Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Referendum nevalabil şi inutil
|
|
Referendumul constituţional din 5 septembrie 2010 s-a dovedit a fi nevalabil din cauza absenteismului. La urnele de vot s-au prezentat doar 30.3% din cetăţenii înscrişi în listele electorale, limita de validare fiind de 1/3. Referendumul s-a desfăşurat din iniţiativa componentelor Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), care au mizat pe rezultatul pozitiv al acestuia ca pe singurul remediu pentru aşa-zisa criză constituţională, legată de incapacitatea forului legislativ de a alege şeful statului.
Liderii AIE au reuşită să convingă raportorii pentru Republica Moldova a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei că nu există alternativă pentru depăşirea aşa-zisei crize constituţionale, decît prin intermediul organizării unui referendum constituţional. Acest lucru transpare clar din nota informativă a co-raportorilor pentru Republica Moldova a Consiliului Europei — Josette Durrieu şi Egidijus Vareikis, care după întîlnirile de la Chişinău cu reprezentanţii AIE au prezentat un raport Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în care au arătat că potrivit liderilor AIE “este un imperativ ca actuala criză constituţională din republica Moldova să fie soluţionată rapid. Convocarea unui referendum privind modificarea modalităţii de alegere şefului statului este singura soluţie. Aceasta i-ar permite clasei politice să se conducă în activitatea sa de voinţa exprimată a alegătorilor”.
Atitudinea AIE faţă de referendum — ca unică idee salvatoare, era bazată pe rezultatele sondajelor de opinie publică, care de-a lungul anilor indicau fără putinţă de tăgadă că majoritatea covîrşitoare a cetăţenilor moldoveni ar prefera alegerea directă a şefului statului. În preajma referendumului, cu aproximativ 1–2 luni pînă la ziua desfăşurării acestuia, au fost efectuate două cercetări de către două dintre cele mai cotate instituţii de sondaje din Republica Moldova. Ambele sondaje au arătat că peste 80% dintre cetăţeni ar vota pentru modificarea articolului 78 din Constituţie, în sensul trecerii la alegerea directă a şefului statului. În acelaşi timp, în privinţa ratei de participare a cetăţenilor a fost confirmată o intenţie aproape standard, de aproximativ 70%. Aceste intenţii urmau încă să fie traduse în fapte, lucru care nu s-a întîmplat, cel mai probabil din vina politicienilor.
În realitate, motivaţiile principalelor formaţiuni politice pentru implicarea în referendum au fost diferite. Două din cele patru componente ale AIE — este vorba despre Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi Partidul Democrat din Moldova (PDM), au mizat pe modificarea prin referendum a articolului 78 din Constituţie pentru a grăbi trecerea la alegerea directă a şefului statului, întrucît erau încrezătoare că liderii acestora — Vlad Filat, pe de o parte, şi Marian Lupu, pe de altă parte, pot cîştiga competiţia prezidenţială în lipsa unui candidat pe potrivă din partea celei mai puternice formaţiuni de opoziţie — PCRM. Alte două formaţiuni din AIE — Partidul Liberal (PL) şi Alianţa Moldova Noastră (AMN), s-au implicat în desfăşurarea referendumului spre sfîrşitul campaniei, mai degrabă, de dragul publicităţii.
Pe de altă parte, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a participat la referendum pentru a promova neparticiparea, adică boicotarea. Boicotul PCRM a vizat mai mult compromiterea legitimităţii referendumului, adică asigurarea unei participări sub pragul de 50%. În consecinţă, absenteismul generat de varii motive a depăşit cu mult efectele boicotului PCRM. Nevalabilitatea referendumului a făcut ca PCRM să devină, de fapt, principalul beneficiar al efortului AIE de organizare a votului popular. Beneficiul propagandistic al PCRM de pe urma prăbuşirii neaşteptate a referendumului este enorm. Nu încape îndoială că această prăbuşire, deşi rezultă, mai ales, din atitudinea uşuratică a componentelor AIE faţă de el, va fi prezentată alegătorilor drept susţinere implicită faţă de PCRM.