Monitoring→Politica→Comentarii

---

Povestea de succes vs. sindromul ucrainean

Turneul european al Vicepreşedintelui SUA, Joseph BidenEN, a inclus Republica Moldova alături de Finlanda şi Rusia, dînd astfel curs invitaţiei de acum aproximativ un an a Premierului moldovean Vlad Filat de a vizita ţara noastră. Într-un interviu pentru presa rusăRU Joe Biden a explicat motivul vizitei sale: “Voi vizita Republica Moldova, fiindcă această ţară este o poveste de succes democratică”. Evident, nimeni nu se poate abţine să vadă cu propriii ochi o poveste de succes şi mai cu seamă s-o susţină pentru a deveni eventual co-autorul acesteia. Fiindcă mitul despre povestea moldovenească de succes a prins contururi în ajunul celei de a 20-a aniversări a independenţei Republicii Moldova, vizita lui Joe Biden la Chişinău a marcat începutul unei vaste acţiuni de PR, legate de apropierea acestei aniversări, cu o jumătate de an înainte de termenul evenimentului propriu-zis. În partea consistentă a discuţiei cu oficialităţile moldovene, reflectată şi în discursul său public, Joe Biden s-a referit la lucrurile de care ar fi trebuit să fie preocupată conducerea Republicii Moldova pentru a scrie textul poveştii de succes:

• promovarea reformelor economice şi instituţionale;
• combaterea traficului de fiinţe umane;
• soluţionarea conflictului transnistrean, ţinînd cont de noile abordări ale UE, dar care ar asigura suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova;
• integrarea europeană;
• transformarea Republicii Moldova într-un model demn de urmat în context regional.

Diplomaţia moldovenească s-a învrednicit, pe bună dreptate, de aprecieri elogioase pentru performanţa de a convinge administraţia SUA, după ce a făcut-o în raport cu UE, că Republica Moldova ar fi o poveste de succes. Aceasta oferă o şansă nesperată Republicii Moldova pentru a ieşi din impas, reformîndu-şi instituţiile statului şi societatea, relansîndu-şi economia pentru a intra în normalitate. Problema este că, deocamdată, nu există nici o certitudine că această şansă va fi valorificată. Mai mult, există indicatori care arată că Republica Moldova, mai degrabă ar putea reproduce scenariul ucrainean, decît va deveni model demn de urmat pentru alte state, aşa cum sugera Joe Biden în timpul vizitei sale. În acest sens, povestea de succes este un echivalent al unei glume care circulă în anumite cercuri — Occidentul a pierdut Ucraina în favoarea Rusiei din cauza rivalităţilor şi certurilor dintre democraţi, acum urmează să încerce să recupereze măcar Moldova, convingîndu-i pe democraţii moldoveni să nu se certe, ci să implementeze reforme. După toate aparenţele şi acesta sarcină va fi foarte dificilă, dar nu din cauza occidentalilor.

Într-adevăr, să ne imaginăm că reprezentanţii Moldovei ar fi invitaţi să prezinte un text credibil despre povestea de succes. Începutul ar trebui, probabil, să se refere la falsificarea alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, care a provocat revoluţia Twitter din 7 aprilie… Şi aici ar apărea prima problema, legată de faptul că nimeni aşa şi nu a demonstrat că alegerile din 5 aprilie 2009 ar fi fost falsificate. Nu există nici o dovadă plauzibilă, confirmată de organele de justiţie, că acele alegeri ar fi fost falsificate, există doar justificări referitoare la legitimitatea protestelor din 6–7 aprilie 2009, legate de hărţuirea liderilor opoziţiei, limitarea anterioară a unor drepturi, comiterea unor abuzuri ale organelor de drept etc. Apoi, ce s-ar putea spune despre concluziile Comisiei parlamentare speciale vis-a-vis de evenimentele din 7 aprilie 2009? Nimic deosebit, doar că a fost stabilită cronologia evenimentelor, rămînînd însă neclar cine a deturnat protestele paşnice în acte de violenţă şi barbarism, precum şi cine poartă răspunderea pentru incapacitatea de a descuraja actele respective şi a apăra bunurile publice. Trist început de poveste de succes, dacă nu chiar descurajator.

Mai departe, dar care sînt succesele propriu-zise, pe care se construieşte povestea de succes, altele decît preluarea guvernării de către Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) şi împingerea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) în opoziţie? Dificil de răspuns şi la această întrebare. În condiţiile în care AIE s-a aflat, se află şi nu se ştie încă cît se va mai afla în suspans permanent din cauza provizoratului guvernării sale, legat de incapacitatea găsirii unei soluţii pentru alegerea şefului statului, pare mai mult decît straniu să vorbeşti despre o poveste de succes. Nu încape îndoială că AIE îşi are legitimitatea confirmată în cele două scrutine parlamentare anticipate, însă constituirea AIE s-a dovedit a fi doar o simplă formulă de rezistenţă a componentelor acesteia împotriva dorinţei de revanşă a PCRM, incapabilă să asigure stabilitatea politică şi implementarea sistematică a reformelor. În aceste circumstanţe, se pare că povestea de succes s-a născut din aşteptările UE de asigurare a stabilităţii pe o porţiune de la hotarele comunitare, motivînd-o să facă avansuri Republicii Moldova prin creditarea financiară şi politică a AIE. Această creditare a contribuit la stabilizarea situaţiei economice şi recuperarea parţială în 2010 a pierderilor cauzate de prăbuşirea economică din 2009. Aşa că partea consistentă a poveştii de succes se datorează granturilor şi creditelor date în avans. În privinţa reformelor promovate ca urmare a angajamentelor electorale, precum şi a celor faţă de partenerii externi, deocamdată, totul se reduce la intenţii sau acţiuni de optimizare, care erau de mai mult timp necesare. Dar intervenţiile adesea necalculate, în lipsa unor mecanisme compensatorii, pe fundalul unor certuri permanente ale liderilor AIE, nu pot decît să submineze optimismul social al cetăţenilor, antagonizînd grupurile sociale afectate. Aici despre succese palpabile probabil nu se va putea vorbi încă multă vreme.

În sfîrşit, cum ar putea arăta partea finală a poveştii de succes? La această întrebare se întrec să răspundă chiar liderii AIE. Unul dintre aceştia afirmă că AIE ar fi pe cale de destrămare şi că ar exista o posibilitate ca un partid din alianţă să se coalizeze cu PCRM. În replică, liderul partidului vizat afirmă că “lupta cu comunismul a slujit drept paravan pentru menţinerea tentaculelor”. Astfel, se poate trage concluzia, că după refacerea AIE lucrurile s-au schimbat dramatic în sensul că rezistenţa AIE faţă de PCRM nu mai este un obiectiv incontestabil şi nu mai poate servi drept raison d’etre pentru alianţă. Deşi în Republica Moldova totul e posibil, totuşi, este oare posibil că o poveste de succes să înceapă cu înlăturarea revoluţionară a PCRM de la guvernare pentru ca să se termine cu revenirea triumfală a acestuia?

Există alternativă pentru povestea de succes?

Din cele expuse mai sus pare a fi evident că deocamdată avem de a face cu un mit despre “Republica Moldova — poveste de succes”. Acest mit este foarte profitabil pentru Republica Moldova, întrucît îi aduce susţinere politică şi suport financiar generos din partea UE, SUA şi a altor parteneri de dezvoltare. Chezăşia dăinuirii acestui mit este funcţionalitatea AIE, lucru dificil de imaginat după ultimele scandaluri răsunătoare din cadrul acesteia. O eventuală destrămare a AIE ar însemna revenirea iminentă şi triumfală la guvernare, într-o formulă sau alta, a PCRM. Formaţiunea în cauză este în proces de pregătire, demonstrînd că şi în opoziţie este capabilă să-şi menţină rating-ul de încredere la un nivel foarte înalt, lucru nu tocmai dificil pe fundalul certurilor permanente din cadrul AIE. Mai mult, în ultima vreme PCRM demonstrează un comportament demn de toată aprecierea. Ca partid de opoziţie PCRM este coerent, pare competent şi responsabil, după ce a renunţat la boicotări, rămînînd în acelaşi timp pe poziţii critice, pînă la virulenţă, faţă de AIE.

La cele menţionate trebuie adăugat că PCRM a reuşit, se pare, să-şi depăşească sindromul exclusivismului, angajîndu-se treptat în negocieri, apoi în consultări, cu două din cele trei formaţiuni din cadrul AIE. În aceste circumstanţe, nimeni nu s-ar mai mira dacă o eventuală destrămare a AIE s-ar solda cu formarea unei coaliţii cu participarea iminentă a PCRM, altfel nici nu poate fi. Singura problemă e că orice eventuală alianţă de guvernare cu participarea PCRM conduce la ruinarea mitului despre povestea de succes. Asta din două raţiuni:

• din capul locului povestea de succes s-a construit pe scoaterea revoluţionară de la putere a PCRM, de aceea, ar fi un nonsens să se speculeze povestea respectivă cu o eventuală participare a PCRM;
• PCRM a insistat şi a promis recent că scopul său este aderarea Republicii Moldova la “Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan”, de aceea, iarăşi, ar fi un nonsens ca mitul despre povestea de succes, edificat pentru atragerea asistenţei occidentale către Republica Moldova, să reziste şi să contribuie la realizarea scopului declarat al PCRM.

Dacă nu există alternativă pentru povestea de succes, atunci singura soluţie ţine de rescrierea acesteia printr-o corectură, care să afirme că PCRM a fost condamnabil atîta timp cît era învăluit de tentacule, iar după ce tentaculele s-au desprins de PCRM pentru a învălui AIE, primul ca şi cum ar fi trecut prin purgatoriu. Anume pe acest fundal se face vizibil constructivismul PCRM, care îşi atenuează considerabil mesajele negative, tranşante odinioară, faţă de o componentă a AIE. Mai mult, liderul PCRM, Vladimir Voronin, îşi demonstrează calităţile de politician experimentat, spre deosebire de colegii săi mai tineri, atunci cînd afirmă că actualmente nu este timpul potrivit să se ceară demisia guvernării buclucaşe a AIE. Certurile din AIE vor face alianţa din ce în ce mai nefuncţională şi atunci, în mod natural, PCRM va deveni pivotul inevitabil al unei noi alianţe de guvernare, cu toate consecinţele de rigoare. Sondajele de opinie arată deja că optimismul social vis-a-vis de guvernarea AIE este la pămînt, urmează ca alegerile locale din vară să confirme acest lucru. Astfel, abia după alegeri se va decide ce este mai periculos pentru Republica Moldova — revenirea PCRM la guvernare sau tentaculele, care s-ar fi desprins de acest partid.

Concluzii

• Cel mai impresionant lucru este totuşi recunoaşterea faptului că povestea de succes ar fi învăluită de tentacule. Aşadar, rămîne de văzut ce este mai important pentru asigurarea succesului mult aşteptat — tăierea tentaculelor sau menţinerea PCRM în opoziţie, sau e posibil să se asigure şi una şi alta;
• Pentru o ţară mică şi săracă, precum Republica Moldova, cel mai mare pericol este să fie ignorată de marile puteri. Actualmente, este cert că mitul despre povestea de succes a atras simpatia UE, SUA, precum şi a altor parteneri de dezvoltare. De aceea, şansa Republicii Moldova este să transforme povestea de succes într-o realitate cu trăsături ce afirmă măcar careva succese palpabile în stabilizarea politică şi dezvoltarea social-economică;
• Dacă autorităţile moldovene vor reuşi să transforme povestea de succes într-o realitate, atunci UE şi SUA vor deveni co-autorii acesteia. Nimic nu ar putea consolida mai mult legăturile Republicii Moldova cu UE şi SUA decît calitatea comună de co-autori ai unui succes regional. Dacă nu, atunci cei care au fost atraşi în susţinerea unui mit dezumflat se vor grăbi să uite de acesta ca de un coşmar urît, pe care îniţial l-au luat drept un început de poveste…

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet