.
Argumentele politice se referă la situaţia actuală din Republica Moldova, percepută şi exprimată de Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, în articolul “Să retragem Moldova de pe malul prăpastiei”EN, publicat acum un an în ziarul The New York Times. Candidatul PN consideră că argumentele şi tribuna de la care conducătorul celei mai respectate şi prestigioase instituţii europene, specializate în promovarea democraţiei şi drepturile omului, şi-a exprimat mesajul sunt mai mult decât suficiente pentru a trata cu maximă seriozitate pericolul capturării instituţiilor statului de către structurile oligarhice corupte. Aprecierile politice ale Secretarului General al Consiliului Europei sunt confirmate de documente concrete, cum ar fi Protocolul secret prin care liderii aşa-zisei Alianţe pentru Integrare Europeană (AIE) au partajat între ei instituţiile de drept şi de reglementare ale statului în scopul îmbogăţirii personale şi de clan. Drept dovadă a acestui fapt servesc şi declaraţiile din 7 mai 2015, din timpul audierilor parlamentare, când demnitarii de cel mai înalt rang pentru reglementarea şi supravegherea sistemului bancar, precum şi pentru combaterea corupţiei au recunoscut că au ştiut şi au monitorizat furtul secolului, dar nu au îndrăznit să-l curme. Concluzia fiind că nu au dorit să strice planurile liderilor politici, care i-au pus în funcţii. O confirmare în plus a corectitudinii concluziei respective o reprezintă publicarea stenogramei şedinţei secrete a Guvernului din 27 martie 2015. În sensul celor constatate, candidatul PN la funcţia de Preşedinte se angajează în faţa alegătorilor din ţară şi a partenerilor de dezvoltare să realizeze îndemnul Secretarului General al Consiliului Europei — scoaterea instituţiilor statului din captivitatea oligarhică.
Argumentele politico-juridice ale candidatului PN pentru semnarea decretului unic se referă la lipsa legitimităţii actualei guvernări. Primul argument se referă la distorsionarea reprezentării cetăţenilor în forul legislativ suprem al ţării. În acest sens, candidatul PN invocă trei argumente:
prima distorsiune a reprezentării în actualul legislativ a avut loc chiar înaintea constituirii acestuia, atunci când cu trei zile înainte de scrutinul parlamentar din 30 noiembrie 2014 PN a fost scos din cursa electorală pe motive inventate. Ulterior, motivele şi acuzaţiile invocate de autorităţi pentru scoaterea PN din cursa electorală nu au fost demonstrate şi confirmate, PN fiind achitat în instanţele de judecată. În plus, CEDO a acceptat să pună pe rol două cereri ale PN împotriva Republicii Moldova pe aceste cazuri. Candidatul PN consideră că din acest punct de vedere, validarea de către Curtea Constituţională (CC) a rezultatelor alegerilor parlamentare din 2014 pe motiv că încălcările semnalate, inclusiv eliminarea PN din competiţia electorală, nu au influenţat rezultatul final nu corespund realităţii. Contrară acestei constatări a CC, doar peste o jumătate de an, la alegerilor locale generale, PN şi-a reconfirmat suportul popular de peste 10%. Candidatul PN consideră că aşa cum Curtea Constituţională a revăzut rezultatul reformei constituţionale din 2000 tocmai peste 16 ani, la fel ar trebui să reconsidere rezultatele alegerilor parlamentare din 2014. În acest sens, candidatul PN la preşedinţie, îi va oferi Curţii Constituţionale prilejul să-şi repare propria greşeală, acceptând fundamentarea necesităţii dizolvării Parlamentului cu o reprezentare distorsionată;
al doilea argument referitor la lipsa de legitimitate a Parlamentului este că în ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 partidele guvernamentale au adoptat decizii secrete şi au dosit informaţia despre furtul miliardului, care au lovit puternic în economia ţării şi bunăstarea cetăţenilor. Dacă informaţia secretă despre furtului secolului ar fi fost făcută publică nu după parlamentarele din 30 noiembrie 2014, ci înaintea lor, atunci reacţiile cetăţenilor, protestele acestora s-ar fi desfăşurat concomitent cu campania electorală. Impactul acestor reacţii asupra reprezentării parlamentare îl putem intui din sondajele sociologice care au avut loc de-a lungul anilor 2015 şi 2016;
al treilea argument privind lipsa de legitimitate a actualului Parlament se referă la dubla distorsionare a reprezentativităţii — traseismul deputaţilor. Actualmente este imposibil să se răspundă la întrebarea — pe cine reprezintă în forul legislativ cea mai mare “fracţiune parlamentară” a traseiştilor, compusă din 27 de deputaţi? Dacă cel puţin 10% din alegători nu sunt reprezentaţi în forul legislativ ca urmare a eliminării PN din cursa electorală, iar 41 din deputaţi fac parte din opoziţia parlamentară, atunci care este legitimitatea majorităţii parlamentare? Este evident că sursa reprezentativităţii majorităţii parlamentare este coruperea politică a celor 27 de deputaţi traseişti. În acest context, este de remarcat că majoritatea parlamentară refuză în mod constant să condamne corupţia politică, pentru a nu-şi submina propria existenţă. Potrivit Articolului 38(1) al Constituţiei: “Voinţa poporului constituie baza puterii de stat”. Iar traseismul reprezintă anume corupţia politică şi nicidecum voinţa poporului. De aceea, singura soluţie legală şi legitimă pentru “Retragerea Moldovei de pe marginea prăpastiei” şi redarea puterii poporului este dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor anticipate.
Argumentele juridice ale candidatului PN în favoarea scoaterii statului din “captivitatea oligarhică” se bazează pe competenţele sale constituţionale exprese, pe principiile statului de drept, dezvoltate în Hotărârea Curţii Constituţionale din 22 aprilie 2013. În acest sens, candidatul PN la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova îşi propune să facă uz de toate competenţele sale constituţionale în vederea asigurării securităţii statului. În calitate de eventual şef de stat, comandant al Forţelor Armate, preşedinte al Consiliului Suprem de Securitate, candidatul PN va prezenta şi alte argumente, precum şi dovezi din surse oficiale, a caracterului captiv al instituţiilor statului. În afara atribuţiilor exprese ale Preşedintelui, candidatul PN indică şi recurgerea la prevederile Articolului 87 al Constituţiei: “Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii”. Iar aceste măsuri suplimentare vor rezulta strict din prevederile şi constatările Hotărârii Curţii Constituţionale din 22.04.2013. În continuare sunt invocate principale aprecieri ale Curţii Constituţionale bazate pe documentele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe doctrină:
CC a subliniat că în Preambulul său, Constituţia Republicii Moldova face referinţă la statul de drept ca valoare supremă… Preambulul are un rol-cheie în înţelegerea şi aplicarea textului Constituţiei şi poate fi invocat ca izvor de drept… atunci când există mai multe interpretări, opţiunea conformă Preambulului prevalează;
CC a subliniat următoarele: corupţia submină democraţia şi statul de drept, conduce la încălcarea drepturilor omului, subminează economia şi erodează calitatea vieţii. Prin urmare, lupta împotriva corupţiei este parte integrantă a asigurării respectării statului de drept;
CC a statuat, cu titlu de principiu, că orice mandat politic trebuie să se bazeze pe încrederea cetăţenilor şi a reprezentanţilor acestora. Într-o democraţie veritabilă, normalitatea constă în demisia imediată a persoanelor care şi-au pierdut încrederea publică, fără a se ajunge la demitere;
CC a statuat, cu valoare de principiu, că statul de drept nu este o ficţiune, care are doar natură declarativă. Funcţionarea statului de drept trebuie să se manifeste prin acţiuni practice;
CC a statuat că, în respectarea principiului constituţional al statului de drept şi în considerarea interesului general al cetăţenilor, este imperativă luarea măsurilor necesare pentru asigurarea aplicării rapide a suspendării sau demisionării miniştrilor şi altor demnitari de rang înalt care fac obiectul unor dubii rezonabile în materie de integritate.
Candidatul PN consideră că alte argumente grele ale Curţii Constituţionale, care se referă la înlăturarea corupţiei din instituţiile publice sunt perfect valabile, inclusiv în cazul Parlamentului, care nu se bucură de încrederea cetăţenilor (5–10%), are o reprezentare distorsionată şi se bazează pe corupţie politică. De aceea, având mandatul poporului de stârpire a corupţiei, şi având un Parlament distorsionat de ilegalităţi şi corupţie politică, Preşedintele ales va impune normalitatea, cerută de Curtea Constituţională, prin dizolvarea acestuia.
Argumentele de ordin doctrinar ale candidatului PN la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se referă la faptul că doctrina constituţională modernă menţionează şapte motive fundamentale pentru dizolvarea parlamentelorEN. Unul dintre acestea este — dizolvarea Parlamentului pentru a-i reda guvernării suportul mandatului popular. Recurgerea la aceste argumente are loc atunci când o majoritate parlamentară este erodată de neîncrederea cetăţenilor ca urmare a scandalurilor de corupţie, care au provocat crize economice. Rolul şefului statului, mandatat de alegători în acest sens, este fundamental.
Argumentele de ordin procedural se referă la respectarea strictă a prevederilor Constituţiei şi legislaţiei Republicii Moldova. În eventualitatea accederii în funcţia de Preşedinte al ţării, candidatul PN intenţionează să convoace Consiliul Suprem de Securitate pentru a-şi fundamenta oficial decretul de dizolvare a Parlamentului. În eventualitatea sabotării decretului de către instituţiile capturate ale statului, nimeni şi nici o forţă politică internă sau externă nu va putea convinge şeful statului, mandatat de popor, să dizolve Parlamentul, să promulge vreo lege adoptată de Parlamentul lipsit de legitimitatea, aşa cum reiese din argumentele de mai sus. În astfel de circumstanţe, vina pentru o eventuală criză politică şi constituţională va reveni instituţiilor capturate ale statului şi sforarilor din umbră ale acestora. Dacă se va ajunge la acest gen de criză, depăşirea ei se va face oricum prin intermediul alegerilor anticipate, fie ele parlamentare sau prezidenţiale, la care poporul suveran nu va avea decât să-şi reconfirme suveranitatea, iar opinia publică internaţională suportul pentru “retragerea Moldovei de pe marginea prăpastiei”.