Monitoring→Politica→Comentarii

---

Realizările AIE în prima jumătate a lui 2011

Încheierea sesiunii parlamentare de primăvară-vară a prilejuit facerea bilanţului activităţii Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Reprezentanţii a două formaţiuni din AIE — Partidul Democrat din Moldova (PDM) şi Partidului Liberal (PL), au evitat să împărtăşească opiniei publice ce a realizat Alianţa de guvernare. Doar liderul fracţiunii parlamentare a Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Valeriu Streleţ, a convocat jurnaliştii pentru a-i informa că: “În sesiunea parlamentară de primăvară-vară, fracţiunea PLDM şi-a concentrat eforturile exclusiv pe realizarea obiectivelor stabilite anterior şi anume — transformarea Republicii Moldova într-un veritabil stat liber, democratic, european şi prosper… Pe durata sesiunii parlamentare, PLDM a avut 28 de iniţiative legislative, dintre care 6 au fost adoptate, alte 21 se află în proces de lucru, una a fost retrasă, iar una respinsă. De asemenea, împreună cu colegii din AIE, deputaţii PLDM au prezentat 12 iniţiative legislative, dintre care 8 au fost adoptate”.

Atît a realizat AIE în efortul schimbării pînă la capăt, pentru bunăstare, respect şi progres într-o Moldovă fără sărăcie. În contextul acestui rezultat, Prim-ministrul şi liderul PLDM, Vlad Filat, a specificat că: “Din păcate, un şir de proiecte de legi importante, care au fost iniţiate de Guvern, nu au avut finalitate în Parlament. Este o situaţie regretabilă şi care va avea consecinţe directe, inclusiv şi la capitolul acumulări la buget, dar şi la nivel de viteză cu care ne mişcăm în acest proces de reformă”. Anterior, Premierul spunea mai concis şi mai clar — “lucrurile nu merg”, iar acest adevăr fusese spus doar peste două luni după ce Chişinăul, la invitaţia Premierului Vlad Filat, fusese vizitat de Vice-preşedintele SUA, Joseph Biden şi de Premierul Poloniei, Donald Tusk, pentru a se convinge de “povestea de succes” a reformelor din Republica Moldova. Primul a promis chiar să se întoarcă — “I’ll be back!”, pentru a se bucura împreună cu cetăţenii moldoveni de rezultatele succesului, iar al doilea a anticipat eventuala consolidare a succesului de pe urma preluării preşedinţiei Consiliului UE de către Polonia şi susţinerea demersurilor europene a guvernanţilor moldoveni.

Constatînd că “lucrurile nu merg”, Premierul i-a invitat pe Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton şi pe Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, să viziteze Republica Moldova pentru a se convinge că, de fapt, “povestea de succes” a degenerat în “sindromul ucrainean” şi că e nevoie de un “mandat european” pentru a salva situaţia. A urmat expunerea măsurilor propriu-zise de salvare a situaţiei, şi anunţarea că aplicarea lor a fost amînată pînă la toamnă: “Partea ce ţine de activitatea mea în calitate de Prim-ministru, ce ţine de Comitetul pentru Reformă, ce ţine de Consiliul Economic, urmează în toamnă să fie pusă pe agendă. Ca, spre exemplu, solicitarea de remanieri în Guvern”.

Cine-i de vină?

Pentru ca “mandatul european” pentru redresarea situaţiei să se plieze pe suveranitatea poporului, Premierul Vlad Filat a iniţiat consultări, despre care a promis că “vor deveni periodice”, cu cetăţenii, societatea civilă, mediul academic, mediul de afaceri, opoziţia etc., iar aceste consultări, după prima rundă, s-au încununat cu Adresarea din 12 iulie către cetăţeni a Primului-Ministru. Mesajul dezvăluie de ce “lucrurile nu merg”:

• există o diferenţă mare între cum este înţeles rolul AIE de către Prim-ministru şi modul în care îl înţeleg unii dintre colegii din AIE;
• presiunile politice asupra Guvernului şi asupra Primului-ministru s-au accentuat în momentul în care a început lupta cu schemele frauduloase de la întreprinderile de stat;
• Guvernul nu se confruntă cu opoziţia politică făcută de comunişti, ci cu opoziţia făcută de partidele din interiorul AIE — PDM şi PL, supăraţi pe rezultatul obţinut de PLDM în alegerile parlamentare şi locale, cele două componenete fixîndu-şi drept obiectiv blocarea activităţii Premierului prin trecerea tuturor deciziilor prin diferite filtre de partid, în funcţie de interesul unui sau altui politician;
• adevăratul pericol nu ţine de o eventuală “comunizare” a Republicii Moldova, ci de “mafiotizarea” ei.

De fapt, constatările Premierului Vlad Filat au expus de o manieră acceptabilă ceea ce acesta anunţase anterior explicit, dar scandalos — existenţa şi funcţionalitatea AIE este ameninţată de un “Păpuşar” malefic, care, tragînd sforile pentru a-şi anima “marionetele” din eşaloanele superioare ale instituţiilor statului şi sistemul judiciar, blochează reformele şi activitatea Guvernului. Deşi era clar de la bun început despre cine este vorba, totuşi, Premierul avea obligaţia şi privilegiul exclusiv să anunţe public cine a învăluit Republica Moldova în “tentacule”. Insistenţa jurnaliştilor s-a soldat cu succes şi numele “Păpuşarului” a fost pronunţat — vice-preşedintele PDM, vice-preşedintele Parlamentului, Vladimir Plahotniuc. Pentru a-şi demonstra hotărîrea în vederea eliberării de tentacule şi deblocarea activităţii Guvernului Premierul le-a transmis următorul mesaj celor ce se vor opune propunerilor sale: “sînt dispus să pierd enorm în planul imaginii personale pentru a mă lupta cu ei pînă la capăt”.

Ce-i de făcut?

Potrivit Premierului, deblocarea situaţiei este posibilă doar după realizarea mai multor acţiuni, printre care:

• dinamizarea implementării procesului de reformă şi lupta împotriva corupţiei;
• redarea funcţionalităţii instituţiilor statului, care să nu fie resetate de cîte ori se schimbă partidele de la guvernare, astfel încît să deservească necesităţile publice şi nu pe cele ale grupurilor de interese;
• evaluarea activităţii Cabinetului de miniştri şi a instituţiilor publice independente, urmată de remanieri;
• fiecare partid din AIE să facă o evaluare a activităţii conducătorilor de instituţii pe care i-au desemnat, lucru pe care îl va face şi PLDM, după care să se discute pe marginea acestor evaluări şi să se ia deciziile care se impun;
• adoptarea Legii cu privire la responsabilitatea ministerială, astfel încît “fiecare membru al Cabinetului de miniştri să poarte răspundere personală pentru activitatea desfăşurată”;
• modificarea Legii cu privire la Guvern prin eliminarea prevederilor despre Prezidiul Guvernului, care s-a dovedit a fi un instrument birocratic şi inutil;
• revenirea la formula precedentă de adoptare a deciziilor în Guvern, cu simpla majoritate a voturilor membrilor Cabinetului prezenţi la şedinţă;
• depolitizarea instituţiilor de drept — justiţia, Procuratura Generală, Serviciul de Informaţie şi Securitate (SIS), Ministerul Afacerilor Interne (MAI) şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC), pentru a rupe cercul vicios al unui sistem corupt de pe urma politizării excesive: numirea conducătorilor după criterii politice şi deservirea intereselor celor care determină numirile în funcţie;
• asigurarea stabilităţii politice prin depăşirea efectelor crizei constituţionale.

De fapt, problema asigurării stabilităţii politice reprezintă punctul culminant al Adresării Premierului către cetăţeni, subliniindu-se că “instabilitatea politică încetineşte implementarea reformelor, procesul de atragere a investiţiilor străine şi afectează imaginea ţării noastre în exterior”, de aceea, problema respectivă este “una de importanţă majoră”. Pornind de la problema asigurării stabilităţii politice prin depăşirea crizei constituţionale, liderul PLDM a subliniat că va face tot ce este posibil pentru a evita un nou scrutin electoral anticipat prin apelarea la toate partidele politice să reia dialogul privind alegerea preşedintelui ţării, constatînd în acelaşi timp, că întreruperea dialogului cu opoziţia a fost una dintre marile greşeli ale AIE.

Însă, pentru evitarea alegerilor parlamentare anticipate e nevoie de eliminarea:

• personalizării funcţiilor, care a condus la situaţia în care nu se poate alege Preşedintele ţării;
• egoismului, atunci cînd e vorba de interesul naţional, care nu trebuie să fie sacrificat pentru orgoliul cuiva.

Anticipînd criticele legate de intenţia de revizuire a Acordul AIE din decembrie 2010, Premierul a ţinut să precizeze că nu va fi el cel care va rupe Alianţa, iar propunerile sale “nicidecum nu pot fi privite ca o reformatare a AIE, noţiune care, se pare, a intrat puternic în vocabularul unor politicieni şi care este folosită cu orice ocazie. Este, de fapt, o resetare funcţională a Alianţei — un procedeu absolut necesar pentru a asigura stabilitate în ţară şi eficienţă în actul guvernării”. Propunerile în cauză prevăd două abordări:

• identificarea de către toate partidele parlamentare, în urma dialogului constructiv, a unei candidaturi de consens pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;
• amendarea solidară de către toate fracţiunile parlamentare a Constituţiei, cu scopul revenirii la procedura de alegere a Preşedintelui de către întreg poporul.

Astfel, lansarea procedurii de alegere a şefului statului este punctul de bifurcaţie, care odată trecut, va pecetlui soarta AIE. Altfel zis, pentru PLDM prevederile Acordului de constituire a AIE, referitoare la distribuirea funcţiilor supreme în stat, care prevăd că liderul PDM, Marian Lupu, va fi susţinut solidar pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, iar liderului PL, Mihai Ghimpu, pentru funcţia de Preşedinte al Parlamentului, nu mai sînt intangibile, ba dimpotrivă. Argumentul PLDM este că fără implicarea PCRM problema crizei instituţionale nu poate fi rezolvată, iar propunerile ipotetice de depăşire a crizei, vociferate de PL şi PDM, depăşesc prevederile cadrului constituţional.

Deşi criticată, Adresarea Premierului Vlad Filat către cetăţeni este un document preţios, măcar pentru faptul că expune toată paleta de nuanţe ce caracterizează relaţiile dintre componentele AIE. Prin acest document, Premierul şi liderul PLDM a preluat iniţiativa politică şi indică asupra unor priorităţi noi, demonstrînd că şi-ar fi creat cel mai larg spaţiu de manevră, bazat pe cîţiva piloni:

• “mandatul UE”;
• suportul societăţii, instituţionalizat prin “Comitetul pentru Reformă”;
• suportul mediului de afaceri, instituţionalizat prin “Consiliul Economic”;
• înţelegerea din partea opoziţiei, în persoana Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM).

Reacţia PCRM la conflictele din AIE

În perioada consultărilor Premierului Vlad Filat cu societatea, la 29 iunie, fracţiunea parlamentară a PCRM a lansat o Declaraţie în care a calificat conflictele dintre liderii AIE drept “reglări de conturi” asemănătoare cu cele dintre capii “grupărilor criminale organizate” şi nu este o polemică a unor lideri politici de nivel naţional. În consecinţă, pentru depăşirea stării de conflict, PCRM a propus debarcarea conducerii Parlamentului. Deşi implicit, propunerea PCRM a fost făcută către PLDM, fracţiunile parlamentare ale celor două formaţiuni dispunînd de majoritatea calificată a cel puţin 2/3 din voturile necesare pentru demiterea Preşedintelui Parlamentului.

Propunerea PCRM avea sens doar din perspectiva realizării unui plan, vehiculat în culise, care prevedea preluarea temporară de către Premierul Vlad Filat a funcţiei Preşedintelui interimar, conform normelor constituţionale, pentru a “curăţi” Guvernul de miniştrii incomozi. În consecinţă, PCRM ar fi acceptat să susţină un Guvern minoritar al PLDM, fără formalizarea unei coaliţii, în schimbul alegerii reprezentantului PCRM în funcţia de Preşedinte al Parlamentului, care ar fi preluat şi funcţia de Preşedinte interimar pînă la alegerea şefului statului potrivit normelor constituţionale şi legislaţiei în vigoare. Dacă un astfel de plan a existat, atunci acesta a fost unul de “încercare de minte”. PCRM nu poate ascunde că îşi doreşte să profite de disensiunile din AIE pentru a o distruge cu ajutorul PLDM, pe care mai apoi să-l scoată din joc sau, cel puţin, să şi-l subordoneze, anihilîndu-i orice spaţiu de manevră. Însă, se pare că liderul PLDM este destul de bine consiliat ca să nu repete experienţa cooperării Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) cu PCRM.

La o săptămînă după lansarea de către PCRM a Declaraţiei invocate, Premierul Vlad Filat a avut o întrevedere cu Vladimir Voronin în cadrul consultărilor cu societatea, după care liderul PCRM s-a exprimat în termeni elogioşi faţă de Premier, identificîndu-l drept “cel mai breaz” dintre liderii componentelor AIE. În consecinţă, PCRM şi-a schimbat mesajul, insistînd asupra creării unei coaliţii largi, neformale, pentru depăşirea crizei instituţionale. În acest sens, liderii PCRM au promis să întrerupă boicotul şedinţelor Parlamentului şi în luna septembrie, odată cu demararea sesiunii de toamnă, să-şi continue activitatea în şedinţele plenare.

Reacţia PDM şi PL la Adresarea Premierului

Deşi partenerii de coaliţie — PL şi PDM, nu au spaţiul de manevră al PLDM, aceştia au în schimb un vast arsenal de posibilităţi pentru a reduce din elanul şi pretenţiile liderului PLDM şi a formaţiunii acestuia. Astfel, liderii PL şi PDM au reacţionat la Adresarea Premierului către cetăţeni imediat, cu un grad de virulenţă mai mare peste cît se putea aştepta. Liderii PL şi PDM, precum şi susţinătorii acestora au pus la îndoială:

• sinceritatea Premierului. Potrivit reprezentanţilor PL şi PDM, Premierul Filat nu este sincer atunci cînd afirmă că prezidiul Guvernului îi încorsetează activitatea, menţionînd că după constituirea AIE-2, în prezidiu au fost examinate peste 500 de proiecte şi doar 5 dintre acestea nu au fost acceptate, adică mai puţin de 1%. Iar după istoria din septembrie 2010, cu angajarea prin manipulări a răspunderii de către Prim-ministru, pentru un proiect de lege pe care deputaţii şi aşa doreau să-l susţină, Vlad Filat nu ar avea nici un drept moral să invoce inutilitatea prezidiului;
• capacitatea de a lucra în echipă şi a comunica normal cu colegii. Liderii PL şi PDM afirmă că blocajele la care se referă Premierul apar din cauză că PLDM refuză să discute în Consiliul Alianţei (aşa cum prevede Acordul de constituire a AIE) problemele ce comportă dificultăţi şi necesită mai întîi un consens de principiu între aliaţi, înainte de iniţierea dezbaterilor publice. Pentru a-şi susţine acuzaţiile la adresa Premierului că acesta ar fi arogant şi cu înclinaţii autoritare, aliaţii din AIE au invocat exemplul părăsirii PLDM în ultimul an de către membri marcanţi, care-i asigurau un grad sporit de notorietate — ex-preşedintele fracţiunii parlamentare şi prim-vicepreşedintele PLDM, Mihai Godea, ex-ministru al Justiţiei, Alexandru Tănase, avocatul şi ex-preşedintele Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea evenimentelor din 7 aprilie 2009, Vitalie Nagacevschi, alte personalităţi cu un grad sporit de competenţă şi vizibilitate. Astfel, liderii PL şi PDM au încercat să acrediteze ideea că lucrurile merg prost în alianţă din aceleaşi motive care au secătuit PLDM de un şir de persoane notorii;
• legitimitatea ambiţiilor de a se erija în calitate de singur promotor al reformelor, luptător împotriva corupţiei şi a schemelor frauduloase. Capacitatea PLDM de a face reforme a fost luată în derîdere de către liderul PL, Mihai Ghimpu — “a schimba omul lui «P» cu omul lui «F», asta nu-i reformă”. Modul în care a fost provocat şi soluţionat conflictul de la întreprinderea de panificaţie “Franzeluţa”, într-adevăr, a generat un şir de nedumeriri. Iar înlocuirea fostului director al întreprinderii cu un membru marcant al PLDM (ex-director al aceleiaşi întreprinderi numit în 2003 şi apoi demis în 2004, pe timpul guvernării PCRM), a fost în măsură să pună sub semnul întrebării credibilitatea intenţiilor anunţate în Adresarea Premierului către cetăţeni.

Invocînd argumentele de mai sus, liderii PL şi PDM l-au îndemnat pe Vlad Filat să nu umble cu vicleşuguri şi să se decidă o dată dacă vrea să distrugă AIE şi să facă coaliţie cu PCRM. Iar dacă nu mai poate conduce colegial Guvernul, atunci să-şi prezinte demisia din funcţia de Prim-ministru, aşa cum îndemna chiar el: “cine nu poate lucra — să plece”. Reacţiile oponenţilor Premierului, indiferent dacă sînt obiective sau subiective, au demonstrat că Adresarea către cetăţeni a eşuat să responsabilizeze partenerii de Alianţă, după cum era concepută iniţial. În fine, Adresarea nu a motivat liderii PL şi PDM să aplaneze conflictul din cadrul AIE şi nici nu i-a pus în gardă în privinţa recurgerii la “măsurile ce se impun” din partea Premierului.

Aşa stînd lucrurile, Vlad Filat s-a pomenit într-o situaţia delicată — colegii din AIE nu cred nici în sinceritatea lui şi nici în capacitatea acestuia să-şi realizeze avertismentele. Recurgerea la consultările cu societatea şi cu opoziţia nu lărgeşte deloc cîmpul de manevră al Premierului, poate doar cîmpul pentru PR şi lustruire a imaginii. Liderul PL, Mihai Ghimpu, a declarat fără echivoc, că au fost examinate toate posibilităţile de manevră ale Prim-ministrului şi că acestea ar inofensive. Într-adevăr:

• coaliţia PLDM cu PCRM pe lîngă faptul că l-ar putea ruina pe primul mai este şi refuzată de ultimul, care din interese foarte clar exprimate vorbeşte doar despre o eventuală coaliţie largă, informală, care ar constata, cel puţin, decesul AIE. Înţelegînd aceste lucruri, liderul PLDM afirmă în Adresarea sa către cetăţeni că nu va fi el cel ce va rupe Alianţa;
• demisionarea din funcţia de Prim-ministru ar fi o greşeală, iar invocarea repetată a acestei ameninţări l-ar pune într-o situaţie jenantă, fiindcă nimeni nu-l va crede. De fapt, demisionarea Premierului poate avea drept scop doar provocarea alegerilor parlamentare anticipate, care pot fi provocate şi de incapacitatea alegerii şefului statului. Însă PLDM abia dacă mai poate spera la un rezultat mai bun decît cel de la alegerile parlamentare din noiembrie 2010. Alegerile locale din iunie 2011 au demonstrat că PLDM a intrat într-un sesizabil declin după pierderea întregii cohorte de membri cu notorietate. După eşecul “poveştii de succes” UE nu ar mai da bani pentru “votul peste hotare”, care oricum va fi valorificat de PL. Factorul administrativ, ca urmare a recentei victorii în primăriile din aproximativ 1/3 de localităţi şi a ~40% din funcţiile de preşedinte de raion, abia dacă va putea compensa pierderea personalităţilor notorii, mai ales că unii dintre ei au lansat propriile proiecte politice şi declară că au susţinători inclusiv în PLDM. În plus, provocarea alegerilor anticipate ca urmare a demisiei Premierului ar însemna anunţarea unei alianţe postelectorale iminente a PLDM cu PCRM (dacă acesta nu va obţine victoria absolută ca urmare a “calităţii” guvernării AIE), altfel neavînd rost provocarea alegerilor. Ultimul factor i-ar crea PLDM un mediu informaţional extrem de virulent. În general, orice manevră a PLDM de a deveni partenerul PCRM îl va transforma pe primul în partener de mîna a două, lipsit de orice cîmp de manevră (aşa că nu va costa pielea cît dubala);
• angajarea răspunderii pentru un program reformist este problematică fiindcă după plecarea figurilor notorii din partid, practic, sînt foarte puţini cei care ar putea plămădi un program original cu şanse mari de realizare în condiţii existente de adversitate, atît din partea PCRM, cît şi a colegilor din AIE.

Cercul este închis, iar cîmpul de manevră strîmtorat. În astfel de circumstanţe, nu rămîne decît cramponarea PLDM de problema “depăşirea crizei constituţionale” prin găsirea unei formule pentru alegerea şefului statului. PLDM are motive să se abţină de la lansarea procedurii de alegere a şefului statului în condiţiile prevăzute de legislaţia existentă, aşa cum insistă PCRM. Varianta PCRM de identificare a unei candidaturi comune este periculoasă, fiindcă PCRM o poate bloca în orice moment de dragul provocării alegerilor anticipate, pe care le poate cîştiga detaşat. Pe de altă parte, PLDM nu-i convine nici varianta agreată de PL şi PDM — modificarea Constituţiei în sensul diminuării treptate a pragului de alegere a şefului statului pînă la alegerea acestuia cu majoritatea simplă a votului deputaţilor. PLDM îi convine o singură variantă — alegerea directă a şefului statului, fiindcă doar astfel liderul formaţiunii, Vlad Filat, poate ocupa funcţia supremă. Acest lucru îl înţeleg toţi. Liderul PCRM, Vladimir Voronin, a declarat deja că această variantă a fost şi rămîne inacceptabilă pentru formaţiunea pe care o conduce. Preşedintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov, de asemenea şi-a exprimat dezacordul cu această variantă, lăsînd să se înţeleagă că neînţelegerile din AIE sînt rodul aspiraţiei liderului PLDM de a ajunge în funcţia supremă. Doar liderul PL, Mihai Ghimpu, ar accepta alegerea directă a şefului statului ca urmare a adoptării unei Constituţii noi. Totuşi, liderul PL a subliniat că alegerea directă a şefului statului ar putea avea loc doar după depăşirea crizei politice şi onorarea înţelegerilor existente în cadrul AIE.

În aceste circumstanţe, evident, colacul de salvare pentru PLDM îl reprezintă ideea adoptării unei Constituţii noi, idee lansată şi promovată în 2010 de liderul PL, dar care a fost blocată inclusiv de către PLDM. Ideea adoptării unei noi Constituţii a fost confirmată de liderul fracţiunii parlamentare a PLDM, Valeriu Streleţ: “Este nevoie de o perfecţionare amplă a Legii Supreme, vom discuta la modul serios despre un text al noii Constituţii… există două metode de depăşire a crizei constituţionale din Republica Moldova şi alegerii şefului statului… Prima ţine de lansarea unei iniţiative legislative în cadrul Parlamentului, dar trebuie să ai susţinerea deputaţilor sau, eşti sigur că o altă soluţie în afară de referendum nu poate exista. Trebuie de specificat că subiectul ce a fost scos la referendum o dată, nu poate fi supus referendumului pentru a doua oară, mai devreme de 2 ani”.

Concluzii şi aşteptări pe termen mediu

Impactul eşecului “poveştii de succes”

• Adresarea Premierului Vlad Filat către cetăţeni a marcat recunoaşterea sfîrşitului “poveştii de succes”, fapt precedat de mesajul transmis guvernanţilor moldoveni de către reprezentantul UE la Chişinău, Dirk Schubel — “luna de miere în relaţiile UE cu Republica Moldova s-a terminat, a venit timpul reformelor şi acţiunilor concrete”. Reformele însă nu au cum să se desfăşoare fiindcă în AIE “lucrurile nu merg”;
• clarificarea cauzelor de ce “lucrurile nu merg” a adus AIE la limita dezintegrării. Premierul şi liderul PLDM, Vlad Filat, a individualizat vinovatul pentru blocajul din AIE — “Păpuşarul”, care prin “marionetele” sale a învăluit Republica Moldova cu tentaculele mafiei. Pe de altă parte, liderii PL şi PDM consideră că vina o poartă şi liderul PLDM, cu ambiţiile sale nerealizate şi incapacitatea de a comunica normal cu colegii în vederea onorării obligaţiile prevăzute în Acordul de constituire a AIE;
• multe din afirmaţiile liderului PLDM despre AIE, în general, şi despre colegii din PDM şi PL, în particular, sînt credibile, dar sînt credibile şi afirmaţiile adverse. După adevărurile pronunţate cu reciprocitate de liderii AIE, precum şi după utilizarea publică a unui limbaj de genul celui menţionat, ar fi naiv să se creadă că AIE mai poate activa cu un randament cît de cît acceptabil sau că mai poate avea suport moral în cercurile largi ale cetăţenilor;
• argumentele referitoare la necesitatea păstrării AIE de teama revenirii la guvernare a PCRM nu i se mai par convingătoare liderului PLDM şi nu mai pot menţine AIE pe linia de plutire. Totuşi, ruperea AIE de către PLDM comportă un şir de riscuri pentru Prim-ministru şi formaţiunea pe care o conduce. De aceea, în pofida pledoariei în favoarea unui dialog cu PCRM, este puţin probabilă, deşi nu este exclusă, o alianţă între cele două formaţiuni.
• guvernarea slabă şi haotică a AIE a rezistat datorită suportului financiar al UE şi altor parteneri de dezvoltare. Mitul despre “Republica Moldova — povestea de succes” a stat la baza suportului invocat, avînd în vedere scopul strategic al UE — dezvoltarea Parteneriatului Estic. Odată că prăbuşirea “poveştii de succes” este logic să se aştepte subţierea suportului financiar pentru Republica Moldova, clanurile politico-economice ale căreia s-au angajat în lupte intestine, uitînd de onorarea obligaţiilor permanent “asumate”;
• ruinarea “poveştii de succes” ar trebui să atragă după sine şi erodarea relaţiilor oficiale, dar şi a celor informale dintre elitele politice moldovene cu cele din UE, etc. Eşecul exemplului pozitiv pentru statele Parteneriatului Estic va agrava şi mai mult statutul de stat periferic al Republicii Moldova. Nu se ştie cînd vor mai exista oportunităţi pentru vreun mit cu potenţial de progres rapid pentru Republica Moldova, precum cel al “poveştii de succes”.

Cîmpul de manevră redus al PLDM

• eventuală coalizare cu PCRM ar transforma PLDM într-un partener completamente subordonat, atît politic, cît şi moral. Întrucît PCRM nu va putea renunţa la mitul despre înlăturarea sa de la guvernare, în 2009, prin intermediul unei “lovituri de stat”, a cărui protagonist principal este desemnat chiar liderul PLDM, Vlad Filat, acesta va mai fi nevoit să suporte “complexul vinovăţiei” pentru “suferinţele morale” pe care i le-a provocat liderului PCRM, Vladimir Voronin, din 2009 încoace;
• în eventualitatea coalizării cu PCRM liderul PLDM va trebuie să-şi revizuiască atitudinea faţă de evenimentele din 7 aprilie 2009, renunţînd la promisiunea publică de a edifica un monument “victimelor regimului lui Voronin”. Plus la toate, PLDM va trebuie să accepte un program de guvernare elaborat preponderent de experţii PCRM, lucru care va eroda imaginea PCRM, intrat pe scena politică cu sarcina prioritară — “Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”;
• aşadar, în pofida aparenţelor, cîmpul de manevră al PLDM este destul de limitat. Deocamdată, PCRM urmăreşte doar dezintegrarea AIE şi nu o coaliţie cu PLDM, de aceea, va insistă asupra unei coaliţii largi, cu scopul declarat de depăşirie a crizei constituţionale, prin alegerea şefului statului.

Cîmpul de manevră al PCRM

• pentru PCRM contează lansarea procedurii alegerii şefului statului ca mecanism de declanşare a alegerilor parlamentare anticipate. Dezintegrarea AIE reprezintă o premisă clară că Republica Moldova nu poate fi guvernată fără PCRM. În aceste circumstanţe, nu mai contează dacă componentele AIE vor agrea propunerea PCRM de a identifica o candidatură consensuală pentru funcţia de şef al statului. Întrucît alegerea şefului statului se face prin vot secret, PCRM va putea prăbuşi procedură respectivă “în secret”, fără riscuri de a fi învinuit. Dimpotrivă, vina va cădea mai degrabă pe deputaţii AIE, care niciodată nu au ştiut ce au de făcut;
• în situaţia aflării AIE în stare de descompunere, liderul PCRM nu are nevoie numai de o revenire la guvernare, ci de o revenire triumfală şi cu pondere. De aceea, pentru PCRM pare a fi principial să revină anume cu titulatura pe care o avea în momentul cînd a fost înlăturat de la guvernare prin intermediul “loviturii de stat”. Aceasta explică de ce liderul PCRM, Vladimir Voronin, a pus capăt discuţiilor despre rebrandingul PCRM;
• încercarea pregătirii terenului pentru o eventuală coalizare a PCRM cu PLDM, prin intermediul “modernizării şi rebranding-ului” PCRM, a fost stopată de o manieră brutală de către Vladimir Voronin care, recunoscînd calităţile manageriale ale colegului său mai tînar, Igor Dodon, şi a succesului răsunător al acestuia la recentele alegeri municipale, l-a numit “mai verde decît PLDM”, din punct de vedere politic;

Comportamentul aşteptat din partea AIE

• cum componentele AIE nu au soluţii reciproc acceptabile pentru depăşirea crizei instituţionale acestea, cel mai probabil, vor încerca să mimeze căutarea soluţiilor pentru a trage din timp, cel puţin pînă în primăvara lui 2012 sau chiar şi mai mult;
• cel mai probabil, componentele AIE se vor crampona de hotărîrea Curţii Constituţionale şi recomandările acestei privind depăşirea crizei constituţionale, iniţiind diverse variante de modificare a Constituţiei sau de adoptare a unei legi supreme noi. Adoptarea unei Constituţii noi este prevăzută chiar de programul de guvernare al AIE şi procesul poate dura destul de mult, minim o jumătate de an, un an şi chiar mai mult;

Comportamentul aşteptat din partea PCRM

• PCRM înţelege şiretlicurile la care se pot deda componentele AIE, de aceea, pentru sezonul politic de toamnă şi-a pregătit unealta de pressing — “Congresul cetăţenilor”, atît pentru menţinerea mobilizării electorale, dar mai ales pentru lupta împotriva “uzurpatorilor puterii”;
• pentru PCRM este principial ca procedura alegerii şefului statului să înceapă cît mai curînd posibil, pentru a clarifica lucrurile către sfîrşitul anului curent. Amînarea soluţionării crizei instituţionale pentru 2012 va scoate în evidenţă greşeala recurgerii la boicot în 2009. Într-adevăr, se va constata că după trei ani de aflare în opoziţie, petrecuţi în condiţii de incertitudine, viitorul PCRM rămîne tot incert. Dacă nu se recurgea la boicot, atunci în 2013 ar fi început un nou ciclu electoral ordinar, cu şanse foarte bune pentru un PCRM reformat. Întrucît acum transpare clar că dacă este iminentă prăbuşirea celor trei componente ale AIE-2, cu atît mai mult s-ar fi prăbuşit cele patru componente ale AIE-1, iar PCRM ar fi putut demult fi la guvernare dacă nu bloca alegerea liderului PDM, Marian Lupu, în funcţia de şef al statului;
• în primăvara anului 2012 trebuie să aibă loc congresul ordinar al PCRM, la care trebuie să se ajungă cu anumite perspective clare pentru formaţiunea comuniştilor. Dacă situaţia de incertitudine şi recurgerile la boicot vor rămîne singurele “succese” ale PCRM, atunci simpatizanţii reformatorului, Igor Dodon, ar putea avea un cuvînt foarte greu de spus pentru spălarea umilinţei la care a fost supus acesta de către dogmaticii din partid. Deja se întrevede clar, că Igor Dodon îşi creează un vast cerc de susţinători în mediul de afaceri, informaţional şi internaţional. De aceea, garnitura dogmatică a PCRM are nevoie măcar de ceva pozitiv, fiind motivată să folosească “Congresul cetăţenilor” la turaţii maxime pentru exercitarea la toamnă a presiunilor asupra AIE;

“Povestea” ar putea totuşi avea sfîrşit fericit… pentru unii

• nu este exclus că politicieni businessmani din AIE se vor împăca, dacă estimarea riscurilor le va sugera că aşa e mai bine decît tentativele de a se distruge reciproc. O astfel de soluţie ar echivala totuşi cu victoria lui “P” asupra lui “F”, vorba liderului PL. Într-adevăr, dacă nu poţi face o “poveste de succes” pentru interesele Republicii Moldova, atunci de ce să nu transformi interesele personale în “poveşti de succes”.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet