Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Alegerile pentru Adunarea Populară a Găgăuziei din 2012
|
|
Legislaţia electorală
Legea Unităţii Teritorial Administrative (UTA) Găgăuzia cu privire la alegererea deputaţilor în Adunarea Populară a fost adoptată la 15 ianuarie 1998. Ulterior, au fost introduse un şir de modificări care au îmbunătăţit legislaţia electorală, dar nu au eliminat toate inconsistenţele, reflectate în studiul “Compatibilitatea legislaţiei Găgăuziei cu reglementările naţionale şi internaţionale în materie electorală”, realizat în 2011 sub auspiciile Misiunii OSCE în Republica Moldova de către Asociaţia “ADEPT” şi prezentat în cadrul unei mese rotunde la care au participat şi factori de decizie din Adunarea Populară şi din Executivul autonomiei.
Ca urmare a dezbaterilor pe marginea studiului invocat s-a ajuns la înţelegerea armonizării legislaţiei electorale a Găgăuziei cu cea naţională şi internaţională. În consecinţă, către luna decembrie 2011, au fost elaborate noile redacţii ale legilor privind alegerile pentru Adunarea Populară, pentru funcţia de Guvernator şi privind organele electorale, care la rîndul lor, au fost supuse dezbaterilor publice şi acceptate în principiu. Singura problemă principială a fost cea legată de necesitatea compilării legislaţiei electorale a Găgăuziei într-un Cod electoral. Problema respectivă a stîrnit dezbateri în contradictoriu, împiedicînd atît votarea redacţiilor noi ale legilor electorale, cît şi votarea Codului electoral al Găgăuziei. În consecinţă, alegerile pentru Adunarea Populară se desfăşoară în baza legislaţei neamendate, cu toate problemele menţionate în studiul invocat mai sus, referitoare la:
- locul votării; restricţiile privind vîrstă minimă de 21 ani pentru a putea candida; obligativitatea domicilierii pe teritoriul circumscripţiei cel puţin ultimii 3 ani; restricţiile de vot pentru persoanele domiciliate în Găgăuzia, condamnate la privaţiune de libertate; limitarea interdicţiilor de a fi ales pentru cazurile de infracţiuni intenţionate şi cazurile cînd instanţa de judecată a aplicat măsura privării de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere; reglementarea cazurilor de incompatibilitate şi a procedurii de suspendare din funcţie pentru concurenţii electorali ce pot utiliza abuziv funcţia deţinută şi resurse administrative;
- actualizarea, perfecţionarea, publicarea şi păstrarea listelor electorale, revizuirea şi unificarea acestora, accesul la listele electorale;
- reflectarea campaniilor electorale în mass-media, independenţa radiodifuzorului public din Găgăuzia;
- procesul de votare (aplicarea ştampilei la toate tipurile de alegeri, anularea procedurii de vot “cu pixul”); reglementarea aspectelor ce vizează procesul de votare (aplicarea ştampilei de control, stabilirea expresă a categoriilor de persoane ce pot asista, reglementarea aspectelor privind votarea cu urna mobilă etc.);
- reglementările privind lista actelor ce acordă dreptul de a vota, posibilitatea votării la locul de reşedinţă, prelungirea duratei votării;
- afişarea datelor privind rezultatele alegerilor în secţiile de votare într-un loc accesibil pentru toţi solicitanţii imediat după facerea bilanţului şi întocmirea procesului-verbal;
- transparenţa deplină la toate etapele care implică buletinele de vot, inclusiv publicarea numărului buletinelor tipărite, primite, şi/sau anulate, distruse;
- termenele şi procedurile de anunţare a rezultatelor preliminare şi de publicare a acestora pe toate căile disponibile, stabilirea mecanismului publicării în mass-media publică;
- termenele concrete de remitere către Curtea de Apel a documentelor pentru confirmarea alegerilor Adunării Populare;
- reglementările privind publicarea hotărîrilor Curţii de Apel referitoare la confirmarea alegerilor (tipul actului; termenul publicării; locul publicării);
- transparenţa activităţii organelor electorale; transparenţa finanţării campaniilor concurenţilor pentru asigurarea informării şi controlului public adecvat;
- sistemul de contestare a activităţii organelor electorale, inclusiv a contestării ierarhice obligatorii în organele electorale (cu reglementarea expresă a termenelor de examinare şi a deciziilor ce pot fi luate) sau direct în instanţa de judecată;
- sistemul de contestare a deciziilor de judecată: asigurarea examinării cauzelor în fond şi în recurs la nivelul instanţelor regionale, fără implicarea Curţii Supreme de Justiţie sau a altor instanţe de nivel naţional;
- sancţiunile ce pot fi aplicate de organele electorale (avertisment) şi despre temeiurile anulării înregistrării (prin hotărîre judecătorească definitivă).
Problemele evidenţiate mai sus au fost identificate în urma monitorizării celor patru campanii electorale anterioare, eliminarea trebuind să îmbunătăţească procesul electoral. Faptul că nu s-a reuşit amendarea legislaţiei electorale a avut impact negativ chiar odată cu demararea campaniei curente. Potrivit articolului 45 din Regulamentul Găgăuziei acestea se organizează nu mai tîrziu de trei luni de la data expirării mandatului componenţei precedente. Mandatul celei de-a patra componenţe a Adunării Populare a Găgăuziei a expirat la 23 aprilie 2012. Şedinţa Adunării Populare convocată pentru numirea datei alegerilor a avut loc pe 16 mai şi repetat pe 19 mai, şedinţă la care, în pofida declaraţiilor unor deputaţi cu privire la încălcarea legislaţiei în vigoare, a fost aprobată hotărîrea cu privire la numirea datei alegerilor pentru ziua de 29 iulie 2012. La şedinţa din 24 mai 2012 deputaţii au aprobat doar şase candidaturi pentru funcţiile de membri ai Comisiei Electorale Centrale din Găgăuzia — trei din partea Adunării Populare, unul din partea Comitetului executiv din Găgăuzia şi doi din partea Curţii de Apel din Comrat. Celelalte trei candidaturi din componenţa CEC a Găgăuziei au fost respinse de către deputaţi. Potrivit legislaţiei electorale, CEC a Găgăuziei trebuie să fie compusă din 9 membri, cîte trei reprezentanţi din partea APG, Comitetului executiv şi organelor judecătoreşti. Reprezentanţii Comitetului Executiv şi ai Curţii de Apel din Comrat şi-au exprimat dezacordul faţă de acţiunile deputaţilor Adunării Populare. În aceste circumstanţe, Guvernatorul Găgăuziei, Mihail Formuzal, a găsit de cuviinţă să atace hotărîrea Adunării Populare în instanţa de judecată. Curtea de Apel din Comrat i-a dat cîştig de cauză Guvernatorului, deputaţii fiind nevoiţi să revină la problema votării componenţei depline a comisiei şi numirea noii date a alegerilor. În consecinţă, data alegerilor a trebuit să fie fixată cu aproximativ o lună şi jumătate mai tîrziu decît prevede legislaţia — pe 9 septembrie 2012.
Candidaţii pentru funcţia de deputat şi interesele forţelor politice
Alegerile pentru funcţia de deputat în Adunarea Populară a Găgăuziei se desfăşoară în baza sistemului electoral majoritar, în două tururi de scrutin, dacă niciun candidat nu acumulează mai mult de jumătate din voturile valabil exprimate în primul tur. În cele 26 de localităţi din Găgăuzia sînt constituite 35 de circumscripţii electorale, astfel încît fiecare localitate reprezintă cel puţin o circumscripţie, iar în localităţile cu mai puţin de 5000 de alegători se constituie mai multe circumscripţii, proporţional numărului de alegători.
În cele cinci cucluri electorale, inclusiv în cel actual, în fiecare circumscripţie electorală au fost înregistraţi, în medie, între 3 şi 6 candidaţi la funcţia de deputat. Pentru alegerile din autonomia găgăuză este caracteristic ca numărul de candidaţi din partea formaţiunilor politice să fie comparabil cu numărul de candidaţi independenţi. Doar în primul ciclu electoral numărul candidaţilor din partea partidelor politice (48 candidaţi) a fost de trei ori mai mare decît numărul candidaţilor independenţi (15 candidaţi). Însă această abatere se datorează faptului că în 1995 legea partidelor politice permitea existenţa partidelor regionale, iar după modificarea legii în cauză, în 1998, partidele regionale au fost şterse din lista partidelor. În plus, în alegerile din 1995 colectivele de muncă au înaintat 43 de candidaţi, despre care nu se ştie ce simpatii politice aveau.
Tabel 1. Numărul de candidaţi înregistraţi în cele cinci cicluri electorale
Totuşi, statisticile referitoare la distribuirea candidaţilor după apartenenţa politică ascund afilierea candidaţilor independenţi pe lîngă figuri cheie din administraţia Găgăuziei sau pe lîngă cele din administraţia municipiului Comrat etc.
Tabel 2. Distribuirea candidaţilor (partide naţionale, regionale, colective de muncă, independenţi)
După încheierea ultimului ciclu electoral, în Găgăuzia existau trei poluri de atracţie — Şeful Executivului de la Comrat, Guvernatorul Mihail Formuzal, primarul de Comrat, Nicolai Dudoglo şi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). Primii doi sînt lideri ai unor organizaţii civice — Găgăuzia Unită (GU) şi, respectiv, Noua Găgăuzie (NG). În alegerile precedente din 2008 majoritatea candidaţilor independenţi care au reuşit să devină deputaţi reprezentau cele două platforme civice afiliate Guvernatorului şi, respectiv, primarului de Comrat, fără a afişa acest lucru. Afilierea a ieşit în evidenţă abia după terminarea alegerilor, atunci cînd s-a ajuns la alegerea organelor de conducere a Adunării Naţionale nou-alese, provocînd un scandal, care a durat aproximativ trei luni.
În campania curentă lucrurile sînt mai complicate. În primul rînd, Guvernatorul Găgăuziei ca unul din centrele de atracţie pentru elita regională mai rămîne în funcţie încă aproximativ doi ani, pînă la expirarea mandatului, trebuind apoi să se lanseze în politică la nivel naţional. Anume din această perspectivă Mihail Formuzal a devenit lider al Partidului Regiunilor, pe care l-a constituit din propria iniţiativă, în septembrie 2011. Chiar dacă Mihail Formuzal urmează să se propulseze pe orbita politicii naţionale, el va avea nevoie de susţinători în Adunarea Populară a Găgăguziei, în curs de alegere, pentru a-şi putea termina cu succes mandatul de Guvernator. Din această perspectivă este straniu că Guvernatorul Formuzal a evitat să implice Partidul Regiunilor în alegerile pentru Adunarea Populară. Pe de altă parte, relaţiile bune pe care şi le-a creat Guvernatorul Formuzal cu Premierul Vlad Filat poate fi găselniţa pentru crearea unei configuraţii post-electorale, care cel puţin, nu va fi agresivă în relaţiile cu Guvernatorul. Vorba e că Partidul Liberal Democrat din Moldova (PDLM) a înregistrat candidaţi în 22 de circumscripţii din cele 35. De asemenea, din cei 81 de candidaţi independenţi o parte semnificativă ar putea fi afiliată platformei civice — Găgăuzia Unită, reprezentate de către Guvernator.
Tabel 3. Afilierea politică a candidaţilor în alegerile din 2012
Cel de al doilea pol de atracţie politică din regiune — primarul de Comrat, Nicolai Dudoglo, de asemenea, va avea nevoie de reprezentare semnificativă în Adunarea Populară. După ce a pierdut competiţia electorală pentru funcţia de guvernator de două ori în faţa lui Mihail Formuzal în 2006 şi 2010, Nicolai Dudoglo este văzut în prezent drept unul dintre cei mai puternici candidaţi pentru funcţia de Guvernator. Dacă la alegerile ordinare de la sfîrşitul anului 2014 sau începutul lui 2015 Nicolai Dudoglo va învinge, atunci el va trebui să coabiteze aproximativ doi ani cu componenţa Adunării Populare, care se alege actualmente. De aici şi interesul lui Nicolai Dudoglo de a avea o reprezentare semnificativă în legislativul regional. Cu toate acestea, Nicolai Dudoglo, la fel ca şi Mihai Formuzal, nu prea afişează apartenenţa la platforma sa civică — Noua Găgăuzie, a unui segment din candidaţii independenţi. Însă, din perspectiva menţionată mai sus, se cunoaşte că Nicolai Dudoglo s-a apropiat foarte mult de Partidul Democrat din Moldova (PDM) al Preşedintelui Parlamentului, Marian Lupu, şi al adjunctului acestuia — Vlad Plahotniuc, deşi anterior Nicolai Dudoglo era foarte apropiat de Partidul Social Democrat (PSD). Este de remarcat faptul că reprezentanţii celor două poluri de atracţie politică din Găgăuzia au suport semnificativ în două din cele trei raioane, respectiv Ceadîr-Lunga şi Comrat, evident în acele raioane nativi ai cărora sînt. În cel de al treilea raion — Vulcăneşti, situaţia, din acest punct de vedere este confuză. Însă se ştie că anume în raionul Vulcăneşti liderii PDM au relaţii foarte strînse cu elitele locale, lucru care eventual poate fi foarte util lui Nicolai Dudoglo. În orice caz, mai merită menţionat faptul că PDM are înregistraţi 7 candidaţi, iar PSD — 9. În afară de aceasta printre candidaţii independenţi s-ar putea afla un număr impunător de aderenţi ai platformei civice “Noua Găgăuzie”, despre care se spune că ar fi finanţată de omul de afaceri, Dmitrii Constantinov, cu un potenţial financiar impunător. Se ştie că acelaşi Constantinov l-a susţinut pe actualul Guvernator în 2006, atunci cînd Mihail Formuzal avea cele mai înalte şanse să fie ales. În prezent, cele mai bune perspective le are Nicolai Duduglo, de aceea informaţiile despre susţinerea din partea lui Constantinov pot fi destul de credibile.
În sfîrşit cel de al treilea pol de atracţie politică din regiune este Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), care a avut întotdeauna o susţinere masivă în Găgăuzia, variind de la 30% pînă la 80%. Actulamente, fiind în opoziţie, PCRM pierde teren, foştii săi candidaţi puternici fiind curtaţi şi convertiţi de către reprezentanţii celorlalte două poluri de atracţie din regiune. Totuşi, PCRM a reuşit să înregistreze cel mai mare număr de candidaţi — 26, şi să se lanseze cu o platformă politică unicăRU pentru toţi candidaţii.