Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Învestirea Irinei Vlah în funcţia de Guvernator al Găgăuziei
|
|
La 15 aprilie, la Comrat, a avut loc ceremonia de învestire în funcţia de Guvernator al Găgăuziei a Irinei Vlah, cîştigătoarea competiţiei electorale din 22 martie. La ceremonie au participat premierul, Chiril Gaburici, preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, preşedintele Comisiei Electorale Centrale (CEC), Iurie Ciocan, şi Mitropolitul Moldovei, Vladimir. Participarea acestora la învestirea Guvernatorului este un semn bun, pozitiv. Guvernatorul Găgăuziei este din oficiu membru al Guvernului, de aceia prezenţa premierului la învestirea în funcţie a viitorului coleg se înscrie perfect în uzanţele polito-administrative. Şi prezenţa preşedintelui forului legislativ îşi are propria logică, mai cu seamă că de-a lungul anilor s-a creat impresia că armonizarea relaţiilor dintre centru şi autonomia găgăuză ar trebui să treacă prin armonizarea legislativă. La fel, ţinînd cont de cultura politică parohială a societăţii noastre a fost oportună prezenţa şi binecuvîntarea Mitropolitului Vladimir.
La învestire, însă, nu a participat preşedintele statului, Nicolae Timofti, deşi fusese invitat în mod public. Oficialii de la preşedinţie au lăsat să se înţeleagă că ar deveni interpretabilă relaţia dintre centru şi autonomie în cazul prezenţei şefului statului la învestirea Guvernatorului. Adevărul este că, în cei trei ani de aflare în funcţie, preşedintele Timofti nu a vizitat niciodată autonomia găgăuză, deşi relaţiile dintre Chişinău şi Comrat au trecut prin faze de tensionare, meritînd să fie detensionate, inclusiv prin vizite de lucru. Formula pe care a găsit-o preşedinţia este ca după învestirea în funcţie a Guvernatorului să aibă loc depunerea jurămîntului în faţă preşedintelui, iar ulterior să aibă loc şi vizita de lucru a preşedintelui la Comrat.
După alegeri este important ca lucrurile şi relaţiile să evolueze spre normalitate. De fapt, atitudinile critice ale Irinei Vlah faţă de guvernanţii “euro-integratori” de la Chişinău s-au evaporat imediat după victoria în alegeri. Întîlnirile post-electorale cu premierul Gaburici şi preşedintele legislativului Candu au fost cît se poate de constructive şi pozitive, axate pe discutarea priorităţilor imediate pentru autonomia găgăuză şi relaţiile cu centrul. Şi în cuvîntarea sa inaugurală Irina Vlah a ţinut să sublinieze că după alegeri problemele de ordin politic trec pe planul secund, iar cele administrative şi de stabilizare socială revin în prim-plan. Ea a menţionat că va fi “başcanul tuturor locuitorilor autonomiei fără a face vreo deosebire etnică sau partinică”, promiţînd să fie “un garant al păcii şi stabilităţii în regiune, cu o societate prosperă şi consolidată”. De asemenea, este de remarcat că menţionarea suportului şi prieteniei faţă de Federaţia Rusă şi Turcia s-a făcut pe fundalul sublinierii că “nu trebuie să uităm nici de suportul oferit de Uniunea Europeană”.
Aşadar, de la început de mandat, despre Guvernatorul Irina Vlah se poate afirma că a dat dovadă de pragmatism, oarecum, în detrimentul principialităţii, evident, dacă principialitatea contează pentru politicieni. Pragmatismul Irinei Vlah a ieşit plenar în evidenţă cu o săptămînă înainte de ceremonia de inaugurare, atunci cînd în calitatea sa de încă deputat a refuzat să susţină moţiunea de cenzură înaintată de fracţiunea Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) împotriva guvernului Gaburici. Este de remarcat că semnarea moţiunii de cenzură de către Irina Vlah ar fi fost decisivă pentru declanşarea procesului propriu-zis. Curiozitatea constă în faptul că chiar PSRM ar fi insistat ca Vlah să nu semneze moţiunea, care oricum nu ar fi condus la demiterea guvernului, pentru a-i asigura confortul necesar în relaţiile cu cabinetul de miniştri. Criticii Guvernatorului nou-ales, dar şi ai PSRM, indică că aceştia acordă prioritate intereselor de ordin practic faţă de poziţiile principiale pre-electorale. În acest context, criticii remarcă şi o posibilă înclinare tacită a Guvernatorului Irina Vlah spre vectorul integraţionist european, dacă cel eurasiatic, declarat anterior prioritar, nu se va manifesta de o manieră spectaculoasă. Asta deşi Irina Vlah a ţinut să sublinieze că rămîne totuşi un politician pro-rus.
Ultima remarcă nu este întîmplătoare. Pragmatismul post-electoral al Irinei Vlah în raport cu autorităţile centrale a scos în vileag nemulţumirile reprezentanţilor elitelor de la Comrat. Acestea formulează un raţionament în public: dacă toţi cei zece candidaţi la funcţia de Guvernator al Găgăuziei s-au declarat drept pro-ruşi şi sinceri susţinători ai vectorului integraţionist eurasiatic, atunci după ce criterii oficialii ruşi de la Moscova au mizat şi pariat pe Irina Vlah? Nu a fost oare o umilinţă pentru ceilalţi nouă candidaţi să nu fie recunoscuţi suficient de pro-ruşi? În acest context, deputatul Adunării Populare a Găgăuziei, Ivan Burgudji, afirma că, de fapt, alegerile pentru funcţia de Guvernator nu au fost cîştigate de Irina Vlah, ci de oficialii de la Moscova, care în baza unor criterii neclare au mizat şi pariat pe candidatura Irinei Vlah şi că în atare condiţii alegerile puteau fi cîştigate chiar şi de păpuşa Barby.
Şi mai interesantă este atitudinea contracandidatului PDM Nicolai DudogloRU faţă de victoria Irinei Vlah: “Noi am văzut deputaţi din Duma de Stat a Federaţiei Ruse venind în Găgăuzia, la fel şi artişti şi sportivi. Am văzut declaraţii ale unor politicieni ruşi serioşi, dar chiar şi aşa echipa noastră a muncit şi a obţinut un rezultat bun. În pofida faptului că başcanul Găgăuziei nu a fost ales, ci numit, echipa noastră recunoaşte aceste alegeri. Rusia a întreprins eforturi mari, iar noi suntem prietenii ei. De aceea, noi nu vom contesta rezultatele acestor alegeri, deşi sunt sigur că dacă voturile ar fi renumărate probabil nu ar fi nici 50 la sută”. Aceasta înseamnă că distorsionarea rezultatelor alegerilor din Găgăuzia, ca urmarea a implicării unor factori de decizie din Rusia, este acceptabilă chiar şi pentru principalii pierzanţi. Este mai bine să pierzi competiţia în cadrul unor alegeri nelibere şi necorecte, decît să conteşti implicarea factorului extern, evident, dacă acesta este de origine rusească.
Finalmente, acum, după semnalele clare că Guvernatorul Irina Vlah îşi doreşte relaţii normale cu Chişinăul, intriga se mută la Comrat. Va putea oare Irina Vlah stabili relaţii normale cu cercurile locale, influente în Adunarea Populară, care-i are drept exponenţi pe politicienii gen Ivan Burgudji şi Nicolai Dudoglo, în condiţiile în care aceştia consideră victoria ei nemeritată, dar acceptabilă din cauza implicării factorului rusesc? Relaţiile Guvernatorului cu Adunarea Populară sunt foarte importante pentru buna funcţionare a maşinăriei politico-administrative din Găgăuzia, iar cea mai mare parte a Adunării Populare a fost sau mai este afiliată unuia dintre liderii PDM — Vlad Plahotniuc, declarat de Irina Vlah drept “cea mai mare problemă a Republicii Moldova”. Sau poate e cazul să ne aşteptăm la o manifestare de pragmatism a Guvernatorului Irina Vlah şi în relaţiile cu cei care ştiu cum să rezolve problemele pe care tot ei le creează?